Conceptie despre viata.
De curind am inceput sa citesc din cartea pe care o cautam pe net si din cauza careia am ajuns pe acest site.
Aceasta carte imi schimba pe zi ce trece conceptia despre viata si ma pune in situatia de a schimba prioritatile. Ideia principala a carti este urmatoarea: sa nu pui nimic mai presus de iubirea catre Dumnezeu.
Poate este un pic de neinteles pentru multi povestea de mai jos dar am hotarit sa o postez aici. Si poate ca este un raspuns la multe din subiectele care au fost puse pe forum. Am postat-o aici pentru ca este vorba despre suflet, cel care trebuie sa fie tratat.
"Imaginati-va o situatie. Sufletul unei tinere este gata sa situeze un tinar si familia mai presus de Dumnezeu. Ea il iubeste pe tinar, el o iubeste si vor sa se casatoreasca. Cu cit mai stabile vor fi relatile de familie, cu atit mai repede sufletul se va agata de cele pamintesti si cu atit mai geloasa si mai agresiva va deveni ea. Agresivitatea il poate omori pe sot. El insa e armonios, neancorat in teluric si de aceea va muri ea. Ce-i poate salva viata? Daca cineva se va opune casniciei lor ei vor divorta sau el se razgindeste si se casatoreste cu alta. Ei insa i se da cea mai usoara varianta: ea vine la logodnic cu o zi inaintea nuntii si il gaseste in pat cu o alta femeie. Ea insa nu-l acuza si nici nu incearca sa-si distruga sentimentele. Inseamna ca atasamentul de sotul iubit si de familie a fost inlaturat. Lor li se va permite sa aiba niste raporturi de familie stabile. Trec cinci-sapte ani. Sufletul ei uita de durerea prin care a trecut si incepe din nou sa se ataseze de cele pamintesti. Deci din nou boala sau moarte. Cum poate fi salvata viata ei? Foarte simplu… Sotul calca pe alaturi si a contactat o boala venerica. Ei se trateaza si cinci-opt ani vor trai in armonie. Apoi sufletul i se ataseaza din nou de sot si de familie si intr-o zi sotul vine si-i spune “Draga, am pe altcineva, te parasesc”. Sotia nu stie ca, in acest mod, ii va fi salvata viata, insa nu este geloasa si nu se supara: “Tu n-ai nici o vina. Iau totul ca pe ceva trimis de Dumnezeu si in suflet nu am suparare, nu sunt geloasa si nu te acuz”.
Trec citeva luni. Cind sufletul i se desprinde complet de Pamint si aspira catre Dumnezeu, atunci sotul se intoarce la ea. Tot ce veti indragi mai mult decit pe Dumnezeu vi se va lua si vi se va narui. Daca vreti sa aveti un sot si o familie stabila, rugati-va si spuneti ca il iubiti pe Dumnezeu mai mult decit va iubiti sotul si familia si renuntati pina la cele mai mici suparari, acuzatii si gelozie. Amintiti-le in permanenta copiilor ca mai presus de toate este iubirea pentru Dumnezeu."
Raspunsuri
CameliaH spune:
Vezi ca am scris si eu despre Lazarez si experienta mea la Zona artelor mai demult. Da cautare.
E important sa citim, macar, tot se prinde ceva.
Toate bune!
reiki spune:
quote:
Originally posted by CameliaH
Vezi ca am scris si eu despre Lazarez si experienta mea la Zona artelor mai demult. Da cautare.
E important sa citim, macar, tot se prinde ceva.
Toate bune!
Asa am ajuns pe site dupa cum spuneam. Am dat cautare dupa una din carti si am gasit site-ul asta. Deci ... esti direct responsabila de prezenta mea aici.
CameliaH spune:
Super! Ma bucur. Te-am urmarit si imi place ce scrii. Poate mai vorbim si despre altelele conexe.
Toate bune!
reiki spune:
Si eu ma bucur ca am ajuns aici. Putem vorbi oricind despre aproape orice. Oricum vad ca a nedumerit subiectul deschis acum. Nu este nici un cititor care sa il comenteze.
ale spune:
Unde ai gasit cartea, reiki? Si cum se numeste? Mi-ar place sa citesc mai mult inainte de a imi da cu pararea
reiki spune:
Uite Ale un link util.
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=960
Iar cartea se gaseste in librari.
Eu citesc acum cartea a doua Karma Pura.
Floare de Colt spune:
Ce mult ma bucura faptul ca a aparut acest subiect!
KARMA PURA a lui Lazarev este una dintre cartile care mi-au schimbat viata si conceptia despre viata, sau cel putin sper sa fie asa.
Credeti-ma, ca in fiecare zi imi pun problema daca dragostea mea imensa pentru fetita mea, nu este mai puternica decat dragostea pentru Dumnezeu. Reusesc sa-mi amintesc de multe ori pe zi despre acest lucru si de fiecare data ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a daruit-o. Uneori ma trezesc ca o fac cu voce tare si Teea vine la mine si ma imbratiseaza strans de tot si spune: "Doamne si eu iti multumesc ca mi-ai daruit parinti atat de draguti si de minunati!"
Urmaresc sa il vad pe Dumnezeu in fetita mea si in toti oamenii din jurul meu, chiar si in prietenii mei virtuali si de multe ori in mintea mea este un dialog intre mine si Doamne Doamne in care il rog sa ma ajute sa nu gresesc si sa nu uit. Am observat ca de cate ori nu eram armonioasa, reactiile mele negative, chiar si gandurile mele mai putin armonioase, se rasfrangeau asupra copilului meu si i se "intampla" cate ceva: o raceala, un rosu in gat, o cazatura cu o lovitura mai puternica si altele.
Acelasi lucru mi s-a petrecut inainte de nasterea Teodorei, cu sotul meu. Eram disperata de atata dragoste si la inceput nu intalnisem carti care sa-mi deschida mintea si sa ma faca sa inteleg anumite aspecte subtile ale vietii si credeti-ma ca numai bine nu ne era, desi ne iubeam atat de mult... Apoi am inteles amandoi si am inceput sa devenim mult mai armoniosi SI SA INTELEGEM. Asta nu inseamna ca nu ne mai iubim, poate ca ne iubim mai mult ca atunci, dar este altceva. I-am facut loc si lui Dumnezeu. Imi pare rau ca nu pot sa explic.
Nici eu nu intelg multe, dar din fericire, "intamplator"(am pus intre ghilimele, pentru ca absolut nimic nu este intamplator, totul se petrece, pentru ca asa trebuie sa se petreaca) de atunci incoace, imi tot "cad" in mana carti absolut superbe si pling de fericire de cate ori reusesc sa inteleg cate ceva si sa mai fac un pas si spun cu lacrimi un ochi si cu un zambet stralucitor "Doamne, iti multumesc pentru tot ce imi daruiesti in fiecare clipa" si de fiecare data simt mana calda a lui Dumnezeu care ma mangaie parinteste pe crestet si imi spune zambind:"Cresti, copilul meu!"
Imi cer scuze ca mesajul meu este din nou prea lung si poate nici acolo unde trebuie si nici nu stiu daca am reusit sa va fac sa intelegeti ceva, dar am simtit, ca de fiecare data, ca trebuie sa va scriu. Niciodata, cand ma apuc sa scriu un mesaj nu stiu ce am sa scriu, pur si simplu simt un imbold in suflet si o energie puternica in regiunea inimii si a crestetului care ma face sa iubesc totul si pe toti si cuvintele imi vin cu o uimitoare usurinta.
Va pup cu drag,
Camelia
Deschide poarta sufletului si vezi in tot ce te inconjura splendoarea lui Dumnezeu