arta conversatiei

De cind sint in Canada, ma gindesc adesea daca exista un manual de arta conversatiei pe undeva; "conversatia" mea s-a schimbat mult de cind sint aici, pentru ca intilnesc oameni noi, foarte diferiti, cu care am de obicei discutii concrete si, cum sa spun, simple (de unde esti, de cind ai venit, care e situatia politica in tara ta, cum ti se pare mincarea aici etc)
Dar zilele trecute am fost la un party academic, destul de formal, in care m-am trezit in mijlocul unei discutii cu un profesor care imi povestea despre echipe de hochei... Nu-mi venea absolut nimic in minte de spus legat de hochei, nu stiam nimic , cautam o gaselnita sa ma scot din conversatia asta, da mi se albise creierul
Voi ce faceti in situatii asemanatoare? Cum intrati in vorba sau cum conduceti o conversatie cu cineva despre care nu stiti aproape nimic? Exista niste reguli (pe care eu nu le cunosc)? Intr-un context social, tacerea vi se pare... ofensatoare sau doar stingace? Sau... depinde?

devylla spune:

Sti mama de cand am fost mica m-a batut la cap sa citesc si iarasi sa citesc ca sa ma pot descurca intr-o conversatie.Dar e imposibil sa sti totul.Asadar mi-a spus ca atunci cand nu stiu despre ce se vorbeste....sa tac si sa fiu misterioasa sau sa incerc sa schimb subiectul,sa fac o legatura cu altceva cu care as putea conversa.Si a mers foarte bine.Cel putin la mine.
Bafta!

Sabina

nana_sim spune:

Incerc sa manevrez discutia declarandu-mi nu neaparat interesul ci mai degraba curiozitatea pentru un asemenea subiect pe care, desi mi-am propus, n-am apucat niciodata sa-l studiez prea mult si tare bine mi-ar prinde sa-mi impartaseasca cineva informatiile pe care le are.
Ideea este daca n-ai ce sa spui sa incerci sa-l determini pe celalat sa-ti povesteasca.
La unele subiecte chiar spun ca nu stiu, n-am auzit vreodata! Dar nu intotdeauna imi permite "mediul".

Simona

myrrha spune:

Asa, prin urmare pot sa incropesc deja o mica lista de solutii (asa-s eu, organizata):
1. sa citesti (asta e cu dus si intors, avea dreptate mama ta, Sabina)
2. sa te dai misterios si sa pastrezi o tacere nobila
3. sa incerci sa virezi catre subiecte in care esti mai confortabil
4. sa iti arati curiozitatea, sa pui intrebari

Acum ma gindeam ca e intr-adevar o arta sa faci in asa fel ca partenerul de discutie sa se simta bine; asta nu inseamna neaparat sa il flatezi, ci sa ii arati... asa, ca ai incredere si te intereseaza ce urmeaza sa spuna, pe bune, nu doar de dragul conversatiei. Ma intreb, oare nu asta inseamna adevarata politete (si mai putin regulile acelea rigide, de cine intra primul pe usa, cine intinde mina etc.)
Si pe linga aceste meditatii matinale (la mine), ma mai intreb si daca exista o reteta de comunicare cu cei timizi, cum trebuie sa fii ca sa nu ii faci sa se retraga si mai tare. Mi-aduc aminte ca am intilnit odata o psiholoaga intr-un tren, care imi spunea (eu eram profa pe-atunci) ca trebuie sa faci efortul sa vezi in tineri ceea ce vor sa devina, nu ceea ce sint in momentul respectiv...
Mai dati-mi idei, ca vreau sa scriu un tratat

Kehleyr spune:

Mie nu mi se pare ofensatoare deloc tacerea intr-o conversatie. Ba chiar ii prefer pe cei care stiu sa taca si sa asculte la momentul potrivit. Nu cum fac unii care din prea multe lucruri pe care le au de spus, vorbesc numai de dragul de a se auzi vorbind si ce spui tu le trece pe langa urechi.

Un alt aspect ar fi ca o persoana binecrescuta nu insista pe un subiect daca vede ca interlocutorul sau nu este deloc interesat de acel subiect sau mai rau, este ofensat de atitudine. Asa ca oricat de mult v-ar pasiona ceva, aveti grija ca pe celalalt s-ar putea sa nu il intereseze deloc ceea ce spuneti, fara sa fie neaparat rau intentionat.

Reteta de comunicare cu cei timizi? Aici n-as putea sa te ajut. Numai daca esti in stare sa gasesti un subiect care cu adevarat ii intereseaza. Dar chiar si asa nu este sigur ca o sa ii faci sa participe la discutie. Cred de asemenea ca o atitudine blanda ajuta, daca tu iti expui ideile prea "in forta", ei sigur o sa se teama sa intervina...

---

Beam me up, Scotty, there is no intelligent life down here...

scarmanus spune:

Eu nu ma descurc foarte bine cu "retetarele", dar nu-mi amintesc nici sa fi facut gafe (ori au fost mititele si nu mi le mai amintesc).
Exemplu pe caz: hocheiul. A faceti hochei? Nu stiu prea multe despre sportul acesta, mi se pare un sport destul de dur (scotoceste-ti memoria dupa scene vazute in filmele la tv despre hochei, daca nu ceva cunostinte generale tot ai dfespre hochei), e adevarat sau e doar iluzie optica? (ai facut si o gluma intre timp ). Si pe urma apui alte intrebari, de genul, de ce isi fac jucatorii de jochei semnul acela sub ochi, a la indienne? Sau: ati prins vreodata vreaun puc? Si uite asa, crede partenerul de discutie ca a dat peste o mina de aur, un partener de discutie interesat de hochei (auzi, hochei!), si ce placere e sa povestesti despre hobby-ul tau, nu-i asa?
Cred ca problema cu blocajul tau a constat in faptul ca te-a intimidat, poate, "titulatura" domnului in cauza si mediu academic, unde te astepti ca la fiecare doua secunde neaparat cineva sa spuna ceva genial. Ceea ce nu e cazul, sunt convinsa. Cred ca tacerea e stanjenitoare, e bine sa fie gauri de tacere, insa nu prea mari, caci apare stanjeneala si apoi angoasa ca trebuie sa umpli golul, si apoi stresul ca nu stii ce sa spui, si apoi blocajul. Ma urmariti, nu?
Ei, ca sa concluzionez, inarmati-va mereu cu un zambet relaxat (am zis relaxat, nu inghetat pe buze in chip de grimasa), cu o privire ce denota interes, priviti-va interlocutorul in ochi, aplecati usor capul cand vorbeste (semn pe care celalat in percepe ca interes), nu va jenati ca nu stiti un anume lucru, mai bine sa manifestati curiozitate pentru ce nu stiti decat aroganta ca stiti totul despre tot (sau nimic, dupa caz ), pentru mine astia-s cei mai enervanti oameni de pe planeta, aia care stiu intotdeauna totul despre tot.
Fiti naturali, radeti din inima cand e cazul (nu isteric, da?), iar cand vreti sa plecati, sa "mingle" si cu altii, spuneti ca mergeti sa va umpleti paharul de care, invariabil, va tineti (ei, da, musai sa tineti ceva in mana, mai ales la party-uri din astea in care se sta in picioare, ca pe urma se pune problema ce facem cu mainile si intram in alta belea de care o sa povestim mai incolo )).
Mie-mi place teribil sa ma conversez, o fac ca exercitiu social si psihologic, si de fiecare data iese bine.

Va pup,

scarmanus

Pisicile mele
Gradina mea
_
Sa nu lasi nici o zi sa treaca fara sa faci sau sa auzi ceva frumos.

conchita spune:

Myrrha, nu cred ca scopul conversatiei e pentru pisici, in sensul ca trebuie sa cazi mereu in picioare. cand e vorba doar de o conversatie la o party, sau intre prieteni, etc, adica ceva ce nu implica invinsi, cred ca cel mai potrivit e sa fii sincera si naturala. nu stii nimic despre hochei? spune-o direct si cere informatii, in caz ca te intereseaza. daca nu te intereseaza, spune-o sub o forma neofensatoare - in felul asta nu-l lasi pe nenea sa vb ca televizorul in timp ce tu dai "inteligent" din cap. intr-o conversatie, ideal ar fi ca toata lumea sa fie invingatoare - sa castige ceva (placere, informatie, etc). de aia, in mintea mea, arta conversatiei se reduce, pana la urma, la empatie.

myrrha spune:

Dragele mele

mi-au mers la suflet mesajele voastre; pentru ca asa simt si eu ca ar trebui sa stea situatia (si ca nu trebuie sa cazi intotdeauna in picioare, desi asta e sentimentul meu trambalat din ro, mai ales in discutiile cu profesorii ). Si mai ales, cum spui tu Scarmanus, conversatia ar trebui sa fie un motiv de placere, din care sa cistige toti . Sint de acord! (le trec la reteta )

Pentru ca vad ca mai multe dintre voi sint plecate din tara, pot sa va intreb daca voua vi s-a parut grea la inceput conversatia cu autohtonii?

Si Scarmanus, poti sa-ti continui "lectia", care e treaba cu miinile, limbajul corpului? Bag de seama ca toata aceasta arta se invirte in jurul ideii ca de fapt nimeni nu trebuie sa isi dea seama ca e o arta ; sau, cum sa spun, cei angajati in dicutie sa uite de ei insisi si de actul conversatiei si sa isi dea drumul in explorarea celuilalt, sau a subiectului de discutie... Si uite asa am ajuns la empatie, Conchita.
Adica tratatul meu n-ar servi nimanui, pentru ca esenta adevaratului conversationist este ignorarea tehnicii (Scarmanus, cea antiretetara...)

light spune:

Si eu am patit-o cu un batranel din statia de tramvai care la inceput m-a intrebat cu cat am cumparat zambilele apoi discutia a deviat la sarbatorirea Pastelui la catolici si la ortodocsi, despre faza ca daca Pastele cade la noi ca si la evrei, noi nu il sarbatorim odata cu ei, ceva legat de fazele lunii si chiar ma interesa ce spunea, parea a fi un profesor iesit la pensie sau stiu eu ce era ca apoi incepuse sa imi povesteasca despre proiecte ale imbunatatirii sistemului de drumuri si sosele in Bucuresti si deja eram in ceatza, ca imi povestea de diverse locatii care habar nu aveam unde sunt si nici ce presupuneau proiectele descrise de el nu intelegeam. Am ascultat si apoi am deviat usor discutia catre un subiect despre care puteam si io sa mai spun cate ceva.mama Lucia si Liviu minunea (24.05.2002)

lena spune:

Arta conversatiei e mare lucru si...mai ales succint cand e nevoie de ea, ca e arma job-ului tau (de ex: sales) vrei nu vrei e manipulare scuzati expresia.

Aici m-ati prins bine de tot cu subiectul, pacat ca la compuneri stau eu mai prost...am sa incep cu tactica de "invaluire"-chiar daca nu o sa scriu eu prea academic, scuze de la inceput dar v-am zis, nu stau bine la capitolul eseuri-auzi conversatia despre hochei si chiar nu vrei sa jignesti partenerul de discutzie, bagi repede o cautare pe google ala mic de-l avem cu totii in cap si vezi ce gasesti: ori ceva jucatori celebri, rusii, zici si tu ca rusii sunt tari la hochei ca jucatori, dar tot americanii si canadienii sunt tari in echipe si asa gaseti si tu o supapa si nenea se simte bine ca vede ca participi interactiv la discutie si capata incredere in el si continua discutia... mai greu daca vrei sa scapi de acolo!

Tactica de "dvs le stiti mai bine decat mine"...merge la sigur intr-o discutie de genul: el-it engineer si tu-lucrezi la banca...daca se aduce vorba de calculatoare il indemni sa zica mai departe ca el e specialistul si tu te pricepi la altceva, dar nu la asta, dar te intereseaza!

Oricum ideea este ca intr-o discutie intre prieteni e normal sa conversezi cat mai firesc, doar sunt prietenii tai, acolo nu sunt secrete...stiu ei ca habar n-ai de hochei sau computere.

Lena

niccostea spune:

Eu fac ochii mari de interes si curiozitate, mai trantesc cate un "chiar asa?", "Intr-adevar?", eventual o exclamatie asteptata de interlocutor, etc. si cum prind momentul sa schimb subiectul nu-l ratez!!!
Cat despre conversatiile cu autohtonii... de obicei cand cineva vb cu mine trebuie sa mai spuna o data, pt ca sigur a vorbit mult prea repede pt. creierul meu de capacitate mica. Si daca nici a doua oara nu inteleg ce vrea de la mine, zic "da, desigur" si apoi tac... in rest...incerc sa-mi bag bine in cap ca sunt si ei niste oameni si ca nu sunt capcauni, si ca daca nu vb ei cu mine nu inseamna neaparat ca eu sunt ratusca cea urata... Poate ca n-au chef, timp sau au si ei temeri asemanatoare cu ale mele si atunci ii intreb eu de sanatate... Pe aici e destul de simplu sa incepi o discutie, pentru ca vremea e cat se poate de ciudata, deci ai subiectul "de deschidere" asigurat...
Oricum, eu sunt destul de "mutulica" si ma bucur de nu mai pot cand dau de oameni care nu ma lasa sa vorbesc... Dar in momente de tacere... ma apuca asa un simt al ridicolului si orice idee, orice subiect imi trece prin cap mi se pare deplasat sau penibil, sau nu-mai-stiu-cum...

Optimistul e mai aproape de Adevar.