Copilul isi insulta parintii

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 8

danielac spune:

revenind la ce am spus mai devreme, nu sunt de acord cu bataia, cu violenta, adica din orice si la orice sa ii dai bataie si fara sa ii acorzi copilului nici o explicatie, fara sa il intelegi... colegul fiica-mi e violent pentru ca e batut aproape pentru orice, si e batut si peste fata (cel mai oribil!!!) si in orice imprejurare... la el se tipa tot timpul si are niste parinti tare stresati, care nu vor sa se recunoasca invinsi de situatie...
cuvintele urate pe care copilul le adreseaza celorlalti colegi sunt sigur auzite de la parinti (stiu ca am auzit eu cu urechile mele)...
si gesturile mai nou pe care le face ma ingrozesc ... ce ziceti de exemplu ca la baie, fiica-mea zice ca respectivul i-a bagat o jucarie in fund?????????? cum ar trebui sa reactionez?

Fetita mea este Diana-Maria, nascuta pe 24.10.2001 http://www.babiesonline.com/babies/f/fatamea
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=diana+nou&mid=201&cid=1072
paginuta personala:
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=danielac

casandra spune:

Dana, eu as vorbi cu educatoarea si as ruga-o sa supravegheze cineva copiii cand sunt la baie. Oricum, sunt prea micuti sa fie lasati singuri in baie. Mi-e greu sa cred ca baietelul i-a bagat jucaria in fund sub privirile educatoarei. Este responsabilitatea lor siguranta copilului, cat timp este in gradinita.

roxana1974 spune:

quote:
Originally posted by descintec

Eu recunosc ca erai mult mai intelepta si mai reflexiva decat mine cand erai mica. Mie, trebuie sa recunosc, imi era frica. Uneori, cand stiam ca urmeaza sa o incasez dupa cate o boacana strasnica, imi era chiar groaza. Si daca ma puteam salva cu o minciuna, le-o serveam fara sa clipesc. Frica insa imi disparea subit in momentul in care simteam lovitura. In clipa aia ii sfidam, ma intorceam sa primesc lovitura din plin si ii uram din toate puterile. Erau cateva secunde in care imi doream sa ii pot eu lovi si sa moara. Apoi, cat plingeam dupa "catastrofa", imi doream sa mor eu, sa fug de acasa si ei sa sufere. Chiar construiam scenarii in minte in care ii vedem cautandu-ma disperati, sfasiati de pareri de rau ca din cauza lor am murit. Plingeam in asa hal de mila lor si a mea ca ii puteam ierta pentru bataie si puteam sa ii iubesc iar.

D, bine le mai zici, n-as fi putut nici in 1000 de ani sa spun mai bine ce simteam, simteam exact asa, imi amintesc perfect!

"Fiecare pasare, pe limba ei piere..."

adusca spune:

Cat a fost mic baiatul meu nu a luat nici macar o palmuta la fund si nu facea parte din categoria "Copii nebatuti sunt niste tirani rasfatzatzi care urla si se dau cu fundul de pamant, fac crize de isterie indiferent de locul in care se afla in momentul respectiv"
A fost cel mai cuminte copil care s-a putut exista vreodata, si nu exagerez deloc.....poate credeti ca e super sa ai un copil asa cuminte, va spun totusi ca extremele nu-s bune deloc....de cuminte ce era l-am dus la psihiatru sa-i vada IQ, eram ferm convinsa ca e prost iar psihiatru mi-a spus ca Tudor e foarte inteligent, eu am ceva lipsa la creier de-mi pun asemenea probleme. Dar unde-l puneam acolo statea, niciodata nu-mi iesea din cuvant...am mers la mare cand avea 2 ani jumate si daca il lasam sa pazeasca cearsaful isi lua rolul foarte in serios, lasa joaca, lasa tot si stea cu ochii pe el chiar si doo ore....noi puteam linistiti sa facem orice ca aveam paznic. La intrare in magazine il lasam sa pazeasca sacosele, nu se misca un centrimetru...iar daca il luam inauntru, singurul lucru care mi-l cerea, soptit la ureche, era painea. Nu a atins un bibelou, o priza, nu atingea casetofonul, doar pt ca ii spuneam cu voce normala. Chiar si la un an, daca ieseam sa cumpar paine si il lasam singur, se urca repede pe pat cu jucariile si acolo il gaseam la intoarcere. Il lasam la prieteni ca sa putem merge la cursuri, oamenii isi faceau treaba iar el se juca ore intregi cu o masinuta (care nu o strica niciodata) pe cca 1mp. Dar cea mai dura faza era cand il scoteam la joaca. Avea cam trei ani, toti copiii de varsta lui alergau, tipau, se impingeau, se dadeau de-a dura pe o movila mare de pamant din fata blocului....ce mai, erau ca porcii. Iar el la baza movilei ii apostrofa: "Eusebiu, nu-i voie, nu-i frumos." M-a disperat. L-am implorat sa faca la fel....aceiasi placa: "mami, nu-i frumos, ma murdaresc". Pana nu m-am urcat io fumeie serioasa in varful movilei si m-am dat de-a dura, nici nu l-am putut convinge.
Am ajuns ca eu si taica-su sa fim in culmea fericirii cand facea cate o boacana, dar si aia o facea din greseala.

In clasa a doua insa a inceput sa fure bani si sa se duca la jocurile mecanice. Am incercat tot felul de metode, nu se putea abtine. Si l-am batut...am vrut sa dau la fund dar s-a zbatut, s-a intors si cu unghia i-am zgaraiat globul ocular de i l-am umplut de sange. A fost pt noi o lectie dura, pt ca oricum el nu asa s-a linistit. A mai facut inca doo luni la fel, pana mi-a venit ideea sa-i pun un afis in camera: "Tudor fura bani"...a zis ca accepta orice numai asa injosire nu, ar putea veni cunoscuti in vizita si sa citeasca si i-ar fi prea rusine. Si din momentul ala nu a mai luat nici un ban niciodata.

Insa acum imi reproseaza acea bataie, tine minte perfect, iar mie mi-e rusine de mor.

Viata e ca carosabilu'...unii vine, altii trece...

mate spune:

Eiiiii,dureros subiect,la propriu si la figurat. Acum trei ani,la venirea in NZ,am lucrat timp de aproape 10 luni intr-un daycare centre,cu copii din toate natiile,culturile si de toate culorile,cu parinti cu mentalitati diferite,unii adepti ai bataii ca mijloc de educare,altii nu (ne place sau nu,o palmuta la fundulet tot bataie se cheama).Trebuie specificat ca in NZ este permis sa-ti altoiesti “usor” copilul,cat de usor asta ramane la latitudinea parintelui(gen o palma dupa ceafa nu are ce strica,cred…)…Ce am observat este o “mica-mare” diferenta intre copii batuti si cei nebatuti(observatia mea este putin diferita de a lui Nane care si ea a observat o diferenta intre cele 2 grupuri),dar sa explic: copii batuti de parinti- timizi,incredere scazuta in fortele proprii,tendinta de a ascunde adevarul,de a minti,nu ridicau niciodata mana cand erau intrebati din teama de a nu gresi,cumintei-asta poate fi interpretat ca bun simt…Copii nebatuti- muult mai expansivi,mai exteriorizati,mai vorbareti,genul de invingatori, increzatori in fortele proprii,pusi pe distrus(genul”ia sa intru cu pantalonii noi in baltoaca asta,sa vad,se uda?”-ups,am mai invatat azi ceva,dar cu ce pretz,nu conteaza,spala masina…).Acuma asta poate fi interpretat ca rea vointa de catre unii parinte(uite imi face in ciuda desi i-am spus de 1000 de ori sa nu intre in balti ca-si murdareste hainele) sau poate fi interpretat prin prizma copilului care da nasul cu tot ce-l inconjoara,este curios sa afle si isi satisface in felul asta curiozitatea,invatand.De altfel,aici la gradi sint tot felul de jocuri in care ei se murdaresc din cap pana in picioare-la gradi vin imbracati cu cele mai proaste haine,tocmai pentru ca se murdaresc(se ung cu spuma de ras,se balacesc in apa imbracati,se picteaza din cap pana in picioare cu vopsea lavabila-chestia asta in Rom era de neconceput cel putin pe vremea mea,sa te uzi,sa te murdaresti era subiect de stat la cotz-sper ca s-a mai schimbat in bine…Stiu ca o data afara a plouat si s-a facut noroi in curte,i-am scos pe toti dupa ploaie afara si s-au balacit in noroi,a fost o nebunie…

Oana,mamica lu' Iepurici Alerg P'Aici(27 Nov 2004)

Anca Micaela spune:

In cei 26 de ani am primit o singura palma, de la mama - obosita si deprimata. Si acum, cand ne amintim, imi cere iertare pentru asta (am iertat-o chiar de atunci). Am fost un copil vesel, ascultator si foarte responsabil. Poate prea serios uneori, dar datorita firii mele in primul rand. Cu mama am fost prietena in primul rand. Din cauza asta nu a fost nevoie de bataie. Pedepsele erau mult mai grele: nu vorbea cu mine. Imi raspundea la intrebari, dar nu mi se adresa decat cu motiv si foarte rece. Cand am crescut ma rugam de ea sa imi dea o palma si dup-aia sa vorbim din nou. A rezolvat mereu cu mine prin discutie si argumentare, si cred ca a facut foarte bine.
Acum sunt mamica unei fetite de 2 luni. Nu imi pot inchipui sa ajung sa o bat. Sper din tot sufletul sa ma descurc si sa o cresc frumos, iar ea sa fie un copil bun (dar sa se murdareasca la joaca )!

Anca Micaela, mama Emei Ioana

http://community.webshots.com/user/AncaMicaela

danielac spune:

quote:
Originally posted by casandra

Dana, eu as vorbi cu educatoarea si as ruga-o sa supravegheze cineva copiii cand sunt la baie. Oricum, sunt prea micuti sa fie lasati singuri in baie. Mi-e greu sa cred ca baietelul i-a bagat jucaria in fund sub privirile educatoarei. Este responsabilitatea lor siguranta copilului, cat timp este in gradinita.

Doina, nu era educatoarea la baie, erau singuri, si cam asa ii lasa in ultima vreme, singuri, isi toarna apa in cap... iti dai seama. i-am zis si debeaga, nu a luat pana acum nici o masura...

Fetita mea este Diana-Maria, nascuta pe 24.10.2001

http://www.babiesonline.com/babies/f/fatamea
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=diana+nou&mid=201&cid=1072
paginuta personala:
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=danielac

casandra spune:

Dana, poti incerca fie sa te duci cu un cadou la ea si sa insisti, sa ii spui ca esti ingrijorata, fie sa vorbesti cu directoarea.
Mama sotului mi-a povestit ca, pe cand acesta era la gradinita, avea o educatoare care ii batea, dar le interzicea copiilor sa spuna parintilor. Ii batea destul de rau, pentru ca ramaneau urme. Pana la urma, mama soacra l-a descusut pe copil si a aflat ce se intampla. N-a vorbit cu educatoarea, s-a dus direct la directoare si i-a spus ca nu isi aduce copilul la gradinita sa fie batut. Directoarea a vorbit cu educatoarea, iar aceasta s-a schimbat radical, de unde inainte ii batea, acum le aducea ciocolatele, ca sa nu mai primeasca reclamatii de la parinti.

filofteia spune:

...."In clasa a doua insa a inceput sa fure bani si sa se duca la jocurile mecanice. Am incercat tot felul de metode, nu se putea abtine. Si l-am batut...am vrut sa dau la fund dar s-a zbatut, s-a intors si cu unghia i-am zgaraiat globul ocular de i l-am umplut de sange. A fost pt noi o lectie dura, pt ca oricum el nu asa s-a linistit. A mai facut inca doo luni la fel, pana mi-a venit ideea sa-i pun un afis in camera: "Tudor fura bani"...a zis ca accepta orice numai asa injosire nu, ar putea veni cunoscuti in vizita si sa citeasca si i-ar fi prea rusine. Si din momentul ala nu a mai luat nici un ban niciodata."

Felicitari Adusca pentru solutie... am inregistrat-o si eu pentru viitor... chiar daca sper sa nu fie nevoie..

danielac spune:

quote:
Originally posted by casandra

Dana, poti incerca fie sa te duci cu un cadou la ea si sa insisti, sa ii spui ca esti ingrijorata, fie sa vorbesti cu directoarea.
Mama sotului mi-a povestit ca, pe cand acesta era la gradinita, avea o educatoare care ii batea, dar le interzicea copiilor sa spuna parintilor. Ii batea destul de rau, pentru ca ramaneau urme. Pana la urma, mama soacra l-a descusut pe copil si a aflat ce se intampla. N-a vorbit cu educatoarea, s-a dus direct la directoare si i-a spus ca nu isi aduce copilul la gradinita sa fie batut. Directoarea a vorbit cu educatoarea, iar aceasta s-a schimbat radical, de unde inainte ii batea, acum le aducea ciocolatele, ca sa nu mai primeasca reclamatii de la parinti.

Doina, iubita, pai ce cadou sa mai duc, ca doar a fost 1, 8 martie si am dat destul, mai ales ca nu e o sin gura doamna, sunt mai multe ca e la camin... pana acum a fost bine dar nu stiu ce se intampla de la o vreme ca ii lasa singuri la baie, desi ei sunt grupa mica...

Fetita mea este Diana-Maria, nascuta pe 24.10.2001

Pag. 7 | Pag. 9

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici