Superpacientele superoptimiste ale Dr. Moisa - 16
Raspunsuri - Pagina 5
Anca Wish spune:
Indy, in legatura cu adoptia, te inteleg asa bine. Si al meu zice la fel.
Dar ma gandesc, pe de o parte, ca sunt egoisti. Si ei sufera alaturi de noi, dar parca nu se cimpara prin ce trecem noi. Tratamente, vizite la dr. , emotzii, dezamagiri si multa durere.
Poate ar trebui peste o perioada de timp, sa ma discutatzi subiectul. Eu o am pe soacra-mea de partea mea, dar tot ma lupt cu morile de vand.
Sa pup pe toate
anca...poate intr-o zi
http://community.webshots.com/user/ancawish
Amely spune:
Indy, o sa fiu sincera cu tine, inteleg bine ce simti, totusi eu parca as vedea lucrurile cam ca sotul tau... Nu trebuie sa renunti atata timp cat mai exista sanse.
Stiu ca e un subiect delicat, vreau sa-ti spun insa ca si eu m-am gandit la un moment dat la asta, (stiu ca nu am ajuns sa fiu disperata sau sa am probleme grave, dar totusi m-am gandit...), am intors problema pe toate partile... nu stiu, daca acel copil care cand e mic e atat de dragalas, mosteneste vreo gena de la cine stie ce parinti, sau daca atunci cand creste mare va suferi atunci cand va afla ca e adoptat... Sunt probleme pe care nu ni le punem acum, dar pot aparea pe parcurs, si sunt lucruri care dor foarte tare mai tarziu...
Poate ca o sa ma judecati pentru ceea ce am zis mai sus, si e normal ca parerile sa fie impartite. Eu nu sunt deloc contra ideii de adoptie, mi se pare o solutie la fel de buna ca oricare alta, dar daca ar fi sa o fac eu... cred ca mi-ar fi imposibil.
Vrei sa-ti spun ca si sotul meu a reactionat la fel la auzul ideii? Ei bine, da. De fapt, el m-a convins, cu o gramada de argumente, pe care nu vi le mai redau, dar mie mi s-au parut de bun simt. Eu nu stiu exact cat esti tu de hotarata, dar daca tu iti doresti cu adevarat lucrul asta, atunci trebuie sa abordezi cu foarte multa diplomatie acest subiect.
Imi cer iertare pentru sinceritate, si tie si fetelor, s-ar putea ca la un moment dat sa fiu nevoita sa imi reconsider aceasta gandire (eu sper si ma rog la D-zeu sa nu ajung pana acolo).
"Este mult mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate..."
MRL spune:
Teo, nici nu stiu ce sa spun. Astazi sunt in ziua 11 de la inseminare. Tot de astazi am cam simtit ca sta sa vina. Am sporadic cateva mici dureri dar pe partea dreapta. Ma enerveaza pentru ca eu am avut foliculul pe stanga iar daca este sa vina ar trebui sa ma doara pe partea asta nu pe dreapta. In rest mai dorm la pranz iar seara nu prea am somn. De cateva zile am inceput sa ma duc noaptea mai des la baie. Nu imi este foame si nici nu am pofte, sanii nu ma dor decat seara foarte putin si cam atat. Inca astept sa vad ce o sa intample. Ma astept sa vina rushii. Dar pana nu apar eu inca sper.
Va pup pe toate
Catalina spune:
mrl, imi pare rau ca esti tristuta ca s-ar putea sa nu se fi intamplat nimic luna asta, dar nu te gandi la nimic rau pana nu vezi ca e rau. Poate e un bebe mai parshivel ;-)
Mi-am facut testul de ovulatie (dupe pranz,asa cum sugera iepurila si nu am baut multe lichide). E negativ. Sa vezi ce rad daca alea sunt numai chisturi si ma baga asta in vreun spital pe chestia asta.
Doctora asta mea e cam apucata, cand se porneste nu se mai opreste sa se uite la detalii (nu ma crede niciodata cand ii spun ca imi e rau sau ca ma doare ceva). O fi vreo metoda shoc ... .
Deocamdata merg inainte, e prima inseminare (mi-am promis ca mai mult de una nu fac dar .. parca ma vad la a 10 a).
Va pup
Catalina
Catalina spune:
Indy, te inteleg din tot sufletul. Si la mine la fel. Daca ar fi fost dupa mine, as fi adoptat un pui mic si parasit, ca asa mi-ar fi placut sa investesc toti banii mei in el si nu in medicamentele astea care m-au bagat in datorii. Doar ca sotul meu nu vrea sa auda sub nici o forma de adoptie (ca ce o sa zica lumea? - auziti voi prostie!) "pana nu facem totul". E o chestie atat de vaga incat eu o echivalam cu niciodata. Nu pot decat sa oftez si sa mai iau o pilula sau sa mai intorc popou' la o injectie ... Cum o vrea Dumnezeu!
In momentul asta pot sa spun ca fac inseminarea numai pentru sotul meu, eu, sincer, nu mi-o doresc prea tare pentru ca nu sunt prea optimista si cand ma gandesc la cati bani am dat si la ce am fi putut face cu ei ...
Ma rog
Catalina
thea_m spune:
Catalina iti cunosc si eu dr. ma trimisese Moisa la ea pentru tiroida. Si mie mi s-a parut cam zmucita si m-a speriat de mama focului. Daca era dupa ea, azi eram deja operata de tiroida. Nu am vrut sa urmez tratamentul indicat de ea, eu ii spuneam ca nu am stari depresive ea nu si nu, ca trebuie sa iau antidepresive. Si cum eu m-am saturat de medicamante am trecut pe medicina alternativa ( acupunctura si homeopatie). Nu stiu ce o sa zica Moisa cand o sa-i spun ca nu mai merg la dr.Neamtu, mi-e si putin jena de ea, dar sper sa ma inteleaga.
Nu porni cu stangul la inseminare! Stiu ca sansele sunt reduse, dar nu se stie niciodata.
Liliana sper totusi sa nu mai fi nevoita sa te gandesti la alte alternative pentru a avea bb.
Amely sper sa nu fim nevoite sa recurgem la adoptie pentru ca, in principiu, ai dreptate. Si genele au importanta, dar foarte importanta mi se pare educatia pe care i-o dai copilului pe care il cresti. Ca s-au vazut cazuri in care genele erau foarte bune ( copil nascut din parinti intelectuali), iar copilul devenit adolescent si apoi adult a ajuns o pramatie. Dar, inca o data, sper ca Domnul ne va darui minunea pe care o vom naste noi.
Teodora
MRL spune:
Problema asta a adoptiei este foarte delicata. Intotdeauna vor fi pareri pro si contra. Eu inca nu ma pot pronunta. Sotu este contra si sa va spun de ce. Noi stim de un cuplu care a infiat un copilas mic, mic cred ca avea cateva luni de la niste amarati care mai aveau copii (multi, multi si toti in regula - in sensul ca nu aveau nici o boala majora). Au fost cu bb mic (era fetita) la dr. si totul a parut ok. Ei, cand a inceput sa mai creasca copilul s-a dovedit a fi bolnav - retardat. Nu au renuntat la fetita pentru deja se atasasera de ea si de aici a inceput calvarul unei familii. Fetita crestea, nu putea sa mearga, nu putea sa isi tina capul drept, intelectul era la pamant - chestii destul de nasoale. Eu si sotul am vazut-o pentru ca ii cunosteam pe cei doi. Au inceput cu scoli speciale, doctori peste doctori, bani cheltuiti nu gluma. Va dati seama ca au inceput discutiile la ei in familie. Parintii tipei care a infiat fetita a sfatuit-o sa duca fata la o scoala speciala cu program saptamanal mai ales ca fata acum era destul de maricica si va dati seama ca nu mai puteau sa o miste asa usor de colo colo. Eu nu mai stiu acum nimic de ei de cativa ani buni, sa fie 4-5. Oricum am aflat de la mama tipei ca fiica ei s-a despartit de sot iar fata a reusit sa o duca la un internat. Asa ca totul este cu doua taisuri. Si-au dorita asa de mult un copil dar pana la urma .... Nu vreau sa descurajez pe nimeni, imi dau seama ca asemenea cazuri sunt foarte rare dar doamne fereste de asa ceva. Asa ca eu il inteleg pe sotul meu ca este categoric in aceasta privinta.
Mai fetelor, haideti sa nu ne mai gandim la alternative ca parca alunecam in partea extrema a optimismului. Inca nu am ajuns in faza sa fi epuizat toate variantele. Eu sunt sigura ca toate vom reusi si vorba lui Teo " ....Domnul ne va darui minunea pe care o vom naste noi". Sa fiti sigure de acest lucru.
Catalina, nu pot spune ca sunt foarte trista. Asta este. Eu stiu ca trebuie sa stau foarte bine cu moralul ca sa reusesc. Ii multumesc lui Dumnezeu si sotului ca nu am reusit sa alunec in partea nasoala pana acum. De cele mai multe ori ma gandesc si la sotul meu care si el sufera alaturi de mine (il vad si il simt cum tine in el si incearca din raspuneri sa para ca totul este ok). Si uite asa luna de luna ne incurajam unul pe celalalt pana intr-o zi cand (sunt sigura de acest lucru) vom sari amandoi in sus de bucurie la vestea ca vom fi parinti. Sa nu va faceti iluzii ca voi nu o sa treceti prin asa ceva. Maine poimaine parca am sa va citesc aici pe forum cum o sa faceti anuntul.
Va pup pe toate!
INDY spune:
Bună dimineața fetelor!
Mulțumesc pentru încurajări fetelor... Bety (dulcica), Thea_M, MRL, Amely, Anca...
Aveți dreptate toate, fiecare dintr-un anumit unghi de a privi lucrurile.
Problema este că eu consider că pierd un timp prețios în care pot să ofer dragoste unui copil fără șanse, dragoste care se pierde în luni de așteptări și dezamăgiri, ca să ajung probabil în final... singură. E posibil să nu rămân niciodată însărcinată, să ajung la 40 și ceva de ani încercând să fac a n-a inseminare, și mă gândesc cu groază că n-am să pot să strâng în brațe vreodată cu copil și că n-o să-mi spună nimeni "mami".
Am simțit nevoia să vă mai spun și aceste gânduri, dar hai să redevenim optimiste și să ne gândim la ale noastre... inseminări, ovulație, monitorizări, tratamente, doctori... AȘTEPTARE, NERVI, DECEPȚIE... hai că iar cad în partea cealaltă!
Vă 
și vă dăruiesc 
... să vă înveselească ziua asta care se anunță frumoasă.
utocatalina spune:
Fetelor v-am ascultat pe toate si toate aveti dreptate...este asa de greu sa spunem ca este bine cind suntem asa de subiective...eu sa stiti ca in inima mea cred ca pentru fiecare cred ca va veni momentul cind va deveni gravidoasa si mamica, si sper ca timpul sa imi dovedeasca ca am avut dreptate...ieri am avut mari emotii, alataieri noaptea am vomat de 2 ori am crezut ca este de la bebe, dar ieri m-au luat iar greturile, frisoanele si cred ca si ceva febra...plus un junghi in spate de ma durea la fiecare pas...m-am speriat tare si l-am sunat pe T..nu m-a lasat sa iau nimic..parerea mea este ca a fost bila de vina si o raceala usoara...aseara am stat cu ceaiuri de sunatoare si tei si miere si multa lamaie si azi vad ca sunt bine...Doamne ajuta ca tare m-am speriat pentru bebe! Va pupic pe toate si sper din suflet toate sa ne gasim implinirea!
Sa nu depunem armele si vom reusi!
Cafeluta draguta7+
Simburica
thea_m spune:
Buna dimineata!
Indy uite o ca sa te mai inveseleasca pentru ca pe mine tare m-a intristat ce ai spus. Dar sper ca timpul sa fie in favoarea ta si sa devii mamica cat mai curand.
Cata ai mai multa grija de tine pentru ca acum nu mai esti singura, sunteti doi si trebuie sa fii de doua ori mai atenta cu tine.
Aileene unde esti? Sper ca nu s-a intamplat nimic rau! Da-ne un semn!
pup fetele dragute, pe toate
Teodora