copil filozof
Raspunsuri - Pagina 2
Kikina spune:
Ghinetz, ma bucur ca am dat de o mama specialista in filozofie. Asa, ma poti intelege... de 2 ori. Mi-ar face placere sa stiu ca "ganditorul" meu are un interlocutor ca tine, dar, iti dai seama, nu pot sa-i sugerez sa te abordeze pe acest forum despre care el nu stie, caci s-ar putea considera tradat, afland ca discut despre problemele lui. Si totusi, cred ca i-ar prinde bine, dar nu stiu cum sa fac...
Se pare ca nu este tocmai multumit de faptul ca e "altfel" sau, cel putin, nu este linistit cand simte ca ceilalti au alte preocupari, sunt mai "de gasca" si, probabil, nu il prea iau in seama. Isi pune multe probleme, dar si le si face. Eu il indemn, cu delicatete, sa se deschida catre cei de-o varsta cu el, incurajandu-l ca va gasi printre ei, copii dornici sa-l asculte si sa-si marturiseasca, la randul lor, framantarile. Dar, o fi asa? Ma uit la celalalt baiat al meu, mai mic,care e mai jucaus si are multi amici si ma intreb cata rabdare si intelegere ar avea pentru un coleg ca fratele sau.
ghinetz spune:
Da. Ai dreptate. Nu cred ca e bine sa-i spui ca ai vorbit despre el. S-ar simti ca un ciudat despre care tu ceri pareri altora. Si, crede-ma, nu e deloc asa. E un baiat absolut normal.
Acum, eu nu am inteles daca problema cu a nu fi acceptat de "gasca" sau de a nu avea prieteni e a lui sau a ta. Tu simti ca el ar vrea sa fie ca/cu ceilalti? Eu cred ca niciodata nu va putea fi altfel decat cum este. Trebuie doar sa le castige intr-un fel respectul pentru ceea ce este el. Si asta poate face doar nefacand compromisuri. Adica fiind el. Isi va gasi cu siguranta pe cineva ca el cu care sa poata sta nopti intregi de vorba despre Eliade, de exemplu. Poate o fata. Chiar daca nu toate sunt profunde (nu dati cu rosii, recunosc, sunt misogina) fetele macar se prefac - in fata lor, in primul rand - ca sunt speciale. Si daca nu cu o fata, apoi...cat mai e pana la facultate? Nu mult! Si acolo cei ce-l inconjoara se vor cerne dupa astfel de preocupari.
Oana 
- asa arat pana luni, 18 iulie. Si Stefanel 
"unui copil trebuie sa-i dai radacini si aripi"
ghinetz spune:
Sotul meu, desi e matematician, e mai filosof decat mine, cel putin in exprimare, in modul e a pune probleme. (Eu sunt mai degraba profa de filosofie). Si el era un "frichi"(ciudat) in liceu. Dar toti colgii il respectau, desi nu a fost la nici o petrecere, la nici o discoteca. Si desi intr-o clasa de "jmecheri" (cum se credeau majoritatea), el, baiatul venit de la tara si care-l venera pe atunci pe Eminescu, i-a captat pe toti tocmai prin faptul ca n-a vrut niciodata sa fie ca ei. Cred ca indeiferent cum sunt copiii nostri, noi trebuie sa le intarim convingerea ca sunt minunati.
Hai ca ti-am ilustrat parerea mea si cu un exemplu, chiar daca a trebuit sa zic...din casa.
Si chiar daca ma repet, ajuta-l pe fiul tau sa se cunoasca si sa se placa asa cum e. Eu cred ca, sub nici o forma, nu ar trebui sa devina altfel, daca el nu simte ca chiar s-a schimbat. Nici macar pentru o fata(ca ele mai pot face si astfel de lucruri din baieti, sa-i faca, de exemplu, deodata "discotecari", desi habar n-au sa danseze. Ups! Eu v-am spus, sunt misogina) Adolescenta fiind imi tot lipeam prin diverse locuri tot felul de citate despre ce/cum credeam eu ca trebuie sa fiu la un moment dat. Le mai scimbam uneori. Dar permanent aveam scris pe usa: "Fi tu insati!"
Cat despre dezamagiri, oricat am vrea, nu-i putem feri pe copiii nostri de ele. Si noi, la randu-ne, le-am avut. Trebuie doar sa stie ca sunt poate un mod de a ne invata sa discerenem cu timpul intre bine si rau
Oana - asa arat pana luni, 18 iulie. Si Stefanel
"unui copil trebuie sa-i dai radacini si aripi"
Kikina spune:
Ghinetz draga, "problema" a fost intai a lui si, in mod firesc, a devenit apoi si a mea, pentru ca... sunt mama. Ar fi atat de simplu sa-i spun ca toate vor trece, el sa ma creada si sa astepte linistit sa se intample lucrul acesta. Dar stiu ca nu ii este deloc usor. Ar vrea sa fie "bagat in seama" de colegi, dar fara a fi nevoie sa fie ca ei. Ii spun mereu ca e OK asa cum e si ca vor fi colegi care sa-l aprecieze, dar tot sunt tentata sa-l indemn sa se arate mai deschis fata de ei, sa-i abordeze intr-un fel, pt. a nu se simti izolat. Si asta, pentru ca banuiesc ca "dracusorii" sunt cu atat mai incitati sa hartuiasca pe cineva, cu cat il vad mai linistit si mai departe de preocuparile lor "de masa", de altfel foarte firesti. Poate ca seamana cu un compromis, dar in general, acestea se fac tocmai pentru a ne fi mai bine. Crezi ca gresesc daca il sfatuiesc sa se arate mai "sociabil"? Cum altfel sa-si faca prieteni? Cum altfel... sa il vada fetele? Sigur ca pentru mine, pentru noi, el e minunat. Si chiar sunt convinsa ca e asa cand il ascult ce spune, cand descopar cat e de profund, de bun si de curat sufleteste. Dar trebuie sa-l mai cunoasca si cei de-o seama cu el, caci printre ei isi va gasi prietenii indispensabili si prima iubire (vorbesc de cea impartasita, nu de cele tainice... ).
ghinetz spune:
Uite, am recitit mesajele mele si am vazut ca am facut exact ceea ce-mi displace cel mai mult. M-am apucat sa dau sfaturi. Si oare in ce calitate? Ca parinte eu ma lupt acum cu "operatiunea olita" si nicidecum cu lecturile, cu prietenii unui adolescent. Asa ca...de unde mi-am luat dreptul de a te sfatui? Of! Scuze...Asta e. M-a luat valul. Am vazut ca-i vorba de un adolescent - imi plac teribil oamenii la varsta asta, si ii stiu doar ca profesor - si in plus de unul care citeste filosofie. Si am crezut de cuviinta ca ma pricep. Nu cred ca ceea ce am spus, eu sau altii ce au intervenit la acest subiect, a fost gresit sau deranjant. Dar nici nu stiu daca de sfaturi aveai nevoie. Poate ti-ar fi fost mai usor daca ti-ar fi raspuns o mama care se confrunta cu aceleasi probleme.
Repet...cred ca nu te-au deranjat "sfaturile" unui parinte care viseaza doar la cum ar fi daca piciul ei ar fi adolescent. Si oricum ramane valabila propunerea mea de a te ajuta sa-i recomanzi carti sau, cine stie cum, de a vorbi direct cu fiul tau despre lecturile lui.
Oana - asa arat pana luni, 18 iulie. Si Stefanel
"unui copil trebuie sa-i dai radacini si aripi"
Kikina spune:
Doamne, nu m-au deranjat deloc sfaturile tale, Ghinetz si nici cele pe care mi le-au oferit ceilalti. Dimpotriva, mi-au "picat" bine,
m-au ajutat sa privesc problema si cu alti ochi, nu numai cu ai mei care, ca a oricarei mame, tind sa se incetoseze de lacrimi la orice necaz al copilului ei. De cand "vorbesc" cu voi toti despre problema care ma framanta, am simtit cum ea incepe sa se risipeasca. Acelasi lucru se intampla si cu "gandurile negre" ale baiatului meu. Nu s-au colorat chiar in roz, dar oricum de cand mi le-a impartasit pare mai optimist si - ce ma bucura foarte mult - se auto-educa, scriindu-si indemnuri pozitive intr-un soi de jurnal. Pe scurt, se straduieste sa-si fortifice sufletul pentru a-si limpezi gandurile.
Ma gandesc induiosata la "operatiunea olita" cu care te lupti si iti urez, cu toata intelegerea, succes si... rabdare! Sa nu disperi pentru un pipi naravas care nu a ajuns acolo unde trebuie! Pana la urma toti copiii invata sa faca la olita. Imi amintesc cu nostalgie de toate strategiile la care recurgeam in acest sens cand erau copiii mici si la toate bataliile castigate (primii pasi, urcatul pe scari, mersul pe bicicleta, cataratul, mersul la scoala singuri etc, etc.). Vreau sa-ti spun ca toate acestea imi par acum atat de simplu de rezolvat fata de problemele sufletesti de la varsta adolescentei...
Iti multumesc, din nou, pentru propunerea facuta. Trebuie sa ma gandesc cum l-as putea pune pe micul meu filozof in legatura cu tine. Ce pacat ca locuiesti atat de departe de noi!
ghinetz spune:
Cum? Pana sa ajung sa vorbesc cu Stefan despre lecturi mai trebuie sa depasesc si momentul mersului pe bicicleta, si pe cel al cataratului sau al mersului de unul singur la scoala?!
Oana - asa arat pana luni, 18 iulie. Si Stefanel
"unui copil trebuie sa-i dai radacini si aripi"
Kikina spune:
Ha! Ha! Ha! Da, Ghinetz, sunt multe "examene" de trecut pana cresc picii astia. Uite asa devenim si noi, mamele, campioane anonime si ne mandrim cu trofeele noastre iubite. Sa ma fi vazut cum ma piteam pe dupa copaci, cu inima cat un purice, sa-mi veghez copiii cum traverseaza singuri...
ghinetz spune:
"Campioane anonime". Ce frumos...!
Dar oare e mandrie daca vrei sa mai iesi din cand in cand din anonimat? Ca parca uneori mai simti nevoia sa recunoasca cineva ca ai dus o lupta si ca ai castigat-o. Chiar daca asta inseamna doar ca ti-a iesit buna budinca.
Kikina, baiatul tau - oare il tradezi daca ne spui un nume, ca sa nu mai fie asa, ceva general, dar si impersonal, in acelai timp. Deci, baiatul tau asculta muzica? Nu are prieteni care sa aiba aceleasi gusturi muzicale ca el? Sau poate sa faca din muzica o punte?
Ce-a mai citit in ultimul timp? Discuti cu el despre ce anume citeste?
Oana - asa arat pana luni, 18 iulie. Si Stefanel
"unui copil trebuie sa-i dai radacini si aripi"
Kikina spune:
Oh, da, baiatul meu (da, mi-e cam greu sa-i spun numele aici, chiar mi s-ar parea o tradare... )asculta muzica si ii place in special cea "buna": Queen, Nat King Cole, Beatles, Elvis..., dar si cea actuala. Isi face si top-uri, citeste mult despre formatii si interpreti etc. si ii place si fotbalul, despre care iarasi stie o groaza de "teorie" (istoric, campionate etc.). Deci subiecte de discutii cu cei de-o seama ar fi destule, dar el le prefera mai mult pe cele profunde si parca se teme ca ar parea ridicol daca le-ar aborda cu colegii. Sigur ca discut cu el despre ce citeste. Cam de-aici a si pornit navala de intrebari legate de viata, eternitate, rost etc. care au gasit in firea lui un teren propice pentru a "prolifera".