copil filozof

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns pisu_miau spune:

Salut!
Eu am 21 de ani si sunt studenta la filosofie, la fel si viitorul meu sot.
Vreau sa iti spun ca ceea ce se intampla cu fiul taul este absolut normal pentru cineva "croit" pentru filosofie . Asa am fost si noi doi si asa sunt toti cei ce au inclinatie catre socio-uman, isi pun pana la urma intrebari...socio-umane..
Daca te ajuta cu ceva, iti voi spune ce zicea Blaga : "Filosofia inseamna sa raspunzi cu mijloace mature la intrebarile copiilor"
Daca vrei sa il ajuti, eu te sfatuiesc sa il indemni sa isi faca de la 1 octombrie permis la BCU (Biblioteca Centrala Universitara) . Trebuie sa duca o recomandare de la un profesor de-al lui, o fotografie si sa plateasca o taxa anuala de 200 000 lei parca... Acolo exista Sala 4...o sala in care se afla mii de carti ce il pot ajuta...sa vada ce au raspuns altii la intrebarile pe care el si le pune si in felul acesta sa isi gaseasca propriile raspunsuri .
Mai exista si un cerc de filosofie, in fiecare sambata la Facultatea de filosofie, il tine un profesor de liceu (Gabriel Sandoi) si este special pentru elevii de liceu.
Daca o sa aiba permis la BCU poate sa il foloseasca si la Biblioteca Facultatii de Filosofie . Aici va intalni numai oameni ca el
Sper sa iti fie de folos si daca vrei intreaba-ma orice

Pisu_Miau

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Kikina spune:

Pisu_miau, ma bucur tare mult ca imi intinzi o mana de ajutor. Iti dai seama ca acum imi vine sa trag de ea pana ajung la umarul tau, chiar daca esti atat de tanara incat ai putea sa-mi fi chiar tu copil.
Problema e ca nici nu stiu daca baiatul meu este, cu adevarat, "croit" pt. filozofie sau a descoperit-o tot cautandu-se pe sine si fiind nemultumit de ce descopera. Sufera ca nu se simte confortabil printre cei de-o seama. E greu sa-si faca prieteni, pt. ca este destul de timid si parca se jeneaza sa-i abordeze pe altii cu preocuparile lui. A strans, se pare, destule frustrari provocate de inerentele rautati ale colegilor intrigati de rezerva lui. Gandurile lui nu sunt tocmai senine si ma tem sa nu se incranceneze in starea asta care nu poate decat sa-l indeparteze si mai tare de potentialii amici. Poate ca-si gaseste alinarea in aceste carti de filozofie pe care le-a cam citit de-a valma, pana am apucat eu sa le rasfoiesc un pic si sa vad ca nu toate "panseurile" de-acolo ar putea sa-l remonteze, ci dimpotriva. Vorbesc indelung cu el si imi marturiseste ca ar vrea sa fie altfel. Ce greu trebuie sa-i fie daca a ajuns sa-mi spuna asta! Asa simteai si tu la varsta lui?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisu_miau spune:

Salut!

Am o intrebare: ce note are fiul tau la scoala? Cat timp acorda studiului? Daca raspunsul la prima intrebare este : "9-10", iar la a doua "mai mult de 3 ore pe zi" , este posibil ca fiul tau sa fie un om cu preocupari intelectuale . Ceea ce el crede acum este probabil faptul ca nefiind ca "turma" nu este normal. Daca as fi avut in jurul meu la varsta lui oamenii pe care ii cunosc acum, sigur as fi trecut fara frustrari peste perioada aceea . Din pacate pe undeva pe la 16 ani sufeream ca nu sunt "cool" si incercam cu orice chip sa ma adaptez tendintelor. M-am apucat de fumat din cauza asta, de exemplu... Daca as fi avut pe cineva langa mine de varsta apropiata, normal, cu care sa discut despre lecturile mele, derspre pasiunile mele, ar fi fost poate altfel decat sa ma simt "tocilara clasei".
Parerea mea este ca nu al trebui sa il fortezi sa se adapteze majoritatii si nici macar sa ii sugerezi ca asa ar fi bine. Trebuie sa isi gaseasca singur drumul . Daca va merge la BCU va gasi multi, foarte multi tineri pasionati de lectura (salile sunt zilnic pline pana la refuz) si este imposibil sa nu se imprieteneasca cu nimeni .
Despre cartile de filosofie nu pot spune ca au realmente puterea de a face rau ci mai degraba de a naste noi si noi intrebari, de a deschide mintea catre cunoastere . Nu stiu ce anume citeste el si adac se incadreaza in filosofie...oricum, eu l-as feri de Cioran, are in ciuda faptului ca este un mare eseist, (atentie, fara a avea sistem filosofic sau a pretinde ca a fost filosof), are un efect depresiv asupra unei minti fragede, si poate fi cu usurinta inteles gresit .
Am o idee...asta daca esti si tu de acord, te-as putea ajuta cumva .
Daca pustiul tau sta pe net da-i id-ul sotului meu de messenger : ruffus161 , si spune-i ca e un tip care este pasionat de filosofie .
Si el are tot 21 de ani ca si mine .
Daca vrei iti pot trimite arhiva cu ce vorbeste cu el, ca sa fii linistita si sa afli mai exact ...nu este poate moral sa facem asa, dar poate fi o solutie .
Astept comentariile si intrebarile tale .

Pisu_Miau

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisu_miau spune:

uite si site-ul BCU

http://.www.bcub.ro

Pisu_Miau

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Kikina spune:

Pisu_Miau, incerc sa fiu obiectiva: fiu-meu se situeaza undeva, in jurul mediei de 8,50, iar in ceea ce priveste studiul (scolar), nu pot spune ca e un pofticios. Are el "studiile" lui de care se lasa acaparat, iar acestea sunt legate, in general, de istorie (dar nu neaparat cea din programa scolara): istoria muzicii pop-rock "bune", istoria fotbalului etc. etc., dar si de zona misterelor si, de curand, de cea filozofica... Nu fumeaza, nu bea, nu injura, nu e un umblaret, deci, e genul de baiat "cuminte", care... nu prea e luat in seama.
Cred ca i-ar place sa vb. pe net cu cineva mai mare ca el si pasionat de filozofie. Dar sotul tau nu s-ar plictisi sa se converseze cu un pusti de 16 ani?
Si... acum sa nu razi de mine... , dar nu sunt prea dibace la capitolul computere (si nici juniorul): care sunt pasii ce trebuie urmati pt. a intra in legatura cu "ruffus"?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cami30 spune:

Ma voi situa de partea cealalta a barierei si voi spune ca filosofia poate fi si o mare capcana, atunci cand nu ai un mentor care sa-ti orienteze calatoriile filosofice.

In ceea ce ma priveste sunt sora ( 5 ani mai mica) de doctor in filosofie, actualmente titular pe filosofie orientala si religii orientale in cadrul universitatii Charleston US, cu doctorat luat la ANU, Canberra.
Ca surioara mai mica, fratemiu a fost pentru mine un fel de zeu... el a incercat pe cat posibil sa-mo ghideze primii pasi spre lectura, si nu neaparat filosofica. AM fost intotdeauna altfel decat cei de varsta mea, citeam mult si imi puneam multe intrebari. INSa mereu voiam mai mult si mai mult si eram mereu nemultumita de lecturile mele.. LA 13 ani am descoperit istoria religiilor in biblioteca, iar trecerea brusca de la povesti nemuritoare la Tratat ... a fost un soc.. Vedeam lecturile fratelui meu ( desi el era in Bucuresti, eu in Galati), si incercam sa citesc ceea ce citea el.. La nivel de 13-14 ani, cand abia intram in adolescenta, lecturile astea mi-au fost cred, fatale.... M-au rupt si m-au izolat de lume, si m-au facut sa am o perceptie total gresita asupra oamenilor si lumii.
Cand toti adolescentii se distrau si iubeau in sensul iubirii de 14 ani, eu dormeam cu CIoran sub perna si visam la Nirvana, la orgasmul metafizic ( habar nu aveam ce-i ala sex pe vremea aia) ... Si asta pentru ca fratele meu nu era langa mine sa imi controleze lectura, desi el era bine intentionat.. Nu va spun ce a urmat... pentru ca s-ar intelege poate ca nebunie gestul meu, insa atrag atentia mamicii ca lecturile copilului sa fie dirijate de un profesor si in acelasi timp sa-i fie si urmarit comportamentul social...
Eu am reusit sa ma salvez cumva, fratemiu a plecat din tzara, iar eu m-am razbunat oarecum pentru lipsa lui de langa mine si am refuzat sa-l mai inteleg... Asta pana tarziu, cand am inceput din nou sa tzinem legatura, insa niciodata pe teme filosofice. Il admir, il respect pentru sacrificiul lui insa in cazul meu, filosofia mi-a rapit un frate si a lasat o mama in durere.. DE ce? Pentru ca fratele meu filosof a renuntat la religia ortodoxa trecand la budhism, e foarte departe de noi... s-a schimbat enorm, in sensul in care nu mai vrea sa auda de Romania si nici nu mai are vreun sentiment romanesc, traieste intr-o lume departe de intelegerea mea, si ne priveste pe noi, cei multi ca fiind "mediocri".... Altfel e un tip ok...
IAr eu? Am ramas poate si acum cu sechele.. Imi fac greu prieteni pentru ca am senzatia ca nu pot discuta lucruri interesante cu ei, desi aparent sunt f comunicativa, sunt solitara desi imi displace singuratatea.. si nici macar nu mai citesc, desi prietenele mele de suflet PE culmile disperarii si Cartea amagirilor nu-mi lipsesc de pe noptiera...

cami

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Kikina spune:

Draga Cami, tu ai pus degetul pe... buba, ca rana ar fi poate prea mult spus (sper!). Exact asta ma framanta pe mine: daca sa-l incurajez in astfel de preocupari si lecturi sau sa-l imboldesc spre trairi mai firesti pentru varsta lui. Instinctiv, optez pt. cea de-a doua varianta, caci am senzatia ca prima ii pune paie peste focul adolescentzei, deja intetzit de ganduri cam sumbre. Stii cum imi pare? Prizonier intr-un cerc vicios (fire solitara + dificultate de comunicare cu cei de-o seama = preocupari "mai altfel") si ba ar vrea sa scape din el ("nu-mi place cum sunt", "nu ma suport"), ba ar vrea sa ramana in interiorul lui ("dar asa sunt eu, nu pot sa ma schimb"), caci se simte confortabil acolo.
M-a impresionat mult povestea ta. Cati ani ai?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisu_miau spune:


downloadeaza de pe www.yahoo.com programul yahoo messenger, apoi logheaza-te cu numele si parola de la mailul pe care il ai pe yahoo .
mailul sotului meu este ruffus161@yahoo.com si are 21 ca si mine. Nu il deranjeaza sa vorbeasca cu nimeni, pentru ca este un tip foarte de treaba, cu atat mai mult cu un baiat cu asemenea pasiuni ca ale fiului tau.


quote:
Originally posted by Kikina

Pisu_Miau, incerc sa fiu obiectiva: fiu-meu se situeaza undeva, in jurul mediei de 8,50, iar in ceea ce priveste studiul (scolar), nu pot spune ca e un pofticios. Are el "studiile" lui de care se lasa acaparat, iar acestea sunt legate, in general, de istorie (dar nu neaparat cea din programa scolara): istoria muzicii pop-rock "bune", istoria fotbalului etc. etc., dar si de zona misterelor si, de curand, de cea filozofica... Nu fumeaza, nu bea, nu injura, nu e un umblaret, deci, e genul de baiat "cuminte", care... nu prea e luat in seama.
Cred ca i-ar place sa vb. pe net cu cineva mai mare ca el si pasionat de filozofie. Dar sotul tau nu s-ar plictisi sa se converseze cu un pusti de 16 ani?
Si... acum sa nu razi de mine... , dar nu sunt prea dibace la capitolul computere (si nici juniorul): care sunt pasii ce trebuie urmati pt. a intra in legatura cu "ruffus"?




Pisu_Miau

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cami30 spune:

Kikina eu am 31 de ani. Nu te sfatuiesc sa-l descurajezi in cautarile sale insa trebuie sa fii cu okii pe el si neaparat sa-l ghideze un profesor.
lecturile care acum i se par delicioase.. il pot pune in fata unor intrebari fara raspuns si il pot indeparta de lumea celor ca el.
Varsta asta asta e periculoasa pentru multi adolescenti, nu pentru toti, e drept, insa trebuie sa ai mare grija de dezvoltarea lui...

N-as vrea sa intru in polemici cu studentii sau cu profesorii ed filosofie care au postat aici, asa ca, daca vrei sa te sfatuiesc mai mult, scrie0mi PM

cami

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ancuta06 spune:

Editat...

Mergi la inceput