Va rog....un sfat
Va rog....un sfat | Autor: Aiko-mar
Ma confrunt cu o situatie extrem de dificila in momentul de fata. Dar sa va explic despre ce este vorba: fiul nostru, in varsta de 17 ani si jumatate, s-a imbolnavit vinerea trecuta. Luni, l-am sunat pe domnul diriginte pentru a-i comunica situatia si a-i aduce la cunostinta faptul ca s-ar putea sa nu mai poata veni la scoala pana la sfarsitul semestrului. Toate bune si frumoase, pana marti, cand l-am sunat din nou pe diriginte, sa-mi comunice situatia scolara a baiatului. Atunci am ramas stupefiata, cand am aflat ca are la activ 80 de absente nemotivate, ca are 2 de 2 la limba romana, o sumedenie de absente la matematica, unde, din luna decembrie, lua meditatii, pentru ca nu se descurca grozav, pe primul semestru ramanand corigent. Dirigintele mi-a spus ca s-a inhaitat cu un coleg de clasa si cu el chiulea.
Va dati seama ca i-am povestit sotului si imediat ce am ajuns acasa de la serviciu, am intrunit "consiliu de familie", iar sotul meu a inceput prin a-l intreba cate absente are si ce note are la limba romana. De note a recunoscut imediat, dar la capitolul absente a spus ca are vreo 40.
Reactia noastra imediat urmatoare a fost aceea de a-i lua telefonul mobil drept pedeapsa, de a-l obliga pe tot parcursul vacantei de vara sa faca lectii la matematica si la romana, precum si interzicerea plecarii intr-un oras vecin cu al nostru, unde locuieste prietena lui.
Bineinteles ca am discutat cu el si am incercat sa aflam ce anume l-a determinat sa procedeze astfel, iar raspunsul lui a fost: "din prostie". Pana acum am crezut ca relatia mea cu el este una foarte deschisa, prieteneasca, tocmai de aceea aflarea unor astfel de vesti m-a daramat. In mare parte ma consider vinovata de toata aceasta situatie, pentru ca, avand mari probleme de sanatate incepand cu luna decembrie, am neglijat faptul ca trebuia sa merg la scoala, sa-l controlez si sa discut cu dirigintele situatia scolara. Dar nici prin gand nu mi-a trecut ca poate ajunge intr-o astfel de situatie, pentru ca intotdeauna a invatat destul de bine (a terminat clasa a-IX-a cu media 9.05, iar clasa a-X-a cu 8.64, la un colegiu bine cotat din oras). Chiar saptamana trecuta mi-a povestit despre acel baiat cu care am aflat ca a chiulit, spunandu-mi ca tatal lui greseste foarte mult, neluand nici o masura in privinta corigentelor pe care le are si tratand problema scolara cu indiferenta.
Am apelat la dumneavoastra pentru a ma sfatui ce sa fac in continuare. Sotul mei il ignora total (pe de o parte il inteleg, fiindca nu suntem oameni cu o situatie materiala infloritoare, dar cu toate acestea, am incercat sa facem tot ceea ce ne sta in putinta pentru educatia fiului nostru, iar faptul ca noi ii plateam meditatii si el chiulea, a fost picatura care a umplut paharul), eu i-am explicat clar ca sunt foarte suparata si ca nu imi va putea recastiga increderea in el decat dovedind ca merita. Chiar nu stiu care este atitudinea corecta pe care o putem adopta, care sa dea rezultatul scontat (constientizarea greselilor si indreptarea lor din proprie initiativa, nu din cauza pedepsei la care a fost supus).
Prietena lui termina acum liceul si va da la facultate in orasul nostru. Sper sa fie un lucru benefic pentru el faptul ca fata vine aici, mai ales ca ea invata foarte bine.
In speranta ca mesajul meu nu a fost plictisitor de lung (am incercat sa prezint cat mai clar situatia ), v-as ramane recunoscatoare pentru un raspuns care sa mai clarifice putin dilema in care "plutesc" acum
Raspunsuri
alexandrina spune:
In primul rand, bun venit in comunitate!
Daca zici ca el isi da seama ca greseste trebuie sa discutati mai mult impreuna. Trebuie cumva sa-i arati ca-l sustii indiferent de ceea ce va face dar ca actinile sale ii influenteaza direct si uneori iremediabil viitorul.
Eventual o discutie in trei cu el si prietena lui poate ajuta.
Faptul ca el are mobil (inteleg ca platit de parinti) chiar daca situatia materiala a familiei nu e asa de roz, poate inseamna ca voi incercati sa supliniti material o oarecare lipsa de timp pentru a va interesa de el si problemele lui. E doar o posibilitate.
Daca se poate discuta cu el deschis, eu zic ca aici se pot inregistra cele mai mari succese.
"Fiecare copil care se naste sub soare ne vesteste ca Dumnezeu nu si-a pierdut increderea in om" (Rabindranath Tagore)
Alexandrina.
relyana spune:
Cred ca faptul de a accepta ca e vinovat, e o dovada ca se poate discuta cu el. Fii prietena lui si discuta si solutiile cu el, cere-i parerea si verifica daca face ce zice, discutati. Spune-i ca visezi pt. el o viata mai buna decat aveti voi, parintii lui si ca numai asa se poate obtine, cu invatatura. Daca era alta cale, mai usoara, i-ai fi aratat-o. Dar nu e. Are examen de bac anul asta? La note cum sta? Chiulul i-a afectat nivelul de invatare? (Cu mobilul cred ca ai facut bine. Faptul ca voi nu va puteti permite o viata de lux nu justifica mobilul pe care i l-ati dat, poate doar ca un efort din partea voastra in semn de recompensare a eforturilor lui de a fi un baiat extraordinar. Si el ar trebui sa stie ce faceti voi pt. el, nu sub forma de repros, sa nu inchida in el, dar cu argumente. O familie e o echipa 
, daca unul nu respecta regulile, planurile se duc de rapa si toti sunt nefericiti. Apoi, cum i-ar fi daca prietena lui va fi la facultate iar el nu? Vrea sa o piarda?
relyana spune:
quote:
Originally posted by alexandrina
In primul rand, bun venit in comunitate!
Eventual o discutie in trei cu el si prietena lui poate ajuta.
Referitor la asta, ma gandesc sa nu se simta umilit daca ii discuti problema de fata cu prietena. Eu zic ca nu ar trebui sa ii creezi nici o clipa sentimentul de umilire. Un om umilit nu mai e un partener de discutii, tu nu mai esti prietena lui.... Atentie la imaginea lui.
Aiko-mar spune:
Multumesc pentru faptul ca mi-ati raspuns atat de prompt. Incerc sa precizez anumite lucruri: mobilul este cu cartela, iar noi o incarcam cu 5$ pe luna, ceea ce reprezinta cca 170.000 lei.
Acum termina clasa a XI-a, asa ca mai are o sansa de reabilitare la anul. Rezultatele scolare din acest an sunt mult sub asteptari, iar aceste rezultate slabe sunt ca urmare a faptului ca a chiulit masiv.
Intotdeauna am incercat sa fiu apropiata de el, mai ales datorita faptului ca relatia cu mama mea nu a fost chiar una de prietenie. De aceea sunt asa de dezamagita, fiindca nu ma asteptam la atata minciuna din partea lui. Intotdeauna am incercat, atat sotul meu cat si eu, sa-l facem sa inteleaga faptul ca se poate baza oricand pe noi, cu conditia sa spuna adevarul.
Pana sa ajungem in acest impas, pot spune ca a fost un copil care nu a creat probleme (bineinteles ca a facut si el prostioare, dar nu de neiertat). De marti incoace, tot discut cu el si incerc sa aflu ce anume l-a determinat sa procedeze astfel, iar raspunsul lui este, invariabil, "din prostie". I-am spus ca este suficient de mare ca sa constientizeze faptul ca nu altii ar trebui sa-i conduca viata.
Miruna Enescu spune:
Ma tem ca eu nu am o solutie propriu-zisa la aceasta problema, dar pentru ca, de multe ori cunosti omul mai bine din intrebarile pe care le pune decat din raspunsurile pe care le da, vreau sa-ti spun ca m-a impresionat felul in care ai povestit acest eveniment. Ai fost lucida, ai fost intelegatoare, ferma dar iubitoare. Una peste alta, daca vei ramane pe aceeasi linie, nu cred ca vei da gres.
Este de inteles ca ti-e teama sa nu adopti o strategie gresita; eu vreau sa te incurajez sa ai incredere in tine si sa nu te invinovatesti prea mult: e vorba aici de un adolescent, este (destul de ) nomal sa incerece "expreiente" noi. Mi se pare bine ca el stia ca greseste si poate ca este chiar usurat ca cineva l-a oprit sa o mai faca.
Fii alaturi de el si, pentru o perioada, mai aproape de el (la propriu, adica sa-l controlezi mai de-aproape, pe cat de discret poti).
Toate bune, sa ne tii la curent, pe noi mamicile cu copii mai mici care asteptam dintr-o clipa intr-alta sa ni se intample si noua ...
ana_radu spune:
Si eu am fost un copil problema si singurul lucru care ma influenta era grupul de prieteni, mi-am dat seam mai incolo. Pe parinti nu ii ascultam ce spuneau, fiindca ziceam ca nu ma inteleg si ma certau degeaba, ma criticau, ma pedepseau si cum ieseam afara ma ducem la prieteni si imi cautam alinarea , le spuneam tot ce avem pe suflet. Asta s-a intamplat pana am constientizat eu , ca acei prieteni sunt rai si nu aveau nici un scop in viata, iar eu aveam alte planuri de viitor. Sfatul meu este sa-l cunoasteti si pe baiatul cu care a chiulit sa vedeti ce hram poarta , sa-l urmariti dar discret sa vedeti ce face si pe urma usor, usor (nu brusc) vorbit cu el sa-l lase pe baiatul acela si sa-si vada mai bine de prietena daca ziceti ca ea este o fata cuminte.
Aiko-mar spune:
Ana, ai mare dreptate in ceea ce priveste anturajul. Chiar dirigintele mi-a spus ca baiatul meu este influentat de colegul lui, ca acesta este initiatorul si ca il va exmatricula pentru multele absente, iar fiului meu ii mai da o sansa, fiindca "la origine" este baiat bun. I-am relatat cele spuse de diriginte, avand grija sa scot in evidenta sansa ce i s-a acordat de a se reabilita si l-am rugat ca in ultima saptamana de scoala, daca medicul ii va permite sa frecventeze cursurile, sa caute toti profesorii de la orele carora a chiulit si sa-si ceara scuze pentru absente, promitand ca in clasa a-XII-a nu vor mai fi probleme de genul acesta.
Va multumesc tuturor; "vorbind" cu voi, parca m-am mai linistit putin. In momentul in care lucrurile vor evolua intr-o directie sau alta (eu sper din tot sufletul ca in cea buna), va voi povesti.
Weekend placut!
Elise spune:
Nu stiu daca este cazul sa fii daramata de vestea asta. E o virsta dificila. Nu tot ce "experimenteaza" acum este definitiv. Mai mult ca probabil a fost o scapare, si daca o sa il faceti sa ii fie rusine de voi si sa constientizeze ca drumul asta nu duce nicaieri, isi va reveni.
Elise
relyana spune:
Mi-am adus aminte de ceva din adolescenta mea: am fost o eleva exemplara, chiar buna la invatatura, dar in ultimul an am chiulit masiv. Si stii de ce? Pt. ca aflasem si eu, pe ultima suta de metri de liceu, ca "aveam dreptul" la x absente motivate si la x+n absente nemotivate. Si cam asa faceau multi colegi - doar pt. ca "aveam dreptul", nu stiu cine formulase asa, dar ne-a dat un avant teribil. Dar notele nu erau afectate, ca lipseam la materiile care nu erau esentiale pt. profilul liceului, pt. bac si facultate.