NU UITA

Astazi am sarbatorit impreuna cu sotul si copii, 14 ani de la cununia civila! Sunt f fericita si as vrea sa va transmit si voua cateva vorbe frumoase care mie personal mi-au facut mult bine:

---

NU UITA

Faptul ca traiesti nu a fost ideea ta si faptul ca respiri nu a fost o decizie a ta. Faptul ca traiesti a fost ideea altcuiva si faptul ca respiri a fost cadoul lui pentru tine

Nimeni nu gandeste, simte si actioneaza ca tine, nimeni nu vede cerul ca tine si nimeni nu a
stiut ceea ce stii tu

Fata si ochi ca ai tai nu are nimeni pe acest Pamant
Tu esti bogat indifferent daca ai bani sau nu.Tu poti trai si nimeni nu traieste ca tine.Tu te-ai nascut pentru ca el a dorit, nu la intamplare.Tu esti un gand al lui Dumnezeu, unul perfect.Tu esti tu. Da, tu esti tu.

Tu te-ai trezit azi dimineata mai mult sanatos decat bolnav, inseamna ca ai mai mult noroc decat milioane de persoane care nu vor apuca sa traiasca saptamana viitoare
Daca nu ai trait pericolul unei lupte, singuratatea unei inchisori, agonia torturii sau chinurile foamei esti inaintea altor 5oo de milioane de oameni de pe lumea aceasta .

Daca poti intra in biserica fara teama ca vei fi amenintat, arestat sau omorat, esti mai norocos decat 3 miliarde de persoane.

Daca ai mancare in frigider, haine cu care sa te imbraci, un loc unde sa dormi si o casa in care sa stai esti mai bogat decat 75% din populatia lumii .
Daca ai bani in banca, in portofel si cateva monede in pusculita , esti printre cele 8% ale persoanelor care traiesc bine.

Daca parintii tai sunt in viata si inca impreuna esti intr-adevar o persoana rara, chiar si in Statele Unite si Canada.
Daca poti sa citesti acest mesaj, esti de 2 ori binecuvantat: pentru ca cineva s-a gandit la tine si pentru ca te numeri printer cele 2 miliarde de persoane care stiu sa citeasca.
Munceste ca si cand nu ai avea nevoie de bani
Iubeste ca si cand nimeni nu ta facut vreodata sa suferi!
Danseaza ca si cand nimeni nu te vede!
Canta ca si cand nu te-ar auzi nimeni!
Traieste ca si cand Paradisul ar fi pe pamant!
Gandeste inainte sa vorbesti! Oprestete inainte sa actionezi! Fa din orice minut unul memorabil!

ASTAZI este o amintire in devenire, o depunere in banca timpului- FA-O SA FIE VALOROASA!

---

Simina

Carmi spune:

Frumos

Nadia1976 spune:

Foarte frumos, Simina.

Ne nastem goi, uzi si flaminzi. De abia dupa aceea lucrurile se inrautatessc.

simina2005 spune:

Este de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli, decat sa fii pesimist si sa ai dreptate.
(Jack Penn)

Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar.
(Peter O'Toole)

Numai dupa invidia altora iti dai seama de propria ta valoare.
(Tudor Musatescu)

Nu judecati oamenii dupa cei cu care se aduna. Nu uitati ca Iuda avea
amici ireprosabili.
(Ernest Hemingway)

Daca gasesti un drum fara obstacole, probabil ca drumul acela nu duce
nicaieri.
(J.F.Kennedy)

Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi
inteligenti.
(David Dunham)

Nimic nu costa mai mult decat nestiinta.
(legea lui Moisil)

Munca in echipa presupune in primul rand sa-ti pierzi jumatate din timp explicandu-le celorlalti de ce nu au dreptate.
(George Wolinski)
Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin din ce in ce mai buni,
fie se transforma in otet.
(Papa Ioan al XXIII-lea)

Daca vrei sa stii cine este un om, da-i o functie de conducere.
(Robert Brasillach)

E loc sub soare pentru toata lumea. Mai ales ca toata lumea vrea sa
stea la umbra.
(Jules Renard)

Eficienta este cea mai inteligenta forma de lene.
(David Dunham)

Primul om care a preferat sa injure decat sa dea cu piatra poate fi
considerat inventatorul civilizatiei.
(Sigmund Freud)

Daca ai impresia ca educatia e scumpa, atunci incearca sa vezi cum e
ignoranta.
(Andy McIntyre)

Nimeni nu e de neinlocuit dar - uneori - este nevoie de mai multe
persoane pentru a inlocui una singura.
(ClaireMartin)

Violenta este ultimul refugiu al incompetentei.
(Isaac Asimov)

Cel mai greu lucru de pastrat e echilibrul.
(Jean Grenier)

Oboseala si lenea au aceleasi simptome.
(Bissane de Soleil)

Exista batalii pe care e bine sa le ocolesti; nu din teama ca le-ai
putea pierde, ci pentru ca ai deveni ridicol castigandu-le.
(Gelu Negrea)

A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare intelepciune.
(Cicero)

Cand muncesti, joaca-te. Munca, daca este o datorie, te ucide.
(Max Jacob)

---

Simina

devylla spune:

asa ne mai dam si noi seama ca alti oameni sunt mult mai tristi,saraci,bonlavi,etc...decat noi



poze noi
iubirea mea
bubulinele
'Populatia planetei creste continuu, in timp ce inteligenta ei ramine constanta.'
Sabina

maria m m spune:

Foarte frumos[flo3]

adjadyn spune:

simina2005 spune:

Imprevizibilul...
El este cel care ne face deciziile mai greu de luat si viata mai interesanta. Unii oameni spun ca nu isi fac planuri tocmai din cauza imprevizibilului, insa nu neaga faptul ca si ei isi doresc anumite lucruri de la viata.
Iar cum viata e in mare asa cum ti-o faci, in cadrul general al relatiilor interumane si personale, implicit te gandesti cum ai putea sa te apropii cat mai mult de visele tale.
Planuri...
Iar cel mai trist cred ca este sa nu ai nici un plan. Ceea ce inseamna una din doua: sau ca nu se mai doreste nimic, ca nu mai exista asteptari - atitudine specifica tulburarii depresive – sau ca respectiva persoana este atat de dezorientata, incat nu reuseste sa se inteleaga nici pe sine.
Si de aici porneste totul – din a te valoriza pe tine, tot ce ai facut si tot ce ai putea face.
Insa daca toate planurile s-ar desfasura asa cum ne-am astepta, am pierde pe drum entuziasmul si motivarea inceputului, caci nu ar fi nimic care sa ne provoace in a ne imbunatati performanta, in a ne dezvolta ideile, in a privi dincolo de harta prestabilita in cautarea unor cai mai bune.
Imprevizibilul ne ajuta sa vedem mai clar realitatea, fiind un feed-back foarte valoros. Ceea ce este important insa este atitudinea cu care il intampinam. Modul in care iti organizezi resursele personale duce la dezvoltarea unor atitudini specifice.
Si totusi, a reusi inseamna...?
Trebuie sa stii ca o reusita poate fi si managementul adecvat al unui esec. A reusi inseamna de fapt a face fata cu bine situatiilor, a te adapta eficient schimbarilor, a prelua informatiile de care este nevoie pentru depasirea acelei stari de fapt si a merge mai departe.
A face fata imprevizibilului, si nu a te incrusta in niste asteptari rigide. Astfel, reusita depinde, in mare, de adaptabilitate, flexibilitate, de increderea in sine si curajul asumarii raspunderii pentru actiuni neprevazute, de inteligenta de care dam dovada in evaluarea riscului si initiativa actiunii.
Nu pot fi trecute cu vederea nici factorii externi – cum ar fi prezenta sau absenta unor facilitatori ai succesului – banii si relatiile interpersonale.
Insa, in fata imprevizibilului, acestea nu valoreaza prea mult in absenta acelor resurse personale de care vorbeam mai inainte.

---

Simina

maimutzica spune:

Foarte frumos!

loreema24 spune:

Frumos!!!!!!!


PoziciPozici noiFara par
Ramona & Loreema (6 sept 2004)
Ce tie nu-ti place , altuia nu-i face !

simina2005 spune:

Aceasta este povestea unui taximetrist:


Acu douazeci de ani lucram ca si taximetrist ca sa ma intretin. Camd am ajuns la 2:30 AM , cladirea era acoperita in intuneric, doar cu exceptia unei singure lumini la parterul unei ferestre...
In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca.
Dar am vazut prea multi oameni saraci care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa.
Deci am mers si-am batut la usa. " Doar un minut" raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta.
Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii.
Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea, ca si o femeie dintr-un film din anii '40.
Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-a mai locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri.
Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi .
Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla.
"Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina?"zise ea. Am dus valiza la
masina si apoi m-am intors sa sa o ajut pe femeie.
Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea.
"Nu e mare lucru" I-am zis eu. " Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata"
" Oh, sunteti un baiat asa de bun!" zise ea.
Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat: " Ai putea sa conduci prin centrul orasului?"
"Nu este calea cea mai scurta" am raspuns eu rapid.
" Oh, nu conteza" spuse ea. " Nu ma grabesc. Eu acum merg spre ospiciu...".
M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori...
" Nu mi-a mai ramas nimeni din familie..." a continuat ea." Doctorul spune ca nu mai am mult timp..." In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit. "Pe ce ruta ati vrea sa merg?" Am intrebat.
Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata
ea lucrase ca si operator pe lift.
Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei locuiau cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata.
Cateodata ma ruga sa opresc in fata unora cladiri sau colturi de strada si statea acolo in intuneric, contempland in tacere.
Cum prima aluzie de soare sa aratat pe orizont, mi-a spus dintr-odata: "Sunt obosita... Hai sa mergem."
Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse.
Era o cladire ieftina, ca si o casa mica , cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita. Doi oameni au venit spre taxi cum am si ajuns acolo. Erau ateniti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa. Femeia a fost asezata deja intr-un scaun cu rotile.
"Cat va datorez?"a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.
"Nimic" am zis eu.
" Dar trebuie si tu sa te intreti."
"Nu va faceti griji..sunt si alti pasageri" am raspuns eu.
Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strans cu putere..
" Ai facut unei femei in varsta un micut moment de bucurie" spuse ea. " Multumesc."
I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii.
In spatele meu, o usa se inchisese... Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti...
Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru. Am condus pierdut in ganduri... Pentru restul zile de-abia puteam vorbi.
Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios, sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?...
Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?..
Uitandu-ma in urma. nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata.
Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete.
Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere- frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat.
OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!!

S-ar putea sa ajuti lumea sa fie putin mai buna si mult mai intelegatoare prin simplu fapt ca-l trimiti mai departe.
Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem de asemenea sa dansam. In fiecare dimineata cand imi deschid ochii, imi spun:" Ziua de azi este o zi speciala!"
Amintiti-va asta, prietenii mei: nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul Show pe care il jucam.