Dilema:adoptie sau tratament?
Raspunsuri - Pagina 2
valiburu spune:
Decizia de a adopta a venit natural chiar daca mi-am socat parintii care mi-au recomandat sa astept pana la 30 de ani ca sunt prea tanara .Finii mei care au copilul lor au privit adoptia cu retinere si au insinuat ca am putea da gres ,dar daca vrea Dumnezeu sa avem si copilul nostru pe cale naturala voi fi de doua ori mama si sotul meu ma sprijina 100%.
Nu astept sa fiu aplaudata sau medaliata,dar asta simt si nu pot sa ma joc cu sentimentele unui copil,mai ales ca va fi pe viata.
Lachione poti sa aduci in discutie ideea adoptiei subtil si inteligent,pana capata contur si poate acceptul sotului.
O cunostinta a urmat trat.11 ani si a obtinut o sarcina,asta da perseverenta,dar nu ma vad intr-o asemenea postura.
Silvia_Pui spune:
Si eu am gandit la 28 de ani ca nu este asa de mult si mai pot astepta . Au mai trecut insa 5 si bebele nu a vrut sa apara . Ba mai mult , am asteptat mai mult de 9 luni pana sa reusim sa adoptam un copil . Dar maine va fi ziua cea mare , el va fi cu noi acasa . Oricum este o ,, victorie '' cu multe lacrimi , pentru ca se pare ca Dumnezeu vrea ceva in schimb , socrul meu se lupta din rasputeri sa supravietuiasca unuei hemoragii cerebrale , iar copilul s-a nascut exact cu o zi inainte de tragedie . Bucuria noastra este scaldata in lacrimi , ca oricare alta din viata noastra .Si daca Domnul va dori , vom avea si un alt bebe . Imi pare rau de cei 5 ani trecuti insa , ei nu se mai intorc , iar copilul meu nu va avea nici un bunic (si tatal meu a murit cu 11 ani in urma , exact in aceeasi perioada ).Asculta-ti inima si nu da inapoi , vei intalni multe obstacole si multe voci impotriva .
meme spune:
Cand aveam 26-27 de ani mi-am propus sa devin mamica.Nu aveam de unde sa stiu ca vor urma o multime de ani de esecuri si suferinta,care mi-au marcat viata si relatia de cuplu.Exact cum povestea si Oana,relatia cu sotul meu devenise una programata si risca sa-si piarda orice farmec.Eu ma numar printre cele care au facut o multime de tratamente,operatii,inseminari.M-am oprit inainte de a ajunge la fiv.Inaintea unei inseminari ,din cauza hiperstimularii hormonale am suferit o hemoragie nazala si vaginala puternica,care mi-a pus viata in pericol.Atunci sotul meu (care refuza ideea adoptiei) mi-a spus ca el nu mai suporta sa trec prin atatea incercari riscante si ca este de acord sa infiem un bebe.
Acum suntem cei mai fericiti parinti din lume,Anca este lumina ochilor nostri,o adoram si credeti-ma ca nu am simtit nici o clipa ca nu i-am dat eu viata.Tot ce regretam sunt cei aproape 10 ani din viata,petrecuti departe de dragostea si mangaierile unui copil.Dar poate ca asa a fost sa fie,Anca ne era destinata si ea s-a nascut abia intr-o zi de mai 2003.
Nu este vorba de curaj in momentul in care infiezi un copil,la fel cum eu cred ca nu este vorba de curaj nici in momentul in care ai un copil natural.Este doar dorinta enorma de a deveni parinte,care pana la urma se lasa prinsa in jocul destinului.
Si pentru ca abia am revenit dintr-o scurta vacanta in Portugalia,iata cateva poze noi.
http://community.webshots.com/user/danancamm
inapopescu spune:
Buna fetelor,eu ma chinui de 5 ani sa am un copil, cu tratamente, inseminari si Fiv nereusit.Dupa toate astea sotul meu a zis ca nu ma mai lasa sa fac tratamente...dar nici cu ideea adoptiei nu era intru-totul de acord pt ca ii era frica.Dar avind in vedere faptul ca si el isi doreste la fel de mult ca mine un copil a acceptat ideea de a adopta peste citeva luni.Eu sint innebunita dupa copii, intorc capul dupa toti copii de pe strada ca sa nu mai vb de hainute si alte aleea....Nu le-as condamna in veci pe cele care au facut pasul asta pt ca mi se pare cea mai mare dovada de iubire si curaj...eu am 31 de ani si desi as mai putea incerca poate altceva, nu stiu ce, o sa adopt fara nici cea mai mica indoiala in suflet, iar daca va fi sa ramin eu natural cu siguranta ca voi fi cea mai fericita mamica din lume.Cele care comenteaza aceasta problema a adoptiei din punctul meu de vedere nu inteleg ce inseamna cu adevarat sa iti doresti un copil,sa visezi la ziua in care in casa ta se va juca un copil al tau sau poate nu au curajul sa o faca...
Va pup si sa auzim numai de 
asi spune:
De ce e o dilema?Le poti face pe amandoua in acelasi timp.
VA DORITI(e foarte important sa fie un consens) un copil mai presus de orice?Daca da atunci se poate daca renuntati putin la orgoliul de a transmite mai departe genele voastre personale.
Noi l-am adoptat pe Razvan pentru ca ne-am saturat de dat bani aiurea pe niste chestii care nici macar nu ne lamuresc care este cauza infertilitatii noastre.Ne-am saturat sa ajungem la medic care de fiecare data intreaba "n-ai ramas niciodat gravida?" si care apoi spune ca nu stie cauza din care nu am ranas gravida.
Razvan e fiul nostru acum si nu se poate bucurie mai mare decat asta.Daca adopti trebuie sa fi pregatita sa ti se spuna de catre unii ca nu e copilul tau.Tu si el vei sti ca e al tau fara nici un dubiu pentru ca il vei iubi enorm si iti va lumina viata.Daca Dumnezeu va vrea o sa ii daruiesti si un frate sau o sora.
Mult succes si ascultati inima si fa ce zice ea nu mai intreba pe nimeni!
ASI
Anca Wish spune:
Sa va spun si eu. Ideea adoptziei mi-a aprut in momentul in care a deschis Florypop
subiectul la Generale.
Aveam deja 3 ani de tratamente si inevstigatzii.
Am luat initziativa si l-am atras pe al meu sotz la o discutzie.
m-am lovit de refuzul lui categoric.
"Nu am facut tot" imi spune. "vreau sa te vad cu burta, sa o mangai, sa asist la prima ecografie, sa trec prin toate aceste emotzii".
A mai trecut de atunci 1 an. In acest an am cheltuit o poala de bani si ca sa nu mai zic ca sunt cu psihicul aproape de pamant.
Cu fiecare luna care trece mi se adanceste neimplinirea.
Citesc mereu aici si ma bucur de implinirea voastra.
Sper ca intr-o zi Doamne-Doamne sa-mi dea bucuria de a fi mama, indiferent cum. 
anca...poate intr-o zi
http://community.webshots.com/user/ancawish
florypop spune:
Anca draga mea , si sotul meu la inceput a fost reticent acestei idei. Cui nu i-ar place sa aiba burtica si sa mangaie burtica si tot asa.
La noi a fost cam asa: eu ii tot spuneam ca vreau el nik si m-am apucat sa ii fac socoteli cati bani am cheltuit la tratamente si cat sufar eu din punct de vedere fizic. Cand am adus in discutie problema suferintei fizice si i-am explicat ca organismul meu nu mai poate si a vazut cati bani cheltuim s-a mai muiat...In plus in acelasi timp a avut un coleg de serv care infiat o fetita si ii povestea cu lacrimi in ochi cum a spus TATA. In ziua aceea a venit acasa cu lista de acte necesare adoptiei si a spus ca el e hotarat.
Acum nu mai sta fara Andrei nici o clipa. Totul se invarte in jurul piticului. Mi-a spus ca ar fi regretat daca nu ar fi facut pasul....
Pupici,
Flory si Andrei (27 Nov 2004)
http://pg.photos.yahoo.com/ph/florypop/my_photos
florypop spune:
quote:
Initial creeata de valiburu
Am 28 de ani si o dorinta imensa de a fi mama.Aparent, nu avem nici o problema si totusi sterilitatea inexplicabila,tratamentele si inseminarile nu m-au ajutat.Nu ma vad continuand astfel pentru ca am relatie minunata cu sotul meu care m-a sprijinit in toate investigatiile.Mi-am propus ca dupa inseminarea din iulie ,daca nu reusesc ,sa infiez un bebe la care visez zi de zi.In a 40-a zi de citit Paraclisul Maicii Domnului am visat ca tin in brate un bebe iar sotul meu acelasi lucru insa i-a spus unui vecin ca l-a adoptat.
Citesc in continuare rugaciuni si ma rog Maicii Domnului sa ma lumineze si sa fac ce e mai bine pentru ca anii trec si nu imi place sa traiesc egoist.Va admir pentru curaj si pentru ca ati infruntat toate prejudecatile!
ADOPTIE clar.
Iti trebuie numai putin curaj si in rest totul decurge de la sine. Problemele se vor rezolva de la sine cu puiul langa tine.
Pupici,
Flory si
Andrei (27 Nov 2004)http://pg.photos.yahoo.com/ph/florypop/my_photos
Anca Wish spune:
Flory, am gasit rezolvarea. Le aranjam o intalnire sotilor nostri.
Poate i se inmoaie inima.
Stii..nu zice NU categoric. Dar zice ca mai avem timp.
Dar eu nu mai pot sa inghit tampenii si nici energie sa umblu din dr. in dr.
Cum o vrea Dumnezeu.
anca...poate intr-o zi
http://community.webshots.com/user/ancawish
florypop spune:
Oricand cu mare placere. Il vom lua si pe Andrei sa vada ce minune de baietel avem.
Si daca vrei ii dam si o bere ceva sotului tau poate se inmoaie mai bine....::))
Pupici,
Flory si Andrei (27 Nov 2004)
http://pg.photos.yahoo.com/ph/florypop/my_photos