cine are dreptate...
cine are dreptate... | Autor: Cristina1
Acum aproape 5 ani am aflat ca sunt insarcinata , iar prietenul meu m-a obligat sa renunt la sarcina. Desi iubeam atat de mult copilul din mine , am facut-o ....nu stiu daca din frica de parinti sau din inconstienta. De-atunci ziua de 16 noiembrie a ramas zi de doliu pentru mine si pentru copilul la care am renuntat.Acest lucru a dus la despartirea mea de domnul X pe care nu-l voi ierta niciodata
Acum , la 24 de ani , am o relatie stabila de 4 ani si urmeaza sa ma casatoresc anul urmator.Logodnicul meu stia de aceasta poveste inainte ca noi sa fim impreuna. Azi imi doresc foarte mult un copil.Din tot sufletul ! Dar barbatul pe care il iubesc si care mi-a inteles chinul prin care am trecut , si care mi-a fost alaturi tot timpul , imi spune ca nu suntem pregatiti pentru asta. In felul lui are dreptate : nu avem o casa a noastra , inca nu suntem casatoriti , etc. Dar am hotarat impreuna ca , daca se intapla sa raman insarcinata , nu vom renunta la opil. Nu stiu daca isi doreste intr-adevar un copil sau daca spune asta doar ca sa nu ma supere pe mine. Este genul de persoana care vrea ca totul sa fie facut cum trebuie .
"Mai tarziu , acum nu suntem pregatiti..." este raspunsul lui.Si uneori ma doare... Eu chiar am nevoie de un copil si ma simt pregatita.Nu stiu daca ii este teama , stiu doar ca este o persoana foarte responsabila , are simtul responsabilitatii.
Cum sa-l conving de asta ? Cine greseste in privinta asta ?
Ce trebuie sa facem ?
Cristina
Raspunsuri
otis41 spune:
Daca va iubiti si daca sunteti impreuna de 4 ani, puteti avea un copil. Cand va vedea un ingeras, se va zbate si mai mult de dragul lui, nu cred ca greseste, poate se teme de necunoscut, sa nu aiba copilul lipsuri. Tu spui ca "El vrea ca totul sa fie bine , iar daca vei ramane insarcinata il veti pastra", deci vrea un copil.
Doamne ajuta!
Otilia
Cristina1 spune:
Nu inteleg de ce barbatii sunt reticenti in a avea un copil...Cred ca logodnicul meu este speriat de idee. Oare nu-si face prea multe probleme ? Cum sa-l scot din starea asta ?
Cristina
CryssUK spune:
Eu sunt genul tau, nerabdatoare, curioasa si ma cred pregatita sa fac anumiti pasi in viata,dar daca stau si ma gandesc bine imi dau seama ca ar tb sa mai astept.
Am langa mine un iubit f calculat, rabdator, responsabil caruia ii plac lucrurile facute la timpul lor.Probabil daca as avea un bebe acum , nu l-am ucide ci l-am iubi din tot sufletul amandoi,dar am inceput sa vad ca atata timp cat ai optiunea de a asteptaun pic , uneori e bine sa o faci.
Daca stii ca va veti casatori intr-un viitor f apropiat si lucrurile se mai aseaza un pic, poate ar fi bine sa astepti.
Barbatilor de genul asta, nu le plac surprizele si e posibil sa fie f derutati aflandu-se intr-o situatie ca aceasta.
Si apoi binecuvantarea lui D-zeu asupra rel voastre va aduce cu siguranta numai bine si sustinere in tot ce faceti.
Si nu uita sa te rogi la D-zeu ca sa iei decizia cea mai buna.
Ma folosesc de ocazia asta sa iti urez ''casa de piatra !''
Sa fiti fericiti si sa va dea D-zeu un bebe sanatos, frumos , cuminte si la vremea potrivita!
Pup,
Cristina
Lona spune:
Am auzit o expresie care suna cam asa: "Copilul a venit neprogramat, intr-un moment nepotriivit...".Eu asta nu inteleg, copilul vine atunci cand vrea Dumnezeu, iar parintii nu fug de el. Asa ca daca exista posibilitatea "sa ramai" nu evita nici unul dintre voi o sarcina, ci asteptati o decizie care nu va apartine. Stai linistita, BB va aparea atunci cand trebuie, nici mai tarziu nici mai devreme. iar viitorul tau sot va fi un tatic fericit si implinit, restul calculelor dispar brusc cand iei micutul in brate. Numai bine!
Cristina1 spune:
Thanks ! Datorita voua nu mai sunt chiar asa de stresata !...
Cristina
adjadyn spune:
daca vrei un copil fa-l !!!tre sa-l faci sa inteleaga ca i-ti doresti, si daca el te iubeste o sa-si doreasca si el.
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=15633&cid=15022
ANUNT:DORESC SCHIMB DE SOACRE!
qsar spune:
quote:
Initial creeata de Cristina1
Acum aproape 5 ani am aflat ca sunt insarcinata , iar prietenul meu m-a obligat sa renunt la sarcina. Desi iubeam atat de mult copilul din mine , am facut-o ....nu stiu daca din frica de parinti sau din inconstienta. De-atunci ziua de 16 noiembrie a ramas zi de doliu pentru mine si pentru copilul la care am renuntat.Acest lucru a dus la despartirea mea de domnul X pe care nu-l voi ierta niciodata
Acum , la 24 de ani , am o relatie stabila de 4 ani si urmeaza sa ma casatoresc anul urmator.Logodnicul meu stia de aceasta poveste inainte ca noi sa fim impreuna. Azi imi doresc foarte mult un copil.Din tot sufletul ! Dar barbatul pe care il iubesc si care mi-a inteles chinul prin care am trecut , si care mi-a fost alaturi tot timpul , imi spune ca nu suntem pregatiti pentru asta. In felul lui are dreptate : nu avem o casa a noastra , inca nu suntem casatoriti , etc. Dar am hotarat impreuna ca , daca se intapla sa raman insarcinata , nu vom renunta la opil. Nu stiu daca isi doreste intr-adevar un copil sau daca spune asta doar ca sa nu ma supere pe mine. Este genul de persoana care vrea ca totul sa fie facut cum trebuie .
"Mai tarziu , acum nu suntem pregatiti..." este raspunsul lui.Si uneori ma doare... Eu chiar am nevoie de un copil si ma simt pregatita.Nu stiu daca ii este teama , stiu doar ca este o persoana foarte responsabila , are simtul responsabilitatii.
Cum sa-l conving de asta ? Cine greseste in privinta asta ?
Ce trebuie sa facem ?
Cristina
"Cine greseste in privinta asta?" Tu gresesti. Stiu ca probabil nu asta este raspunsul pe care-l asteptai insa o sa-ti explic si de ce:
Viitorul tau sot nu este pregatit inca sa fie parinte (explicatiile rational-materialiste sunt numai o metoda de amanare) Presiunea pe care tu o exerciti nu este nici pe departe de natura sa-l convinga ci sa-l incapataneze si mai mult. Unul dintre motive este acela ca tu vezi copilul, viitorul vostru copil ca pe un inlocuitor al copilului altui barbat, si asta pentru un mascul este greu de acceptat. Tu nu ai trecut peste intreruperea de sarcina si nici nu te-ai iertat dupa aproape 5 ani... e cam mult, zau. Asta inseamna ca nu esti vu adevarat pregatita sa ai un copil pentru ca-l privesti ca pe-un plasture pe suflet: "Eu chiar am nevoie de un copil". Un copil in viata ta nu-ti va atenua vinovatia ci crezi tu ca-ti va da o noua preocupare care sa umple golul lasat de celalat, nenascut.
Repet, viitorul tau sot nu este pregatit sa fie tata pentru ca nu crede in motivatiile tale de a deveni mama; cand vei putea sa-i spui "mi doresc sa fiu mama copilului tau" te va lua in serios. Si nu-i suficient sa i-o spui ci trebuie sa simti si sa gandesti asa 100%. Pentru ca altfel acest subiect va aluneca e la Cabinetul Psi catre sectiunea dedicata problemelor in cuplu.
Poate ca niste sedinte de psihoterapie sau de consiliere pre-maritala nu ar strica.
Mult succes si liniste!
Q
miau-miau spune:
unde gasiti voi barbatii astia casa isi doresc copii, eu nu stiu. Din cite am trait pe pielea mea, daca te iei dupa ei nu mai ajungi in vecii vecilor sa ai copii. Ba ca nu-i casa noastra, ba ca nu-s bani chiar de ajuns, ba ca e stress la servici, ba ca nu e casa mare, ba ca mai e unul de crescut, ce facem cu el, e diferenta prea mare de virsta intre ei, e diferenta prea mica de virsta intre ei. Barbatii pot avea copii pina la 85 de ani, daca si-o doresc (ceea ce ma indoiesc) insa noi nu putem. Dupa 35 de ani sint riscuri mult mai mari de sindrom Down, ca sa nu zic ca ducem sarcina mult mai greu ca in tineretze.
Eu una as lasa sa se intimple, din moment ce si-a dat aprobul ca daca se intimpla se intimpla. Ma indoiesc ca intr-o buna zi dupa vreo 5 ani iti va spune la cafeaua de dimineata:"Imi dau perfect de bine seama, acum e momentul sa facem copii".
qsar spune:
miau-miau.
Intr-un fel, la modul general, tu ai dreptate. Cred ca 99% dintre barbati trec prin faza "sigur ca-mi doresc un copil dar nu suntem inca pregatiti..." Si motive se gasesc. Numai ca in cazul de fata situatia este ceva mai complicata.
"Eu una as lasa sa se intimple, din moment ce si-a dat aprobul ca daca se intimpla se intimpla." Sigur, el poate ca nu-i va spune Cristinei sa renunte la sarcina asa cum a facut "infamul" domn X, ex-ul. Dar nu este corect si nu poti incepe o casnicie printr-o smecherie, profitand de dragostea si increderea celuilalt.
Cristina, eu inca am destule semne de intrebare in legatura cu dorinta/nevoia ta de a avea un copil acum-acum, imediat... care-i graba? Pornind chiar de la titlul subiectului; cum adica "cine are dreptate..."? A avea un copil nu este o chstiune de tip "care pe care?" ci "noi, impreuna..."
Q
BellaDonna spune:
uite al meu barbat si-a dorit copilul imediat ce ne-am casatorit, nu a vrut sa mai astepte , unde avea pe atunci 32 de ani si nu dorea sa fie tatic la batranete, acum ca avem primul copil,si al dolie il vrea, dar la al doilea aman eu caci inca nu ma simt pregatita.
-eu zic ca daca se intampla se intampla si e bine venit, iar cu varsta trebuie sa te gandesti foarte serios , pt noi femeile e mai greu pe la 35, ticaie ceasul biologic!
Nimic fara Dumnezeu!