mamici de adolescente
Raspunsuri - Pagina 7
morgane spune:
Maggy, sunt in vacanta ...in Rom. Cand ma voi inapoia din tara, voi intra pe forumul fetelor din Belgia. Multumesc pt grija.
Cunosc deja o parte din ele.
Pupici si pe curand,
Morgane
doinabita spune:
problema pe care o are Maggi o am si eu cu fiica mea.si eu am nevoie de niste sfaturi... fiica mea are 18 ani,i-a facut pe 17 iulie,nu vrea sa comunice cu mine decat atunci cand vrea ea.cateodata nu stiu dacae bine sa fim asa deschise cu fetele noastre.nu stiu ce raspuns sa iti dau maggi,deoarece am crezut ca dupa ce va trece de 16,17 ani se va schimba dar nici o schimbare!
bita doina
sunshine_rox spune:
buna
eu nu am o fetita adolescenta, dar am o surioara care a implinit de curand 14 ani. (eu am 25)nici eu cand eram de varsta ei nu am discutat cu mama mea datorita faptului ca ea este o persoana foarte inchisa si cu conceptii fffff. invechite( desi este o persoana cultivata - profesoara-) dar asa a fost crescuta si nu cred ca isi poate schimba parerile care probabil i-au fost inoculate de bunica mea inca de pe vremea cand era ea copil. eu am fost plecata de acasa de la 14 ani(am stat in camin pe perioada liceului si apoi la facultate tot la camin) cand eram in clasa a 9-a mi-a citit jurnalul, drept pentru care a avut un scandal monstru cu mine si apoi nu am mai incercat niciodata sa discut cu ea pt ca oricum nu ar fi inteles. de cele mai multe ori adolescentilor le este frica sa nu fie judecati de parintii lor daca le spun ceva si probabil de aceea cauta compania si sfaturile prietenilor apropiati de varsta(ceea ce nu se poate dovedi a fi intotdeauna cea mai buna alegere)eu cu mama nici acum nu pot discuta de probleme sexuale desi voi avea nunta anul viitor si locuiesc cu viitorul sot(treaba de care mama nu are habar pt ca nu ar fi de acord niciodata cu convietuirea pana la casatorie(pt ca e pacat....))asa ca nu i le spun. dc ma intreaba neg si deja m-am obisnuit. norocul meu a fost ca sunt o persoana destul de matura (chiar si atunci cand eram mai mica) pt ca nu m-am aruncat cu capul inainte preferam sa ma documentez din carti sau din alte mijloace in loc sa cer sfaturile unor "prieteni" mai bine sau mai putin bine intentionati. oricum ce vroiam sa va spoun mamici de adolescente: lasati-le pe ele sa vina la voi sau dc incercati sa vb cu ele nu o faceti pe un ton care sa le sperie(ca si cum nu ati avea incredere in ele pt ca atunci nu vor vorbi.) la inceput nici sora mea mai mica nu vb cu mine pt ca avea impresia ca si eu sunt ca mama. am luat-o pe ocolite inca de pe cand avea vreo 12 ani iar acum imi spune absolut orice si pot sa o ajut. dc nu m-ar fi avut probabil ar fi patit acelasi lucru ca si mine.... la cum e mama nici nu ma mira ca prefera sa ma sune pe mine chiara dc ea e la tecuci si eu in Bucuresti decat sa vb cu mama care e langa ea. asa ca mamicilor mult curaj. o sa le treaca pe la vreo 19 ani. va pup
Roxi
Lemoni spune:
Numai mama sa nu fi!E atiti de greu la varsta asta si in vremurile astea.Doame si sunt inca tinara si incerc sa inteleg prin ce trece ,ma pun in situatie si incerc sa ajut cat de mult pot,dar ajutorul meu nu conteaza e probabil luat in nume de rau!Acum vien si imi spune toate problemele apoi imi spune ca ma amestec prea mult in vitza lui si stiu asta dar nu vreau sa-l vad nefericit!
coryna spune:
Eu am copiii foarte mici, dar... pot sa spun cateva cuvinte despre relatia mea cu mama sau mai bine zis despre absenta ei. Eu sunt o mama batrana, am 36 ani, am trait adolescenta pe timpul lu' ceausescu, cand nu era lumina decat 2 ore pe zi, iar apa rece doar 8 ore pe zi, ca de apa calda nu se poate vorbi decat o data pe saptama intr-un oras mic de provincie. Am spus toate astea pentru a face posibila imaginarea cat mai corecta a tabloului adolescentei mele. Niciodata nu am "comunicat" cu mama, ii spuneam doar notele si... cam atat. Niciodata nu am vorbit despre sex, nici chiar cand la 19 ani, dupa ce aflasem ca voi fi studenta, atunci l-a rugat pe fratele meu mai mare cu 5 ani sa-mi zica ce si cum, iar el, bineinteles ca nu si-a batut capul cu asta. Bineinteles ca am iubit si eu la 15 ani, ca am suferit, dar... nimik din toate aceste trairi nu au facut obiectul curiozitatii materne. Niciodata nu m-a intrebat ce gandesc si de ce gandesc asa, ci doar daca sunt sanatoasa si ce note iau la scoala. Nu a existat nimik pentru mama in afara acestor doua notiuni: scoala si sanatate. Mi-am format caracterul citind ( asa era la moda pe atunci!) si discutand cu ceilalti colegi, niciodata cu parintii. Nu aveam voie sa ies afara la plimbare decat simbata dupa amiaza (dimineata se invata!), nu am ajuns niciodata dupa ora 10 pana la 19 ani decat atunci cand mergeam la majoratul vreunui coleg.
Am 36 ani si nici acum nu stiu sa vorbesc cu mama si , mai rau, mi se pare aiurea ca exista fete care chiar reusesc sa faca asta. Mama a motivat lipsa discutiilor cu mine prin servici si munca acasa, dar inclin sa cred ca nu asta a fost cauza, ci mai degraba aceeasi carenta pe care a suferit-o si mama, ea crescand de la 10 ani la internat. Nici pe ea nu a intrebat-o nimeni nimic si cred ca a considerat ca asa trebuie sa fie. Acum nu intelege de ce nu putem sa vorbim nimic in afara de copii, ca am fata de ei o atitudine de sef, in sensul ca le spun ce si cum referitoare la baiat, ca nu accept ideile si parerile lor referitoare la cresterea copiilor.
Dragi mame, nu totul se reduce la sanatate si scoala! Caracterul unui om se formeaza din mult mai multe, iar iubirea este un factor extraordinar de puternic! Eu sunt casatorita cu cel pe care i-l iubeam "nefericita" de la 15 pana la 20 ani! Oare ce mama ar putea intelege asta?
Lemoni spune:
Coryna nu inteleg mesajul tau ,deci ti-a parut rau ca nu sa bagat mama ta sau bine????
"Eu sunt casatorita cu cel pe care i-l iubeam "nefericita" de la 15 pana la 20 ani! Oare ce mama ar putea intelege asta?"
coryna spune:
As vrea sa spun ca mie mi-a lipsit comuniunea cu mama, dar ca unele lucruri trebuiesc traite doar de adolescent cu mintea si sufletul de la 15 ani si nicidecum cu cea a unui om matur.
printzesa spune:
maggy[/i] 0are de ce nu vrea sa discute cu mamica ei??? poate ca o sacaie prea mult (sorry) da' si eu am trecut prin asta si...mama efectiv ma sacaia cu atatea sfaturi si intrebari...asa k a lasat-o mai moale...adik a asteptat ca eu sa merg la ea s-o intrab cate ceva....ar fi o idee sa incercati si faza asta ;)
ingeras26a spune:
Fetelor, dupa parerea mea totul depinde de caracterul si "cresterea" fiecaruia, ma refer mai ales la parinti, pentru ca iti cresti copiii cum consideri si ... cum ai fost invatat, in proportie de 80% dupa parerea mea.
Eu am o super relatie cu parintii mei, le-am spus si cand am facut dragoste prima data si am discutat cu ei intotdeauna si lucrurile bune si lucrurile mai putin bune. Si au fost momente in care nu le-a convenit ce le-am spus, dar si vice-versa, evident, insa cu putina bunavointa si multa rabdare si comunicare tteci peste toate.
Eu am 27 ani, nu sunt maritata, sunt impreuna cu prietenul meu de 10 ani si mai am putin si nasc. Stam impreuna de ceva ani, insa ai mei, ca si bunicii, nu au avut nimic impotriva, dupa ce l-au cunoscut si dupa ce au capatat incredere in el (ne-am mutat impreuna dupa 6 ani).
Imi doresc din tot sufletul sa am aceeasi relatie cu fata mea / copiii mei, desi stiu ca este greu. Exemplul parintilor mei este insa cel pe care vreau sa-l urmez. Nu va ganditi ca de fiecare data cand eu sau sora mea le spuneam ca vrem sa mergem undeva ei spuneau "duceti-va", nici gand, insa am invatat tteptat ce este bine si ce nu, am invatat sa avem limitele noastre si sa facem diferenta intre "ce trebuie" si "ce nu trebuie". Sora mea are cercel in buric, credeti ca le-a suras ideea? Nu, dar dupa ce au strambat un pic din nas au acceptat-o (de placut nu le place nici acum).
Conteaza tare mult modul de a vorbi cu un copil, sa te impui, sa fii autoritar (pana la urma tu esti parinte!), dar fara sa spui "eu stiu cel mai bine, eu sunt cel mai tare si tu trebuie sa faci ca mine, ca tu esti prost si nu stii". Nu. Trebuie sa ii iei usor, sa le explici ca parerea ta este ... si sa il faci sa inteleaga ca respectiva parere este cea mai buna.
Din aceasta cauza imi iubesc parintii atat de mult! Le multumesc si pentru ca au stiut sa construiasca intre mine si sora mea cea mai frumoasa relatie pe care o pot avea doua surori!
Imi pare rau ca m-am lungit atat, as mai putea sa scriu mult, insa astept sa nasc, sa invat cum sa ma comport cu proprii mei copii si...poate ne mai auzim :)
Pupicei, Ingeras 
31+ 
Maya
ingeras26a spune:
Si am uitat sa spun ca si relatia dintre parinti conteaza enorm in fata copiilor! Daca ei se inteleg, comunica si se iubesc, aceeasi relatie o pot avea si cu copiii.
Pupicei, Ingeras 31+ Maya