acel "ceva" care v-a hotarat definitiv!

Buna!

va urmaresc de ceva timp, dar n-am avut curajul sa scriu.Soarta a facut ca sa nu putem avea proprii nostri copii si am inceput sa ne gandim f serios la adoptie.Dar, ptr ca exista si un dar, citindu-va nu m-am putut abtine de la a va intreba: care a fost momentul/impulsul/poate o poveste sau fapta care va facut sa va hotarati definitiv la adoptie???
va multumesc ptr sinceritate

irina_ina2000 spune:

Buna si bine ai venit printre noi.La noi hotararea a fost luata cumva in timp cand nu am primit decat ridicari de umeri la cauza pentru care nu puteam sa avem propriul copil.Iar decizia finala a fost in momentul cand l-am vazut prima data pe Alexandru cu ochisorii lui mari si negri.In acel moment aveam depusa doar o cerere in care ceream sa obtinem atestatul de familie apta pentru adoptie , fara a avea alte acte depuse sau alte demersuri facute.
Succes!

inapopescu spune:

Buna, noi am facut multe tratamente nereusite, inclusiv inseminari si FIV.Am asteptat cinci ani si nu am reusit nimic..hotarirea a venit din suflet pt ca ne dorim enorm un copil si dupa pasti vom merge si noi la DPC sa ne apucam de treaba.
Mult succes

dannyd spune:

Buna Flory,

Noi mai puteam face niste incercari, dar ni s-a parut, sau cel putin mie mi s-a parut ca daca mai adaugam la varsta la care o aveam inca 2-3 ani de incercari in caz de nereusita se face cam prea tarziu, asa ca am zis: bun, vedem noi mai incolo cu FIV-ul. ce-i in mana nu-i minciuna, daca vine si natural, vine, daca nu nu. oricum viata fara copii n-are sens - pentru mine cel putin.

de fapt m-am gandit ca poate asa a fost scris si daca refuz, imi refuz copilul cu care as fi fericit. asta a contat foarte mult pentru mine. cumva am simtit ca asta e soarta. boli si alte alea poate face si al tau, mai ales daca il faci tarziu... nimic nu e garantat pe lumea asta. din pacate (sau poate din fericire...)

si inca ceva. la inceput cand n-o luasem acasa inca a trebuit sa faca niste analize. eu eram acolo. dupa si in timp ce i-a luat singe, i-am tinut manuta nu era mai mare decat buricul de la degetul meu mare intre degetele mele. incet, incet, cu ochii in ochii mei - atat cat vedea ea atunci la o luna- s-a linistit. Atunci am simtit ca a devenit copilul meu si ca vreau s-o apar toata viata de toate relele. Restul au fost formalitati...

Numai bine,
Dan

valiburu spune:

Decizia de a adopta vine de undeva din interiorul nostru. Am facut tot felul de interventii, analize. Timpul trece si nu se vede nimic palpabil. Dar decizia a aparut in timp. Mai intai am citit pe forum, am vazut copilasi despre care stiam ca sunt adoptati, am discutat cu parinti adoptatori.
Cred ca este o greseala sa spunem ca adoptam un copil ca sa fim in rand cu lumea. Copilul il adoptam din dragoste
Si mai este ceva: lucrarea lui Dumnezeu care nu da gandul de adopta oricui. Stie El cum face si ce face si de ce face. Si este bine sa mergem pe gandul acesta bun si sa fim bucurosi ca l-am primit.
Doamne ajuta!

pisoi3 spune:

Buna si bine ai venit printre noi
Decizia de a adopta am luat-o chiar inainte de a ne apuca sa incercam sa avem copii. Ne-am pus pur si simplu problema urmatoare, chiar inainte sa ne casatorim: ce facem daca nu vom putea avea copii? Raspunsul amandurora a fost acelasi: adoptam. Si nu ne-am mai pus de atunci problema asta, decizia a fost luata si gata. De ceva timp incercam (de vreun an jumatate) si inca nimic. Nu am facut analize (de fertilitate) si nici nu vrem sa facem, daca vine natural bine, daca nu, adoptam si gata. Si asta vom face prin decembrie. Pentru noi nu exista nici o diferenta intre un copilas adoptat si intre copilul nostru, pe amandoi i-am iubi oricum. Si chiar daca adoptam si apoi avem copilul nostru nu vom face nici o diferenta intre ei.
La noi asa a fost, gandeam amandoi la fel si nu ne-am gandit foarte mult inainte, a fost un impuls din inima, noi avem doi motanei si iubim mult animalutele si copii, asa ca adoptia e ceva firesc pentru noi. Sper sa faci cum crezi tu ca e mai bine pentru tine si sa iei cea mai buna decizie pentru voi doi. Bafta multa!
Anda

toujours optimiste

asi spune:

La multi ani Flory! si bine ai venit!
Cand ne-am casatorit eu si sotul meu am decis sa facem noi 2 copii si apoi sa adoptam unul.Soarta a vrut sa adoptam intai si apoi mai vedem.Ne-am hotarat sa adoptam dupa multi ani,nervi si bani pierduti in tratamente de fertilitate.Daca as putea da timpul inapoi nu as mai face asa.Dar poate ca asa nu l-as mai gasi pe Razvan fiul nostru.
Nu cred ca exista ceva care sa te faca sa adopti ci pur si simplu trebuie sa iti doresti un copil.
Asi

Rufus spune:

La mine a fost simplu. Am vrut copil, nu s-a putut, sunt berbec si obtin ce-mi pun in cap = Ioana.
A fost cea mai buna decizie din viata mea de pana acum.

http://community.webshots.com/user/tora97