Cineva acolo sus ne iubeste

In apropierea Pastelui - sarbatoarea invierii si a impacarii - un gand de multumire catre divinitate, pentru ceea ce sunt si pentru ceea ce am - cu o mica povestioara care arata ca cineva acolo sus ma iubeste.

Trebuia sa fac un drum lungutz cu masina si in dimineata aceea ma suparasem f.f. rau. Cand sunt suparata sau nervoasa, nu conduc cu destula atentie si mi se pare riscant sa ma urc la volan. Drumul trebuia insa facut atunci. Cu ochii in lacrimi m-am rugat la Sf. Nicolae, auzisem eu ca te ocroteste daca il rogi. Am avut un drum atat de linistit, mai lin decat daca m-as fi simtit bine, nici un incident, nici un zgomot suspect de la motor, nici o depasire spectaculoasa la milimetru din partea vitezomanilor, nici depasire simultana pe dreapta si pe stanga, nici motociclisti, nici ploaie, nici vant, absolut nimic. In fatza mea pe sosea 2 masini erau cat pe ce sa se ciocneasca, au fost cat pe ce. Si m-am simtit ocrotita, cineva acolo sus ma iubeste si nu m-a lasat sa fac vreo prostie si nu a lasat sa mi se intample nimic rau.

Si voi, cum ati simtit ca cineva acolo sus (in cer, nu in parlament) va iubeste si va ocroteste?

devylla spune:

Da asa cineva ne iubeste.........





'Populatia planetei creste continuu, in timp ce inteligenta ei ramine constanta.'
Sabina

anda141 spune:

Da, asa este . De multe ori am simtit ca Dumnezeu m-a ocrotit, mi-am dat seama ca daca nu era El puteau sa se intample f. multe. Nici nu ne dam noi seama de cate ori ne scapa de pericole.

Monica si ALBERT EDUARD
(19 ianuarie 2004 )
Album Albert
www.freewebs.com/bbianfeb2004" target="_blank"> Bebelusi de ianuarie-februarie 2004

ruscus spune:

da intradevar cineva acolo sus ne iubeste foarte mult, seara cand ma uit la pruncul meu cand doarme ma gandesc cat de minunat e d-zeu ca l-a ocrotit de atatea pericole
sau atunci cand vreau sa o pornesc pe un drum si atatea obstacole apar astfel incat sa inteleg ca cineva acolo sus vrea sa merg e alt drum
sa fiti plini de lumina si armonie

liniste creste

florina,mama lui thierry si in asteptarea altei minuni.

relyana spune:

Vorbind de prunci, cand nepotul meu venea si mai dormea la noi, intorcandu-ma de la servici, obosita, intr-adevar mi se parea cea mai mare minune de pe pamant, imi aducea zambetul pe fatza si-mi lumina seara. El este minunea si comoara familiei, unicul si cel mai pretios, delicat si pur inger trimis sa ne vedem cum am venit si noi in lume si cum ne-am deformat in contact cu lumea si cum trebuie sa ne transformam ca sa ne intoarcem la ce am fost ca prunci, adica asemenea lui Isus.