lupta cu sent de inutilitate

povestea mea e lunga de tot, sper sa rezum cit mai bine.. ma consider o luptatoare, dupa cite am trecut pina aucm. O sa incep cronologic: am crescut cu o mama super posesiva, care m-a facut necasatorita fiind... am crescut in aceeasi casa cu ea, matusa si bunica, care m-au protejat excesiv... cresteam si voiam sa nu-i seman mamei care era o pers cu mult sarm si f. curtata de barbati, eu voiam doar sotul meu in viiotr si atit...cind aveam 17 ani m-am imprietenit cu actualul meu sot ( avem amindoi acum 37 de ani) si sintem de atunci fericiti... dar a tb sa luptam mult cu tot felul de piedici: in I rind am plecat din tara cu mama mea inainte de revolutie si in acest timp tienam corespondenta cu sotul meu. duap 3 ani m-am intors si am inceptu facultatea. mama mea imi reproseaza de atunic - aproape de 20 de ani ca am parasit-o si asta ma omoara.. ma faca sa ma simt pe nedrept acuzata.. caci e firesc ca la un mom dat copiii sa isi lase parintii.

marea mea greseala a fost ca nu am fost hotarita sa avem un copil, si dupa 2 ani de casatorie, acum 9 ani, am facu un avort... oribila experienta si fizica si phihica.. cind ne-am hotarit am descoperit cu groaza ca sotul meu nu poate avea copii... alte sentimente de durere profunda...au fost ani cumpliti de mers la medici , de stari conflictuale, etc...

ne-am focalizat pe mucna, pt a avea o casa, si anii au trecut si dr nu au putut face nimic pt noi.... ne-am gindit rar la adoptie...

de ieri mi s-a spus sa plec de la locul meu de munca, unde faceam ceva ce imi placea.. a fost atit de brusc, de ciudat ,neclar si cusut cu ata lba, si ar tb sa nu ma mir - era un post de conducere in care eram de aprope 2 ani)

ma lupt cu sentimentul de inutilitate ca am 37 de ani, nu am copii si nici o slujba.. cel putin de o zi.. sotul meu imi este aprope si simt ca el este singurul om statornic din viata mea.. insa nu pot sa num intreb dac nu voi claca? nu poti s idealizezi la nesfirsti ca vei gasi o slujba lafel de buna etc.. mai ales cind te apropii de 40 de ani.. imi lipseste puterea de a riposta - sitn mai curind resemnata

am simti extraordiantr de mutl si prezenta lui Dzeu in vita mea in mom grele, deci si acum, insa nu pot sa numa intreb, omeneste, daca e buna decizia brusca pe care am luat-o de incepe formele de adoptie, oare voi fi o mama buna?

scuze pt povestea asta lunga :)

slakje spune:

pepsica curaj, sunt convinsa ca vei reusi bine si frumos in tot ce vei face si de acum inainte.
iti tin pumnii si zic doamne ajuta pt tine, nu te descuraja..

light spune:

In primul rand hai sa vedem si partea plina a paharului:- sunteti doi care va iubiti si care luptati si asta conteaza; impreuna e mai usor sa treci peste greutati- pana la urma vei gasi si locul de munca, nu trebuie sa disperi si chiar daca la inceput nu e chiar asa de bine platit ca primul, cu timpul poate recuperezi; stii cum e, un sut in fund = un pas inainte;- un copil iti poate schimba mult viata; daca iti doresti asa de mult convinsa fiind ca nu il puteti avea pe al vostru, adoptia mi se pare o idee buna; doar gandidu-te ca i-ai schimbat viata micutului sortit sa ramana in casa de copii, ca ii poti da o imbratisare, un zambet, un sfat bun si nu in ultimul rand dragostea de care are nevoie e suficient sa iti imaginezi ca vei putea fi o mama buna. Cu putin optimism, rabdare si putere de lupta ai toate sansele sa reusesti mai ales ca il ai si pe sotul tau alaturi.mama Lucia si Liviu minunea (24.05.2002) www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=41618" target="_blank">Povestea-nasterii Liviu de ziua lui

valiburu spune:

Am vazut ca ai postat un subiect si la adoptie si sunt convinsa ca ai fost incurajata de toate fetele care au adoptat.Vei scapa de acest sentiment in momentul in care vei avea un copil care te va ajuta sa iti gasesti echilibrul.Nu sunt de acord cu cei care spun ca iti faci o pomana cu acesti copii sau iti sunt iertate pacatele sau alte varietati pe aceeasi tema.E o dovada de ipocrizie.Cel mai bine e sa fii convinsa de adoptie si sa nu mai pleci urechea la ce spun unii sau altii.

Lona spune:

Am trecut si eu prin momente grele, m-am trezit peste noapte fara slujba, am luat-o de la capat...Avem aceeasi varsta, si stiu ca nu prea mai este timp de inceputuri, este vremea consolidarilor acum. Este drept, eu am un copil, dar dincolo de bucuria pe care mi-o aduce, responsabilitatea este pe masura.
Nu intra in panica, iti vei gasi si slujba, cel mai important este ca il ai pe sotul tau alaturi, deci nu esti singura, si nici inutila. Daca iti doresti atat de mult un micut, el va veni. Sa fii sigura ca vei fi o mama buna atata timp cat iti vei iubi puiul.
Curaj si numai bine!

iarina spune:

pepsica, curaj, ai sa vezi ca atunci cand iti vei aduce copilul acasa, nu o sa te mai simti inutila. Ai un sot care te iubeste, veti avea si un copil...iti vei gasi si slujba, esti inca tanara...

Lavi spune:

Tu ai decis sa ai o viata, orice om care te iubeste accepta asta. Mama stie ca odorul isi ia zborul odata, asa ca trebuie sa vada in acest lucru un semn bun.Dai vietii un om puternic, capabil sa lupte si sa cistige, sa stie sa piarda si sa evolueze, asta e datoria unei mame, in mare. Daca sotul tau este statornicia din viata ta, atunci fa-o frumossa, curata si multa putere...
De ce nu incercati sa adoptati un copil, daca crezi ca nu mai e nimic de facut, toti copii merita dragoste si banuisc ca voi aveti multa de daruit.
Oricum, sa fii tare si sa scapi de aceste sentimente, iti fac rau si va fac rau la amindoi

Lavi

pepsica spune:

multumsc mult celor care mi-au raspuns!
Din pacate inca nu stiu amanunte- cind voi pleca de la serviciu etc.. sint inca bulversata si astept o discutie clara in acest sens.... ideea de a adopta mi-a venti bursc ca si cind ar fi solutia nelinistilor mele si aceasta etapa din viata mea ar fi devenit - in lipsa serviciului- mai "libera" V-am spus de aceea toata povestea ca sa inteleg mai bine- cu ajutorul vostru- dca e corect sa iau astfel de decizii brusc, cind sint la limita...poate cel mai bine e sa las putin timpul sa lucreze si apoi voi vedea ce e defacut...

iarina spune:

Discuta mult cu sotul tau si daca nu esti sigura in ceea ce priveste adoptia, acorda-ti un pic de timp...mergi si viziteaza cateva centre de plasament, du-le copiilor dulciuri si joaca-te cu ei, eventual ia un copil acasa cateva zile, ingrijeste-l si vezi ce simti, poate aceste lucruri te vor ajuta.

relyana spune:

Draga mea, eu nu pricep cum ai ramas tu insarcinata cu sotul tau si apoi el nu a mai putut face copii. De obicei, se intampla femeii sa nu mai poata procrea. Dar daca sunt indiscreta, scuze de intrebare. Te-am intrebat asta mai mult pt. ca tu te chinuiesti cu "oare voi fi o mama buna?" Ce vreau sa zic: daca el nu poate face copii, ok. Dar daca tu esti cea care ai putut si nu mai poti acum, gandeste-te ca vei infia si apoi se poate intampla sa ramai iar gravida. Il vei iubi la fel pe puiul pe care-l infiezi acum? Daca raspunzi cu "da" in inima ta, atunci sa fie intr-un ceas bun!

Te apropii de 40 de ani si nu ai servici, nici ani suficienti in cartea de munca.... etc. Ce-ar fi sa iei tu copilul cu acte in regula, sa mai astepti o perioada sa va obisnuiti unii cu altii, sa te simta mama lui si apoi.... sa deschizi o gradinita particulara!!! Ma rog, la inceput poti sa iei doar 1 copil sau 2, sa vezi cum te descurci, apoi, daca totul e ok, iti faci propria afacere: gradinitza acasa la tine.

pepsica spune:

draga relyana,

sa stii ca si eu ma intreb- si o data cu mine doctorii- cum de a devenit steril sotul meu dupa ce in mod evidend m-a last gravida.. dincolo de zimbetele pe care le poaet isca o astfel de chestine- stii ,vecinul, :) exista aceasta cruda realitate... se poate din pacate.. dc cineva ne-ar fi spus acum 9 ani ca se va intimpla asa ceva, ca nu vom putea vaea copii- din cz mea sa a lui- nu as fi facut evident acel avort.. insa nu putem da timpul inapoi....chestia cu serviciul dincolo de dramatismul situatiei - ca sint nevinovata- mi-a deschis ochii asupra acestui aspect imp din viata mea.. aminam la infinit sa iau o decizie, si poate ca acum, avind mai mult timp, voi fi ' fortaa " sa o iau... si ca s raspund la a II_ aintrebare, da, mi-a siun=bi ambii copii, macar sa mai ramin eu o data gravida.. am chair niste prieteniin situatia asta, au adoptat si apoi au avut si un baietel si se iubesc cu toii f mult.... despr gradinita ce sa-ti spun, iti tb finante si rabdare, m-am gindit si eu insa deocamdata nu prea am ocazia sa o fac...sper s ma adun cit mai rpede si sa o iau de la capat, va fi o noua etap ain viata mea si sint sigura ca Dzeu nu ma va lasa...