Psihologia copilului (vol 4)
Raspunsuri - Pagina 7
brendamitran spune:
Buna Karmen. Ma numesc Brenda si am o fetita de 10 ani si jumatate,Diana.
Observ ca are probleme de natura psihologica.Am constatat de mai mult timp ca,desi a intrat in clasa a 4-a,nu a reusit nici acum sa se integreze in colectivul clasei.Ieri,la inceperea scolii,statea retrasa undeva,nu a vorbit cu nici un coleg,era trista.Dupa intrarea in clasa am intrat sa-i las un croissant si.....m-am lovit de privirea ei de caine batut(care m-a socat si nu-mi iese din minte) si am constatat ca ea sta singura in banca.Am incercat la prinz sa o intreb de ce,nu mi-a raspuns decit ca nu are cu cine sta.
Mi-e foarte greu sa discut ea,refuza dialogurile,pt ca, la divortul dintre mine si tatal ei(acum 4 ani),eu m-am cam indepartat de ea,iar acum trebuie sa lupt din rasputeri sa recuperez ce am pierdut.Crezi ca ar trebui sa mearga la un psiholog? Eu am incercat in vara,inainte de inceperea vacantei sa o duc,a mers o data,dupa care,a doua oara,a refuzat.
In fine,am facut un rezumat cit se poate de succint,nu vreau sa plictisesc.Multumesc anticipat pt raspuns...
BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
http://community.webshots.com/user/brendamitran
acris spune:
Karmen, iti multumesc inca o data!
Deja am luat decizia de a o duce la bunici, undeva la tara, cu riscul de a fi doar parinti de week-end.
Cristina & Amalia (20.04.2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=47936" target="_blank"> Povestea nasterii
Poze Amalia
Sasha.p spune:
Draga Karmen, am reusit sa citesc mare parte din ceea ce s-a scris pana acum si multe dintre sfaturile tale mi-au fost de mare folos. Uite ca acum am si eu cateva intrebari care ma framanta :
1. de cca 10 zile am inceput gradinita, Sasha avand 2 ani si 2 saptamani, Iar de cateva nopti a inceput sa se trezeasca plangand sau sa tipe in somn "Nu, Nu". ce ar putea sa ii cauzeze aceste manifestari ?
Despre gradinita este un pic confuz in sentimente : plange cand il las acolo, dar pe timpul zilei nu mai plange, se joaca cu ceilalti copii, mai "vorbeste" la telefonul de jucarie cu mami, iar cand il iau in jur de ora 18.00, cand ma vede imi sare in brate si nu se mai dezlipeste de mine. Cand il intrebi daca ii place la gradi spune da, iar dimineata pe drum spune " danina nu"( gradinita nu !)
2. Mi s-a plans educatoarea ca ii cam mushca pe ceilalti copii. Cum il pot dezvata de acest obicei ?
3. Deja leaga fraze dar nu pronunta decat putine consoane : b, d, m, n, p, si t. Atat. Crezi ca este vreo problema ? Stiu ca e mic, dar sunt cateva consoane pe care majoritatea celor de varsta lui le pronunta fara probleme : c, g, f, chiar si s.
Iarta-ma daca ti-am ocupat timpul cu atatea probleme o data si sunt sigura ca raspunsul tau o sa ma ajute foarte mult.
Multumesc,
Anca si BB Sasha
Copilasi de Aug - Sept. 2003
http://pg.photos.yahoo.com/ph/pxp72/my_photos
qsar spune:
Initial creeata de serena serena
stiu ca s-a mai discutat de subiectul acesta, somnul copiilor, dar eu n-am gasit pe forum elemente care sa ma ajute.Poate mai exista si alti parinti care s-au lovit de acesta problema si au rezolvat-o
Buna, sunt noua pe forum si am si eu o mare, mare nelamurire. Acum un puiut de 2 ani si 3 luni si inca cere lapte noaptea. De fapt, de cand era mic (pana acum a stat la socrii) a fost obisnuit sa bea ceva noaptea. Socrii mei ii dadeau ceai (putin indulcit) Se scula de vreo 2 ori scurt , lua putin din biberon si se culca la loc. Acum. de cana l-am adus la Bucuresti, cu mine, cere noaptea , incepand pe la ora 1, 3, 5 lapte. La ora 1 si 3 ii dau ceai (la fel putin indulcit) iar la 5 lapte. Ceea ce mi se pare anormal, este ca bea mai mult de jumatate de biberon de ceai, de fiecare data. I-am facut analize, nu are viermisori. Am incercat sa nu ii dau ceai la o anumita ora sau nu s[ nu il dau indulcit, si plange (de fapt se mataie)la nesfarsit, se da jos din pat, cauta biberonul, cere "lapte", etc.Trebuie sa mentionez ca adoarme numai cu biberonul in gura de lapte, leganat pe picioare.
As dori tare mult un sfat, sau macar o idee, sa stiu in ce directie sa ma indrept. Este doar obisnuinta sau mai este si altceva si nu stiu eu? Pana cand o s-o tina asa???
Daca exista si un psiholog "pe fir", asa dori si parerea acestuia
Multumesc mult.
Subiectul original, www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57410" target="_blank">aici
karmen spune:
Ursuletul,
poate ca ar trebui sa va adresati unui medic neuropsihiatru, cred ca e o problema de natura senzoriala.
Carmen Ghilescu
karmen spune:
Codritu,
crizele de isterie sunt destul de frecvente in jurul varstei de 2 ani. Va testeaza limitele rabdarii. Ai grija cum gestionezi aceste crize. Poate te inspira urmatorul articol: www.desprecopii.com/info.asp?ID=630" target="_blank">http://www.desprecopii.com/info.asp?ID=630.
Carmen Ghilescu
karmen spune:
Brendamitran,
da cred ca e cazul sa vorbeasca cu un psiholog. E clar ca ceva o macina, sufera, poate se simte neinteleasa, complexata de ceva. Cu un psiholog ar discuta mai deschis aceste probleme.
Carmen Ghilescu
codritu spune:
Karmen, multumesc mult de raspuns. M-am regasit si pe mine si pe al in articol. Sper sa reusim sa-i facem fata, dupa cum am citit suntem de abia la inceput.
Tudorel
Principesa spune:
quote:
Originally posted by brendamitran
Buna Karmen. Ma numesc Brenda si am o fetita de 10 ani si jumatate,Diana.
Observ ca are probleme de natura psihologica.Am constatat de mai mult timp ca,desi a intrat in clasa a 4-a,nu a reusit nici acum sa se integreze in colectivul clasei.Ieri,la inceperea scolii,statea retrasa undeva,nu a vorbit cu nici un coleg,era trista.Dupa intrarea in clasa am intrat sa-i las un croissant si.....m-am lovit de privirea ei de caine batut(care m-a socat si nu-mi iese din minte) si am constatat ca ea sta singura in banca.Am incercat la prinz sa o intreb de ce,nu mi-a raspuns decit ca nu are cu cine sta.
Mi-e foarte greu sa discut ea,refuza dialogurile,pt ca, la divortul dintre mine si tatal ei(acum 4 ani),eu m-am cam indepartat de ea,iar acum trebuie sa lupt din rasputeri sa recuperez ce am pierdut.Crezi ca ar trebui sa mearga la un psiholog? Eu am incercat in vara,inainte de inceperea vacantei sa o duc,a mers o data,dupa care,a doua oara,a refuzat.
In fine,am facut un rezumat cit se poate de succint,nu vreau sa plictisesc.Multumesc anticipat pt raspuns...
BRENDA
"Sint frunze care nu cad si clipe care nu se uita"
http://community.webshots.com/user/brendamitran
Draga Brenda, ce pacat ca desi sunt parinti asa deschisi ca tine, nu intotdeauna ajung unde trebuie. Daca tu nu ai gasit o cale de comunicare cu fetita,e foarte bine ca ai dus-o la psiholog, dar probabil ca nu ai gasit pe cineva cu care fetita sa se simta confortabil, cu atat mai mult cu cat cred ca deja fetita este destul de rezistenta la acest tip de abordari, care probabil simte ca vor sa patrunda in intimitatea ei. Iar ea, probabibil ca isi pazeste strasnic aceasta intimitate de vreme ce nu vrea sa vorbeasca. Ce are ea de pazit in aceasta lume interioara ei? Ce nu ar vrea ea sa se afle? Probabil ganduri de care ii este rusine, frica, pentru care se simte vinovata si care ii erodeaza imaginea de sine si valoarea personala.
Poate reusesti sa gasesti pe cineva cu care fetita ta sa se simta compatibila si sa poata vorbi. Psihoterapia prin joc sunt convinsa ca ar face minuni!
Fiecare om este un inger cu o singura aripa si numai imbratisandu-ne unul pe altul putem zbura
CORNELIAP33 spune:
Am citit si celelalte intrebari si raspunsuri si nu am gasit problema mea. Daca mi-a scapat, imi cer scuze.
Rares are 3 ani si 5 luni, Este un copil dezvoltat normal, curios, afectuos, mananca bine, doarme bine, nu a fost niciodata bolnav grav. Pana acum am avut vreo 2-3 raceli superficiale.
Este istet, invata foarte repede poezii, cantecele, spoturile publicitare, intelege glumele, are umor, foloseste replici din desene animate la momentul si in modul corect, in discutiile cu noi.
In alta ordine de idei, este foarte incapatanat si daca nu vrea ceva este foarte greu sa-l convingi. Atunci cand il fortam sa faca ceva nedorit de el, plange amarnic de ciuda. Unul dintre lucrurile pe care nu le doreste sub nici o forma este sa stea pe olita/WC, aceasta fiind de fapt problema noastra. Incercam de foarte mult timp sa rezolvam problema pampersilor. Toata vara am folosit pampersi doar noaptea, desi noaptea nu face ci doar dimineata devreme, daca nu ma trezesc devreme si atunci cand se trezeste sa-l conving/fortez sa stea pe olita. In timpul zilei este extrem de greu sa-l convingem sa stea pe olita, periodic, la doua-trei ore.Spune:" N-am facut! N-am facut! I-am explicat ca trebuie sa ne asezam inainte de a face. Se paRE CA NU PRICEPE.I-am explicat ca inteleg ca nu-i place sa-l intrerup din joaca pentru a sta pe olita si sa-mi spuna el atunci cand are nevoie; si nu stam decat cat este nevoie.Nu vrea!
Face pe el, in picioare, atat pipi cat si caca. Caca il deranjeaza, nu vrea sa se mai aseze si solicita sa mergem sa ne spalam; pipi nu-l deranjeaza .
AM AVUT CRED CATEVA momente SCURTE IN CARE A CERUT EL INSUSI SA FACA KK LA wc, de obicei, ATUNCI CAND NU SUNTEM ACASA: LA RESTAURANT, IN AVION, SAU CHIAR ACASA INAINTEA SOMNULUI DE LA PRANZ(PENTRU A AMANA CULCAREA).De unde deduc ca nu este vorba de o deficienta, respectiv ca nu ar simti atunci cand are nevoie la WC, ci doar ca nu doreste sa foloseasca WC-ul .
De o saptamana merge la gradinita. Doamnele mi-au cerut sa nu mai punem pampers. Poarta chilotei, merge cu grupul de copii la toaleta, face uneori acolo, dar in fiecare zi face si pe el. Nu cere niciodata, el insusi sa mearga la WC.Face pe el, fara nici o problema.
Nu stiu daca am fost cat de cat coerenta si daca am facut toate precizarile necesare. Rugamintea mea este sa ma sfatuiti cum sa procedam pentru a rezolva aceasta problema cu "prejudicii" minime, pentru el.
Va multumesc pentru atentie si raspuns,
Cornelia si Rares(nascut in 22.04.2002)
http://fr.pg.photos.yahoo.com/ph/corneliap33/my_photos
"Este mai bine sa taci si sa dai impresia ca esti prost decat sa vorbesti si sa inlaturi orice dubiu."