Dilema:adoptie sau tratament?
Raspunsuri - Pagina 3
valiburu spune:
Anca,pentru mine esti o persoana care scrie cu mult optimism la aspirante si va urmaresc din umbra,sufar si ma bucur pentru reusitele voastre.Va admir pentru tenacitatea cu care luptati pentru a avea propriul copil,dar acest site scoate prea putin in evidenta frustrarile si durerea provocata de fiecare esec.Si eu am cheltuit multi bani,iar relatia sexuala a avut mult de suferit.
Iti doresc sa iei decizia cea mai buna si daca ai nevoie de un sfat te ajut cu cea mai mare placere chiar daca sunt la inceput si mai am multi pasi de parcurs.
o mamica fericita spune:
eu cred ca cel mai bine v-ati lua sotii reticenti iati pune in fata calculatorului si ati deschide cateva poze cu copii adoptati.
credeti ca atunci cand vor vedea cat de dulci si frumosi sunt vor mai avea ceva de spus?
merita incercat.
si noua ni sa intamplat ca unii prieteni sa fie reticenti la adoptie si acum cand ne vad puiutul nu mai contenesc cu laudele ( zise cioara 
)
Totul este sa iti doresti din toata inima si sa vezi ca se va rezolva.
Iar faptul ca nu l-ai nascut tu? Iti spun din experienta ca nu va conta, daca iti doresti din suflet il vei iubi atat de mult incat vei uita ca nu i-ai dat tu viata.
Citeste din experienta mamicilor de pe acest sait si ai sa vezi ca ajuta
Multa bafta
Lorelei
Rozi spune:
Anca, tu chiar esti suparata pe mine si io te spui aici, la publicu' larg cititor 
Eu ma gandesc la alta idee pt tine: noi, parintii adoptatori, sa mai facem o intalneala in parc (cu carucioarele, ha, ce frumos a fost!) si tu cu sotul tau sa va plimbati, intamplator, chiar atunci, chiar pe-acolo!! Cand o vedea cati suntem, poate nu ii se va parea asa de greu...
PS Daca nu suntem pe alei sau la leagane, ne gasesti la terasa, la bere 
Victoras (24.08.2004)
mimsi spune:
Anca, nu tb sa te superi, de cele mai multe ori barbatii sunt reticenti cand se pune problema adoptiei. Pentru ei este f important ca sa aiba copilul LOR (asa cum au masina lor, casa lor...) Ei se leaga altfel afectiv atat de lucruri, cat si de persoane. Si li se pare ca ei nu ar putea iubi un copil care nu este in mod natural al lor. Sa nu-ti inchipui ca-i chiar asa! Le trece, dar in timp. Si la noi a fost greu la inceput, dar in timp a simtit ca iubesti un copil pentru ceea ce este el si nu neaparat pt ca tu l-ai conceput. La noi, la inceput, cand luam in vizor ideea adoptiei (EU: "daca e sa fie - bine, daca nu, asta e, adoptam") nu a parut prea incantat de idee. Nu am insistat, dar de cate ori aveam prilejul si vedeam un copil dragut si lipicios ii atrageam atentia. I-am aratat si pozele postate de fetele care au adoptat, intre timp nasii nostri au o dulceata de fetita care-i topita dupa el si asa dorinta unui copil a inceput sa fie suficient de mare incat sa nu mai fie atat de important cine l-a conceput si nascut. Cam asta e. Acum abia astept sa fim trei (ca apoi sa avem motiv sa fim patru). Intentionez sa-i fac o fisa a postului de tata destul de stufoasa, asa, ca sa simta
oana_mm spune:
Dupa parerea mea depinde foarte mult si de hotararea ta!!!! Daca tu esti intr-adevar decisa sa faci pasul acesta, cu siguranta ca vei reusi sa il convingi si pe el. Da-i timp sa digere ideea. Mai aminteste-i din timp in timp de aceasta solutie si nu il lasa sa o uite. Incearca - daca poti! - sa renunti la tratamente si investigatii pentru o perioada pentru a da timp ideii adoptiei sa prinda putina vlaga in mintea lui.
Eu una am facut investigatiile necesare, am descoperit ca ambele trompe uterine sunt infundate si toti cei trei medici la care am fost mi-au recomandat acelasi lucru - FIV.
Am cochetat amandoi cu ideea asta si ... nu ne-a incantat prea tare. Unu - costa foarte mult, Doi - sanse foarte mici, Trei - psihicul meu deja era in pioneze. Am hotarat sa nu facem si sa nu mai discutam despre FIV pana cand nu implinesc 35 de ani. Atunci aveam 30. Totul se intampla in urma cu doi ani. La sfarsitul lui 2003 l-am rugat sa se gandeasca si sa ia o hotarare pana la sfarsitul anului. I-am explicat motivele mele si am mizat foarte mult pe dorinta lui la fel de fierbinte ca si a mea de a avea un copilas care sa ne umple viata. In luna ianuarie a anului 2004 mi-a spus ca in principiu ar fi de acord dar ca trebuie sa tin cont de faptul ca avem un an ffff incarcat si ca ar fi bine sa o las pentru sfarsitul anului. A fost cel mai bun an din viata mea!!!!! Nu credeam ca pot sa fac atatea numai in 12 luni!!!! Iar in august am fost 3!!!!!!!!!
Odata primita aprobarea "de principiu" eu m-am pus in miscare, iar el ... a trebuit sa tina pasul!!!!
Scuze ca m-am intins atata!!!! Dar chiar as vrea ca toate fetele care sufera pe Asteptand un ingeras ... sa aiba bucuria pe care o simt eu acuma cand stiu ca in camera de alaturi doarme cel mai frumos, cuminte si destept baietel din cati exista in lumea asta (cra-cra-cra!!!! zise cioara din mine!!).
Te pup si iti doresc reusita in orice directie te hotarasti sa te indrepti. Ah - si daca va intalniti saptamana asta - venim si noi!!!!
Ca saptamana viitoare facem un anisor si ne luam motuletul cu mare tam-tam.
Va pupam,
Oana si bb Eric (20.05.2004)
http://www.lamaze.ro
http://community.webshots.com/user/eric_mm
http://www.divertastore.com
Anca Wish spune:
Frumoase povestile voastre. Va multumesc de sfaturi. Inseamna mult pentru mine.
Trebuie sa recunosc ca dorintza mea e imensa. Si as incepe si maine procedura cu toate ca ma sperie un pic procedura si piedicile.
Dar dupa atatea tratamente si ani de asteptare, probabil ca as trece cu brio si peste asta.
Am 28 de ani. Al meu sotz zice ca inca suntem tineri, cu toate ca mi se rupe sufletul ca-l vad ca sufera, dar se tine tare.
Toti prietenii nostri de familie sunt pe cale sa aiba copii (sotiile sunt insarcinate)si cum pot sa-l conving eu cand se uita cu asa mare drag la burticile lor?????
Imi trebuie tact...si marele meu noroc e ca soacra-mea (la care tine enorm) e de partea mea. 
anca...poate intr-o zi
http://community.webshots.com/user/ancawish
mieke spune:
Draga Anca ,iti inteleg dorinta de a avea un copi si eu am trecut prin aceste momente destul de dificile dar cu ajutorul lui dumnezeu si al doctorilor ,dupa doua laparascopii si noua inseminatii am reusit sa ramin insarcinata si acum avem o mindrete de fata de 4 luni.Stiu ca la un moment dat ,dupa atitea esecuri si dupa pierderea unei sarcini acum doi ani(am fost cu tratament timp de patru ani)am discutat cu sotul meu despre o adoptie avind in vedere ca eu am 35 ani iar sotul meu 37 ,dar imi spunea intodeauna sa incercam tot posibilul pe cale medicala si apoi sa recurgem la o adoptie.Eu zic sa speri in continuare ,sa faci tot posibilul sa ramii insarcinata si daca ai eliminat toate posibilitatile atunci sa infiati un copil.
danielac spune:
Vali, am citit cu atentie mesajele tale, iti spun sincer un singur lucru, ce cred eu: decizia de a adopta un copil, de a renunta la tratamente (care de multe ori sunt fie inutile fie aduc in viata ta alte probleme de sanatate sau de cuplu), nu trebuie sa ti-o inspire cineva sau ceva anume, trebuie sa vina din adancul sufletului tau si al sotului tau, intelegi ce vreau sa spun? eu am luat aceasta decizie intr-un moment de cumpana din viata noastra, in mometul acela sotul meu deja se hotarase si el pentru asta fara sa vorbim initial, (trebuie sa stii ca la mine nu a fost vorba de tratamente sau ca nu pot avea copii). intelegi? sotul meu a vrut asta gandindu-se la mine, la suferinta mea, la dorinta mea de a tine un bebe in brate, nu a contat altceva (imi pare rau Ancuta ca sotul tau e un pic egoist si se gandeste mai mult la el atunci cand iti spune ca vrea sa te vada cu burtica sa o mangaie, de parca tu nu ai fi vrut acelasi lucru!)...
Fetita mea este Diana-Maria, nascuta pe 24.10.2001 http://www.babiesonline.com/babies/f/fatamea
http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=diana+nou&mid=201&cid=1072
paginuta personala:
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=danielac
aissa spune:
Hmmm, la noi a cam fost invers. Eu inca citesc la aspirante, in sufletul meu inca mai sper sa ma vad cu burta mare (dar de gravida, ca grasa sunt destul...). Tony insa a fost mai hotarat ca mine, el a fost cel care m-a starnit si care a si umblat dupa acte....
Anca, mi se pare buna ideea sa va intalniti "intamplator" cu noi in parc. La mine clicul a fost vederea pozei lui Eric al Oanei, ochii aia albastri ma vor urmari toata viata. Nu stiu de ce, dar dupa ce i-am vazut poza nu am mai avut indoieli ca asta imi doresc.
Cristina si
Alexandra (30.09.2004)
danielac spune:
quote:
Originally posted by aissa
Hmmm, la noi a cam fost invers. Eu inca citesc la aspirante, in sufletul meu inca mai sper sa ma vad cu burta mare (dar de gravida, ca grasa sunt destul...). Tony insa a fost mai hotarat ca mine, el a fost cel care m-a starnit si care a si umblat dupa acte....
Anca, mi se pare buna ideea sa va intalniti "intamplator" cu noi in parc. La mine clicul a fost vederea pozei lui Eric al Oanei, ochii aia albastri ma vor urmari toata viata. Nu stiu de ce, dar dupa ce i-am vazut poza nu am mai avut indoieli ca asta imi doresc.
Cristina si
Aissa, eu am fost gravida, am si nascut...
Fetita mea este Diana-Maria, nascuta pe 24.10.2001 http://www.babiesonline.com/babies/f/fatameahttp://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=diana+nou&mid=201&cid=1072
paginuta personala:
http://www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=danielac