Psihologia copilului (vol 4)
Raspunsuri - Pagina 5
marcuali spune:
totonio, copilasul tau scump si drag era anxios pentru ca erati la prima calatorie departe de casa. adaptabilitatea lui este mai scazuta si era inspaimantat de situatiile total noi cu care se confrunta. cu rabdare si perseverenta poti sa il expui treptat la mici excursii, sa calatoresti mai mult cu el. Ideea sa experintati impreuna cat mai mult si mai variat pentru a-i creste adaptabilitatea la situatii diverse. Poti sa iei lucruri, jucarii care ii sunt familiare lui - cum ar fi ursuletul sau jucaria, cartea preferata, scaunelul, paturica. si cel mai important - sa te simta aproape, ocrotit si inteles.
totonio spune:
Marcuali, iti multumesc mult pentru raspuns, greseala noastra a fost ca nu am "experimentat" cum spui tu mici excursii, de 1-2 zile, dar nici nu am luat cu noi multe lucruri dragi lui, ........ oricum data viitoare ....... va fii OK
karmen spune:
Roxette,
e bine sa citesti in vol I Psih. copilului despre etapele in dezvoltarea normala a copilului, sa vezi daca a acumulat achititiile conform varstei. Cu vorbitul, e relativa gravitatea situatiei. Inca mai are timp sa-si dezvolte limbajul corespunzator, trebuie sa aveti rabdare. E posibil ca al vostru copil sa aiba un ritm mai lent de dezvoltare si de aceea nu trebuie sa grabiti lucrurile. Nu face comparatii inutile cu alti copii, fiecare e diferit in felul sau. Sigur ca fiecare parinte doreste sa vada progrese rapide in dezvoltare dar aveti totusi rabdare. Daca pana la 3 ani nu se schimba situatia atunci apelati la ajutorul unui specialist.
Carmen Ghilescu
roxette spune:
Multumesc pt. raspunsuri,
M-am uitat si la etapele dezvoltarii copilului, Andrei este "in urma" fata de ce scrie acolo. Din cauza asta am si inceput sa-mi fac griji.
De fapt, durerea mea cea mare e vorbitul. Pronunta corect cele cateva cuvinte pe care le stie si le repeta, dar atat.
Asteptam sa vedem ce ne rezerva viitorul.
Roxana
camelia72 spune:
Buna,
Sunt o mamica de fetita si baietel iar de ceva vreme baietelul meu (1 an si o luna) se loveste cu capul de covor sau de perete atunci cand este nemultumit sau obosit,aceste iesiri ma ingrijoreaza pt.ca se loveste destul de tare si isi face cucuie daca nu sunt atenta sa-l opresc.Oare are probleme psihice sau chiar nu simte durerea(uneori plange,deci cred ca-l doare).Este un copil f.energic si curios,cand ii interzic sa faca prostii se enerveaza si se loveste cu capul.Ce pot sa fac?Cu fetita n-am avut asemenea probleme,a fost f.cumintica si linistita.Va rog mult,astept un raspuns de la un specialist.
Camelia mami de Georgiana (4 mai 1999)& Mihai (23 iulie 2004)
aiuras spune:
Help!
Cum gasesc volumele 1-3 ?
Am si eu niste nedumeriri mici si poate gasesc raspunsuri si idei de pe la altii
karmen spune:
Karmen24
quote:
am o fetita de aproape 9 luni.si singura problema care exista intre mine si sot este ,inca,cea a numelui bebelinei noastre.cei ce cunosc traditia greceasca stiu cat de important e ca nepoata sa poarte numele bunicei dinspre tata,lucru pe care eu nu il pot accepta.intrebarea este ce inseamna pentru copil din punct de vedere psihologic,daca eu o voi striga pe un nume,iar sotul si familia lui pe un alt nume?
multumesc anticipat
karmen si beba-bianca efmorfia
Eu sunt de parere (o parere personala) ca e bine ca un copil sa aiba un singur nume, sa fie strigat in acelasi fel de toata lumea.
Dar cum bine se stie sunt astazi din ce in ce mai multi copii care au 2 sau mai multe nume si sunt strigati de parinti intr-un fel, de prieteni in alt fel, etc. Nu cred ca e vreo problema atata timp cat copilul se obisnuieste pana la urma cu acest lucru. Asta nu e problema care sa afecteze serios dezvoltarea copilului.
Carmen Ghilescu
CAMIRA spune:
Vin si eu cu o problemuta care la vremea respectiva m-a ingrijorat si m-a lasat interzisa .
Am un baietel de 10 ani , dezvoltat normal , poate un pic mai timid , pe care l-am prins stand cu pantalonii in vine si uitandu-se pe o revista unde la sfarsit stim foarte bine ce fel de poze sunt ... M-am speriat , am vrut sa tip la el , dar in ultimul moment mi-am revenit si i-am explicat ca pana la urma este un lucru normal , dar el este inca prea mic si nu este sanatos .
Spuneti-mi si mie cat de normal este si daca este cazul sa ma ingrijorez .
Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai inguste.
..................
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.
Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati
karmen spune:
Camira,
nu te ingrijora, este destul de obisnuit acest comportament.
Baiatul tau doreste sa-si descopere sexualitatea, sa exerseze senzatii, E CURIOS.
Cred ca e timpul (daca nu ai facut-o deja) sa aveti discutii deschise despre sexualitate, cu tot ce inseamna ea, incepand de la practici sexuale pana la parteneri. Nu subestima varsta lui.
Carmen Ghilescu