Psihologia copilului (vol 4)

gabi.i spune:

Buna Carmen
sunt mamica a doi copilasi dar cum cel mic deocamdata nu-mi da batai de cap i-ti scriu despre problemele pe care mi le face Rebeca(2ani si 7 luni).Are un prieten de joaca,cu cateva luni mai mic, cu care iesim in parc de pe vremea cand nici unul din ei nu mergea in picioare insa problemele au aparut cam acum o jumatate de an.De fiecare data la joaca il ibranceste si oricat am incercat sa ii explic ca nu este bine ,si orice metode am folosit :am si amenintat-o,am incercat si cu diferite pedepse ,se pare totusi ca nimic nu da rezultate.Si nu este singurul copil cu care se poarta asa .Dar pentru ca se intanlesc mai des el are cel mai mult de suferit.Are insa si copii cu care nu se poarta asa,de principiu cei mai marisori decat ea.
Ma ingrijoreaza foarte tare acest comportament al ei pentru ca ii pune in pericol pe ceilalti copii(ieri si-a impins prietenul de pe treptele topoganului)si din toamna va merge la gradinita.
Ce as putea sa mai fac sa o invat ca nu este bine sa ibranceasca copii?



Gabica mamica alaturi de Rebeca(11.12.2002) si Iustin(04.02.2005)
POZE

craita spune:

Draga Carmen, problema mea este gelozia dintre cele doua gemene ale mele. De exemplu Crina nici macar nu o numeste pe Craita pe nume, se refera la ea ca la Crina (ca si cum s-ar identifica), dar comportamentul este de multe ori ostil. Au 1,9 ani, sint frumoase si destepte, sunt constienta ca probabil e normal sa fie in competitie si sa se gelozeasca, dar crizele de genul asta de la jucarii (de altfel identice), sau chiar fara un motiv pe care sa-l stiu, ma dispera si chiar ma deprima ingrozitor. Am senzatia citeodata ca mai bine nu as mai sta linga ele, deoarece in prezenta mea lupta dintre ele se accentueaza. Am ajuns sa-mi fie intr-in fel frica sa ramin cu ele si chiar petrec cit mai putin timp acasa. E adevarat ca au foast si vreo 2 saptamini de exemplu mai bune, dar de citeva zile au inceput iar.
Cred ca unele motive le si stiu (de ex. multe persoane - dadaca, bunica, etc- in jurul lor, fiecare cu sfaturi si mod diferit de abordare), dar comportamentul meu in fata crizelor nu stiu daca e cel nimerit si nici nu prea mai sunt in stare sa ma controlez. Recunosc ca am lovit-o la fund de citeva ori pe Crina (dupa care am bocit si eu) in momentele in care o batea pe Craita.
Am si citit o gramada de sfaturi referitoare la gemeni, bineinteles logice, dar atit de greu de pus in aplicare in momentele de criza...
Deci, dupa asa introducere, ai vreun sfat?
Eu una nu stiu daca continua asa daca nu o iau usurel razna...

, mama Craitei si Crinei

Miruna Enescu spune:

Draga Darinna, multumesc pentru ca te-ai gandit la noi. Voi incerca sa-ti urmez sfatul intr-un mediu "controlat", pentru ca in parc Tudor se fereste mai ales de copiii mai mari. In schimb, la cursul de dans, unde ceilalti sunt toti mai mari decat el, chiar s-a imprietenit cu colegii lui. Ma gandeam la o tabara, cava...

Herra, nu stiu cat iti foloseste ce-ti spun acum, mama a avut aceasta problema cu fratele meu acum 30 de ani si pe atunci nu prea gaseai la cine sa te duci. Pana la urma un pediatru destept i-a recomandat o crema cu anestezic, astfel incat el nu mai simtea ceva placut la atingere/frecare si, dupa un timp, a renuntat la asta.

Craita, baietii mei nu sunt gemeni, dar e doar un an intre ei, si eu in cazuri similare i-am despartit, mai precis pe cel care incepea cearta il trimiteam in camera lui - "time-out" - un numar de minute egal cu varsta lui.Am citit in carti ca este modul lor de a atrage atentia asupra lor, si ca lipsa atentiei este cea mai buna solutie. Asa ca nu ma enervez, nu ridic glasul, (si asta este o forma de atentie), cu zambetul pe buze si multa blandete ii spun "Dragul meu, ai time-out 3 minute pana te linistesti in camera ta, si cand te-ai linistit si esti gata sa te impaci bine cu fratele tau noi te asteptam cu drag. Vrei sa-ti las usa deschisa sau inchisa?" (ideea este ca daca plange si face circ usa trebuie inchisa, daca nu, nu) - Si toate astea pe cat posibil de fiecare data cand se intampla, si fara discutie, cu fermitate. La mine a functionat.
In plus, ii pandesc si de cate ori se ajuta, impart ceva, isi iau apararea unul altuia, ii laud si le acord multa multa atentie.

herra spune:

quote:

---

Originally posted by Miruna Enescu
Herra, nu stiu cat iti foloseste ce-ti spun acum, mama a avut aceasta problema cu fratele meu acum 30 de ani si pe atunci nu prea gaseai la cine sa te duci. Pana la urma un pediatru destept i-a recomandat o crema cu anestezic, astfel incat el nu mai simtea ceva placut la atingere/frecare si, dupa un timp, a renuntat la asta.

---

Cristina & Vlad (23 septembrie 2004)

craita spune:

Mersi - cu intirziere - Miruna.
Am incercat metoda, dar cu ton suparat si reprosuri si nu a functionat. O sa incerc si cu zimbetul pe buze.
Sper ca daca mai cresc inteleg mai bine si reactionaza altfel...

, mama Craitei si Crinei

roxette spune:

Buna Carmen,
As vrea sa-ti prezint problema cu Andrei al meu, care are 2 ani si 2 luni.
Vad in jurul nostru, la joaca, in parc, copii de varsta lui care vorbesc chiar bine, incat ii inteleg si eu, nu doar parintii lor, vad copii mai mici decat el care vorbesc si ei destul de bine si fara sa vreau fac comparatia cu copilul meu. Sunt oarecum ingrijorata pentru ca Andrei nu vorbeste pe intelesul nostru. Spune clar cateva cuvinte, pe care le pot numara pe degete, dar in rest nu intelegem nimic. Vorbeste o chinezo-japoneza de ne doare capul. Stam si ne uitam la el ca la masini straine si uneori ne pufneste rasul.
In afara de asta am observat ca in decursul catorva luni de zile n-a facut progrese foarte mari in a invata lucruri noi, sau in a ne arata noua lucruri noi pe care le-a invatat. Stau de vorba cu mamici care spun cum copiii lor fac progrese de la o zi la alta. Noi ne straduim in fiecare zi sa-l invatam diferite lucruri (culorile, animalele, formele geometrice samd). Nu vreau sa le denumeasca, macar sa le recunoasca. Nici nu pare sa le stie, desi i se repeta de multe ori, adica daca il pun sa recunoasca cainele din mai multe imagini, nu mi-l arata, nici macar nu pare ca intelege ce vreau de la el. Pe de alta parte cand vede cainele pe strada zice "ham, ham". La fel zice si la pisca "pis, pis".
De asemenea, nu pare sa ma inteleaga cand ii cer anumite lucruri, de ex. sa-mi dea o anumita jucarie, sau sa-mi aduca pantalonii de pe scaun. Nu-mi raspunde la aceste cereri in nici un fel. Aici, am eu senzatia ca imi raspunde la aceste cereri numai cand e motivat in vreun fel.
In schimb stie sa potriveasca toate figurile geometrice in locasul lor, are tot felul de jocuri de lemn in care tr. sa aseze animalele sau diferite figurine la locul lor si le stie si pe astea. Ii place foarte mult sa deseneze cu culori, desi nu face decat niste linii intrerupte. Ne pune pe noi sa-i desenam si-i place foarte mult sa ne urmareasca. Noi ii descriem fiecare lucru desenat.
Cu alti copii se joaca uneori frumos, alteori da palme cand nu obtine ce vrea. Eu sunt langa el tot timpul la joaca si il corectez cand vrea sa bata pe cineva sau sa ia cu forta jucaria unui copil.
Intr-adevar, asa cum ai zis de multe ori la acest subiect, a inceput perioada in care e foarte atasat de tatal lui. Daca pana acum, era "topit" dupa mine, incepe sa fie mult mai legat de tatal lui. Iar tatal lui ii da multa atentie si il invata multe lucruri, numai ca noi nu vedem efectele.
Nu-si petrece mult timp la televizor, cat mai sta cu bona se mai uita pe canalul de muzica, dar cat suntem noi acasa nu se uita deloc, il tinem inchis si il tinem ocupat cu diferite activitai, nu cine stie ce, ii mai desenam, ne gadilim, ne jucam de-a prinselea. El isi petrece destul timp juncandu-se cu jucariile lui pe care le si tranteste de le sar fulgii cand mai are cate o criza de nervi.
Cat de normal este felul in care s-a dezvoltat baiatul nostru?

Multumesc
Roxana

tuchi spune:

Am si eu o nedumerire... Am un baietel de 2.4 ani si un bebe fetita de 3 luni. Dragos merge de aproape 1 an la o gradinita/ o tanti ce are o grupa de copii pina la 3 ani unde s-a adaptat f bine si mai ales repede. De fapt e si un copil independent si putin afectuos (cel putin in a se manifesta). Ei, de o vreme nimic nu-i mai intra in voie, tot timpul gaseste motiv de plins si miriiala care uneori duce la crize de plins. Si mai nou nu mai vrea la gradi ci vrea sa stea acasa. Am observat ca aceasta perioada corespunde ca debut cu momentul in care am inceput sa-l dezvatam de pampers si oarecum cu cel al venirii Medeei pe lume.
Acum, se poate ca toate astea sa fie o forma de gelozie/frustrare pe care nu stie cum sa o manifeste? Fata de Medea e f dragastos, ii da suzeta, o pupa, o tine in brate .. totul pare ok.

ce ziceti? asta o fi? si daca da ce comportament ar fi mai adecvat din partea mea? (de specificat ca nu-i pot distrage atentia cu nimic pt ca odata pus pe suparare nu-l mai pot intoarce din drum cu nimic, nici cu vorba buna, nici cu ignorare ...)sint deschisa la alte idei.

karmen spune:

Revin in graba dupa o perioada de absenta, timp in care am nascut cel de-al doilea copilas al meu, o fetita care se numeste Anca. Cum va imaginati sunt preocupata acum mai tot timpul de cresteres celor doi copii. Imi este greu acum, aproape imposibil sa raspund la toate intrebarile puse de voi mai sus de aceea imi cer scuze pentru mamicile care nu vor primi raspuns.
Tuchi,cum si eu sunt intr-o situatie asemanatoare (Calin are 2 ani si 5 luni si Anca aproape 2 luni) iti spun ca e ceva obisnuit ca fratele mai mare sa se comporte asa. Si la mine e la fel, Calin vrea in brate mereu, se cere iubit la fiecare pas, el care de obicei nu cerea asa ceva.
De multe ori copiii mai mari se intorc la statutul de bebelus, incep sa faca pe ei, vor biberon, vor in brate, etc. Eu zic sa le facem mofturile o perioada, dar in anumite limite. Nu trebuie refuzati categoric, sa ne imaginam pentru o perioada ca avem 2 bebelusi in casa. Cel mare isi va da singur seama ca e timpul sa se comporte ca si copii de vasta lui, mai ales daca se grabeste socializarea (integrarea lui intr-un grup de copii).

Carmen Ghilescu

marcuali spune:

Sa iti traiasca fetita Karmen si sa va bucurati de amandoi copiii!
In limita experientei si a cunostintelor acumulate, am sa incerc sa raspund si eu uneori la problemele ridicate in sectiune, daca o sa fiti de acord.
Tuchi, dupa cum zicea si karmen, nasterea celui de-al doilea copil e un moment delicat in dezvoltarea primului. Indiferent cat de mare e diferenta intre cei doi si indiferent cat de multe asigurari i da parintele copilului mai mare ca e il iubeste si ca locul lui e neschimbat, totusi pozitia lui e un pic alta. se simte zdruncinat de pe "piedestal" si de aceea vrea din nou atentie si poate recurge la comportamente bebelusiene. e foarte bine ca ai observat si chiar mai mult, ai analizat situatia. Ca si solutie, pe care poate deja ai pus-o in practica, e sa ii permiti unele "mofturele" - sa stea mai mult acasa, sa se joace in afara orelor de program etc. In plus, poti sa petreceti timp cu el fara surioara, daca nu puteti impreuna, atunci pe rand. responsabilizarea in ceea ce priveste surioara poate fi o solutie buna. Incet-incet invata-l sa vada avantajele faptului ca nu mai este bebelus, ca are mobilitate si independenta unui baietel mare.
Roxette copiii au dezvoltari foarte diferite, fac achizitii in mod diferit. apoi, el achizioneaza acum o cantitate ff mare de informatie pe care nici nu are cum sa o redea imediat, e prea mult!asa ca ai rabdare, probabil ca o sa inceapa sa vorbeasca "dintr-odata".Iar povestea cum ca nu iti aduce obiectul decat daca e motivat e foarte adevarata, copiii trec prin perioade de mutism electiv sau faze de ignorare totala - mai ales fata de parinti
Numai bine si ne mai auzim!

totonio spune:

Buna ziua Karmen
Sunt Gabriela mamica unui baietel de 3 ani si 6 luni, guraliv, vesel, poznas asa cum este normal pentru aceasta varsta
Intrebarea mea este de ce copilasul meu drag atunci cind am plecat in concediu la mare a fost foarte mirait, plangacios, mofturos (abia daca minca) ce mai intr-un cuvant parca nu mai era copilasul meu dragastos si dragalas.......
Acest lucru s-a intamplat doar la mare, cand am ajuns acasa a redevenit Octavian, ascultator asa cum poate fi un copilas de 3 ani jumatate ...........
Sa fi fost schimbarea locului, plus ca este prima iesire cu el mai departe de casa....

In cazul in care puiuta ta cea mica iti da voie sa te apropii de calculator, astept un raspuns sau sfat de la tine, multumesc anticipat