Aveti vreo poezie preferata ?
Raspunsuri - Pagina 4
alba spune:
Lumini si umbre
Ai ochii negri,mincinosi si rai...
Fintinile cu ape moarte- ascund
Pupile negre licarind in fund,
ce ma atrag spre-adinc - ca ochii tai.
Cind vreau sa plec,ma tii in loc cu un cuvint.
Asa se zbat copacii in furtuna:
Ca pentru fuga crengile-si aduna-
Dar radacina-i leaga de pamint...
De azi incolo n-am sa-l mai iubesc...
Dar cind ii vad privirile pagine
Si zimbetul copilaresc,
Ma jur ca n-am sa-l mai iubesc - de miine!
Pe zi ce trece-ti seaman tot mai mult...
Asa,izvorul ce s-arunca-n balta
Se-nvaluie cu milul laolalta,
Si-n loc sa-i spele apele verzui -
Isi tulbura izvorul apa lui...
Arar in ochi-mi dragostea suride...
Si buruiana prinsa de pripoare,
In ciuda stincii goale si aride,
Tot infloreste, vara, cite-o floare.
Vorbeste-mi blind,mi-e inima bolnava...
Iubirea m-a intimpinat cu ura:
In loc sa-mi toarne cite-o picatura,
Mi-a dat intreaga,cupa-i cu otrava.
Cind voi pleca, ma vei uita usor
Si stiu ca nici nu s-ar putea altfel:
Abia o clipa valul calator
Pastreaza clipul oglindit in el...
Mi-e fata impietrita ca o masca
Si-n ochi lumina-i gata sa se stinga...
Chiar diamantului, ca sa sclipeasca,
Ii trebuie o raza s-o razfringa...
In clipa cea din urma-a judecatii,
Isi vor primi zadarnica rasplata
Si ochii tai - ca n-au stiut sa plinga,
Si ochii mei - ca n-au ris niciodata.
Nu-mi nmai aduca flori de liliac,
Nici zimbetele tale inflorite -
Ca primavara noastra care-ncepe
E trista ca o toamna pe sfirsite...
Pastreaza-mi mina mea intr-ale tale,
Sa stam asa, alaturi amindoi...
Nu simti ce singuri am ramas pe lume
De cind iubirea nu mai e cu noi ?
Ma urmaresti ca pasarea de prada,
Ma iscodesti cu ochii reci si rai _
Si uiti ca,daca-s urme pe zapada,
Noroiul e lasat de pasii tai...
De citva timp, in fiecare seara
Mi-aduca somnul cite-un vis ciudat
Si-atit de trist,ca nu mai stiu anume
De l-am trait,ori numai l-am visat...
Iubirea-ntirziata se anina
De zimbetele tale-nselatoare,
Cum se anina florile-n gradina
De ultimele raze de la soare...
Azi mi-a venit cu ochii calzi si buni,
Si nu l-am intrebat de unde vine:
Pe floarea de pe marginea de drum
N-o-ntrebi de-i inflorita pentru tine...
Te vad mereu ca-n clipa de pe urma:
Incremenit in capul scarii,
Cu zimbetul uitat in coltul gurii,
Si-n ochi - taisul crud al napasarii...
Iubirea ta nu creste si nu moare,
Ci totdeauna-i rece si egala :
S ca o floare artificiala
Pe-o pajiste cu maci arzind in soare...
Am vrut,in ciuda zimbetelor tale
Din ochii sterpi o lacrima sa storc
Si am plecat sa nu ma mai intorc...
Dar azi din zori de zi iti umblu-n cale!
Esti rau. Dar cind aud c-o spune altul,
Ma uit in jos, si string din pumni, si tac:
Ca numai eu,in toata lumea asta,
Am dreptul sa te cert... si sa te-mpac!
Azi imi vorbesti de luna si de stele,
Ti-e glasul blind si ochii de ispita.
Dar porti in suflet vesnic incoltita,
Saminta aspra-a suferintei mele...
Iubirea ta de-a pururi chimbatoare
Imprastie pe vint otrava-i fina,
Ca nu-i albina numai pentru-o floare,
Nici floare pentru-o singura albina...
Ce demon oare mi te-a scos in drum?....
De-ar vrea viata azi sa ma dezlege
Si raiul ei sa mi-l deschida - acum,
Tot iadul nostru dulce l-as alege!
Eu am sa plec cu sufletu-mpacat
Ca nu las nimanuia mostenire
Un suflet greu de ura si iubire,
Banuitor si trist si-nfrigurat...
Am inchinat iubirii trecatoare
Sclipiri de suflet si scintei de rime -
Insingerate jerbe funerare
Pe un mormint in care nu e nime...
M-am resemnat: atit a fost sa fie.
Ma uit cum cade soarele-n apus
Si-astept raspunsuri - care n-or sa vie,
La intrebari - pe care nu le-am pus...
P.S. Ufffffff
Asa fac eu exercitii impotriva uitarii limbii romane,scriind poezii kilometrice,de fapt nu eu ci OTILIA CAZIMIR! 
***Alba***
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album%20principal&mid=499&cid=78
joanna spune:
Alba iti multumesc din tot sufletul.Nici nu stii ce favoare mi-ai facut.Scuze pentru poezie ca e cam lunga.
Joanna
descintec spune:
Un subiect sensibil tare, e ca si cind te uiti in palma omului, ii poti ghici sufletul dupa poezia favorita :). Si totusi,asa ferita cum imi place sa fiu, de priviri, nu m-am rabdat. Nu e poezia mea favorita (nici nu cred ca am asa ceva), doar una care imi place.
Aceasta femeie (Henry Luoque Mun~oz)
O femeie bate la usa dintilor mei
si se aseaza
si viseaza
pe malul pleoapelor mele.
Sub unghiile ei sint clopote
care-ar putea cu dangatele lor
sa scoata din titini
vechile temple.
S-a urcat cu picioarele pe pleoapele mele
si poate
se va arunca
asupra trupului meu.
Aceasta femeie merge
cu ochii inchisi,
nu o treziti, fiindca viseaza.
D.
danis spune:
nu stiu daca am o poezie preferata, dar ieri am ascultat din nou un cantec al lui Alifantis, pe versuri de Arghezi, Inscriptie pe un inel; s-ar putea sa-l stiti, mie imi place mult si voi scrie numai cateva versuri:
am scris-o mic,
ai s-o citesti cu greu
pune-l in deget
scoateti-l mereu
nemaiputand sa ti-l sarut
eu faur
surad in stihul ce ti-l scriu
pe aur
am vrut sa nu fiu eu
de vina,
dar am avut numai atata
radacina
cat a rodit o rodie
si-atat
priveste-l priveste-l cand
ti-o fi urat...
trei cuvinte
viata-ntreaga
doua puncte
IMI ESTI DRAGA
inelul strecurat in deshti
saruta-l cand ...
... ooofff, nu mai stiu, dar maine poate completez spatiile goale!
am mai completat azi putin, si maine inca putin ... :)
karol spune:
Oamenii sunt adeseori neintelegatori, irationali si egoisti...
Iarta-i, oricum.
Daca esti bun, oamenii te pot acuza de egoism si intentii ascunse...
Fii bun, oricum.
Daca ai succes, poti castiga prieteni falsi si dusmani adevarati...
Cauta succesul, oricum.
Daca esti cinstit si sincer, oamenii te pot insela...
Fii cinstit si sincer, oricum.
Ceea ce construiesti in ani altii pot darma intr-o clipa...
Construieste, oricum.
Daca gasesti linistea si fericirea, oamenii pot fi gelosi...
Fii fericit, oricum.
Binele pe care il faci azi, oamenii il vor uita maine...
Fa bine, oricum.
Da-i lumii tot ce ai mai bun si poate nu va fi niciodata de ajuns...
Da-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.
La urma urmei este intre tine si Dumnezeu...
N-a fost niciodata intre tine si ei, oricum,
Maica Tereza
Banti spune:
Imi plac unele din poeziile deja citate aici, dar imi plac mult doua sonete despre dragoste de Elizabeth Barrett Browning. Imi pare rau ca nu am gasit decit una in romaneste (nu stiu daca e o traducere "oficiala"), deci le redau pe amindoua in engleza (mai veche), sper sa se inteleaga.
How do I love thee? Let me count the ways.
I love thee to the depth and breadth and height
My soul can reach, when feeling out of sight
For the ends of Being and ideal Grace.
I love thee to the level of everyday's
Most quiet need, by sun and candle-light.
I love thee freely, as men strive for Right;
I love thee purely, as they turn from Praise.
I love thee with the passion put to use
In my old griefs, and with my childhood's faith.
I love thee with a love I seemed to lose
With my lost saints, -I love thee with the breath,
Smiles, tears, of all my life! - and, if God choose,
I shall but love thee better after death.
Sa-ti spun cum te iubesc? Dar sunt atatea feluri!
Caci te iubesc pana-n adancurile si pana-n culmile
Pe care sufletu-mi e-n stare sa le-atinga,
Cand tot acest fior ascuns vederii e-aproape de Fiinta si de Farmecul etern.
Caci te iubesc la treapta celei mai linistite trebuinte
In fiecare zi, si in lumina soarelui, si-a lumanarii,
Caci te iubesc cu-aceeasi generozitate cu care barbatii lupta pentru Adevar
Caci te iubesc cu-aceeasi nevinovatie cu care vei refuza Slava.
Caci te iubesc cu-aceeasi patima cu care-am suferit
In vechile-mi mahniri si cu-o credinta de copil.
Caci te iubesc c-o dragoste ce-o socoteam pierduta
O data cu vechile iluzii - caci te iubesc
cu generozitatea, zambetele, lacrimile vietii mele-ntregi!
Si daca Dumnezeu va vrea sa fie-asa,
Te voi iubi mai mult si dupa moarte.
If thou must love me, let it be for nought
Except for love's sake only. Do not say
I love her for her smile--her look--her way
Of speaking gently,--for a trick of thought
That falls in well with mine, and certes brought
A sense of ease on such a day--
For these things in themselves, Belovčd, may
Be changed, or change for thee,--and love, so wrought,
May be unwrought so. Neither love me for
Thine own dear pity's wiping my cheek dry,--
A creature might forget to weep, who bore
Thy comfort long, and lose thy love thereby!
But love me for love's sake, that evermore
Thou may'st love on, through love's eternity.
Ioana
nadina spune:
If a lui Rudyard Kipling si Mistretul cu colti de argint a lui Stefan Augustin Doinas sunt de departe preferatele mele.Dar lista e luuuuunga rau.Daca tot suntem mai multi cu ni. 1 IF, il scriem pt toata lumea?Eu nu pot azi, dar poate maine sau daca il are deja cineva in calculator ar fi mult mai simplu.
pupi
Nadina
nadina spune:
IF
By Rudyard Kipling
If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you,
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or being lied about, don’t deal in lies,
Or being hated, don`t give way to hating,
And yet don’t look too good, nor talk too wise:
If you can dream-and not make dreams your master;
If you can think-and not make thoughts your aim;
If you can meet with Triumph or Disaster
And treat those two impostors just the same;
If you can bear to hear the truth you’ve spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken
And stop and build`em up with worn-out tools:
If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch-and-toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breath a word about your loss:
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: ”Hold on!”
If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with Kings-nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you,
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that’s in it,
And-which is more-you’ll be a Man my son!
"Poate pentru lume esti o singura persoana, dar pentru o anume persoana esti intreaga lume"(G.J.G.MArquez)
Tango spune:
...si traducerea lui If...
DACA...
De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede, dar s-o crezi ar vrea;
Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
Daca privit cu ura, nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de-ntelept;
Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;
Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;
De poti sa nu cazi prada disperarii,
Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;
De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut
Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput;
De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;
De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate, copilul meu, un OM. "
(Rudyard Kipling)
Anina_n spune:
Sunt foarte frumoase poeziile pe care le-ati amintit voi, aici.
Am, si eu, o poezie preferata, din timpul liceului.
Se numeste "Vis vegetal" si este scrisa de Magda Isanos.
As vrea să fiu copac
Si-as vrea să cresc langa fereastra ta.
Te-as auzi,
Si-n voie te-as privi intreaga zi.
M-as apuca si iarna să-nfloresc,
Ca să te bucuri!
Pasarile cele mai mandre-ar face cuib pe creanga mea,
Iar noptile mi-ar da cercei de stele,
Pe care, ca pe frunze ti le-as da.
Prin geamul larg deschis, de-atatea ori
M-as apleca usoara să-ti sarut
Când parul ce pe frunte ti-a cazut,
Când buzele cu buze moi de flori.
Spre toamna, m-as juca zvarlindu-ti mere
Si foi de aur rosu prin odaie.
Cu-a ramurilor tanara putere
Ti-as apara obloanele de ploaie.
Si, cine stie, poate ca-ntr-o seara
De primavara, când va fi si luna
Va trece prin gradina o zana buna,
Facandu-mă femeie să fiu iara.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze si pământ,
Cu parul inca doldora de vant,
Cu roua si cu luna pe obraz,
Eu ti-as sari în casa, si senina,
Uitind de-atata vreme să vorbesc,
Cu cate-un cuib în fiecare mana-ntinsa,
As incepe să zambesc.
Nina