Postul Mare
Raspunsuri - Pagina 16
irina.c. spune:
Ca tot veni vorba de ura si alte pacate,voi ce credeti ca inseamna sa-ti ierti dusmanii?Ce trebuie sa fie iertarea,sentiment sau actiune?De exemplu,cineva imi face un rau ,nu pot sa uit ce mi-a facut,dar daca ajungem in situatia in care persoana cu pricina are nevoie de ajutorul meu ,i-l ofer.Desi inima mea ma indeamna sa fac pe dos.Asta inseamna ca am iertat sau inca mai am de lucru?Irina si bb Iinca(26apr04)
"Toti traim sub acelasi cer ,dar nu toti avem acelasi orizont."
casandra spune:
Irina, mai ai de lucru, dar esti pe drumul cel bun.
E foarte important ca actionezi. Gandurile rele nu le poti opri, dar le poti contrapune un gand bun.
adriana spune:
Ciudat ca zzzz chiar voiam sa abordez subiectul cu iertarea si nu stiam cum. Si eu, pacatele mele , am o persoana pe care nu puteam s-o iert... domne, mi-a facut rau si uite, acu nu pot sa o iert... ziceam..
Pana am spus la spovedanie, asta dupa ce scosesem un 
cat mine de mare (daca nu si mai mare) tot din tineretile mele...
Si parintele mi-a zis asa de frumos 
: Daca Dumnezeu iti iarta tot, chiar si cele mai urate si ascunse ganduri, si daca pentru pacatele astea ale tale, El, Hristos, S-a rastignit pe cruce, tu, om mic si neinsemnat, nu poti sa ierti un pacat mic mic mic... ? E, in momentul acela l-am iertat... forever.. nu-mi mai trebuie ura si ranchiuna, deja ma bat pe locul in iad cu altele.. ce sa mai adaug si ura asta mica 
Asa ca referitor la intrebarea ta, irina, daca acea persoana ar veni acum la mine sa-mi ceara ajutorul, i l-as acorda... ca unei persoane necunoscute, ca unui crestin care-mi cere ajutorul, nu as mai simti nimic. Am iertat si am uitat. Mai multe sentimente nu am de unde sa scot, mai mult de atat nu am ce simti.
quote:
Originally posted by gandacelu
adriana, multumesc, e o explicatie foarte buna!
Gandacel, eu iti multumeasc pentru toate explicatiile despre credinta, care le dai pe forum
joanna spune:
Irina,asa cum spunea si Adriana si eu stiu ca iertarea inseamna uitarea.Abia atunci ai iertat cu adevarat.Ce stiu eu ca se face pentru dusmani este rugaciune pentru ei(chiar daca e greu la inceput)apoi ii dai un cadou,ceva ,orice,ca si cum i-ai da sotului tau cu toata dragostea.Si apoi cere tu iertare.Pare irealizabil cind esti cu nervii pe bigudiuri,dar se poate.Aaa,de ajutor este sa ii gasesti toate scuzele posibile persoanei respective caci iti face drumul lin spre a spune cu tot sufletul 'iata-ma;De ce sa ceri tu iertare prima cind persoana a gresit.etc..??Sint foarte multe motive si ar pute fi posibil sa incercam sa ne smerim.Plus,ca nu ne mai enervam asa rau alta data..E ca o amintire..trebuie sa ma duc sa duc cadou...sa ma rog sa-l primeasca si sa cer iertare..MMMMindria aia frumoasa din noi cade la pat de necaz...
Iertati-ma de am scris ceva ce poate nu face sens.
Joanna
irina.c. spune:
La mine problema e ca ma confrunt zilnic cu aceasta persoana care "imi mananca zilele",cum spune romanul.Mi-a facut multe rele,am trecut peste ele,in dorinta de a ma intelege cu ea,dar reciproca nu e valabila.Persoana cu pricina are o fire cicalitoare si certareata ,ii place ,daca va puteti imagina asa ceva sa urle,sa vorbeasca vulgar si sa blesteme.Desi fac tot posibilul sa o evit,ca sa nu intru in discutii si sa-mi fac pacate,ea face tocmai invers.Sunt constienta ca adun resentimente contra ei si ma chinui sa-mi storc un gand bun cu privire la ea,dar deja le-am epuizat pe toate.Deja am incercat tot ce mi-ati spus :am ajutat-o cand a avut nevoie atat cat am putut,mi-am cerut iertare(fiindca si eu gresesc,ca nu-mi pot tine cumpatul mereu),i-am facut si cadouri...degeaba.A doua zi o ia de la capat.Cred ca singura solutie e rugaciunea.Am pus-o pe pomelnic la Sf. Liturghie,insa cel mai greu imi este sa ma rog eu pentru ea,trebuie sa-mi smulg fiecare cuvintel.Mandria mea e mare,vorbind cu voi imi dau seama ca nu vreausa mai iert de 70 de ori cate 7,caci cred ca as putea totusi s-o fac,cu ajutorul lui Dumnezeu.Mey,greu mai e sa fii bunIrina si bb Iinca(26apr04)
"Toti traim sub acelasi cer ,dar nu toti avem acelasi orizont."
star33 spune:
Dragelor, eu cred ca ura este unul din pacatele greu de inlaturat, mai ales daca cineva ne-a facut un rau mare. Dar probabil ca nu este imposibil! Si trebuie sa ne rugam pentru acea persoana si Dumnezeu ne va ajuta sa ne dispara sentimentul de ura.
Uitati ceva foarte interesant spus de Pr. Arsenie Boca:
Caci iata ce pricina are cu noi Dumnezeu. Nu cu noi caci doar suntem fiii Lui ci cu relele noastre. Asupra relelor, pacatelor, faradelegilor noastre atârna sabia lui Dumnezeu. Necazurile acestea va ustura si din pricina lor vine apoi si uscaciunea vietii voastre. Daca necazurile sunt pricina pentru care veniti aici, apoi pricina pentru care vi le trimite Dumnezeu sunt faradelegile voastre.
Cum sa scapam de sabia lui Dumnezeu care atârna asupra noastra sau de pacatele nemarturisite caci pe acestea le urmareste sabia lui Dumnezeu? Proorocul si imparatul David zice: “<<Marturisi-voi Domnului faradelegea mea>> si indata a ridicat - a inlaturat - pedeapsa pacatului meu”. Ce trebuie sa facem? Sa ne marturisim toate faradelegile noastre fara nici o ascundere si-ndata va inlatura Dumnezeu osânda, si-ndata sabia nu va mai atinge viata ta.
Insa luati seama ca pentru aceea atinge Dumnezeu viata ta cu necazuri, pentru ca nu te-ai marturisit. Daca zici ca-ti merg in curte si-n viata toate rau, apoi inseamna ca ai pacate de care Dumnezeu vrea sa te desfaca. De aceea sa vrei si tu ce vrea Dumnezeu, sa te desfaci de rele, caci Dumnezeu nu vrea ca sa atârne in veac sabia Sa asupra ta.
Sa va spun acum câteva feluri in care simtiti voi sabia lui Dumnezeu asupra voastra.
Sa zicem ca cineva iti face vreo nedreptate. Tu in toate privintele esti cinstit si o vecina, sotul, sotia sau unul din copii se va razvrati impotriva ta si-ti va zice cuvinte de ocara, desfrânat, desfrânata, cuvinte grele care-ti patrund inima ca o sabie si nu pricepi ce poate fi, ba te si mânii si dai si tu cu o sabie asupra lui si asa se ajunge la vrajba si la lucruri slabe. Si vii aici ca sa afli de ce patesti asemenea lucruri. Si afli aici ca necazurile acelea, nedreptatea aceea totusi nu e o nedreptate ci este o nuia cu care Dumnezeu iti aduce aminte de pacatele tale pe care tu nu le-ai marturisit. Si pacatul e acel cuvânt zis de vecina, de sot sau de propriul copil, cuvânt care te-a sagetat la inima. Pentru ca tu ai uitat sa marturisesti preotului unul din pacatele tale din tinerete. Si Domnul iti aduce aminte.
De aceea va spun sa faceti spovedanie curata cum n-ati facut in viata voastra. Iar de va veti aduce aminte si de pacatele pe care vi le-a adus aminte sotul, vecina, propriul copil, apoi rugati-va si pentru gura slaba care v-a atras luarea aminte caci prin aceea lucrarea lui Dumnezeu s-a facut.
Credeti voi lucrul acesta?! Apoi tineti-l minte. Pentru cel care te ocaraste roaga-te, ca pentru un binefacator, intoarce-te cu bunatate spre el si-si va intoarce si Dumnezeu fata cea luminoasa spre tine. Biruiti raul cu binele caci de partea binelui e Dumnezeu si oare nu e mai tare Dumnezeu ca raul?
irina.c. spune:
Partea a doua aici:
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=46611Irina si bb Iinca(26apr04)
"Toti traim sub acelasi cer ,dar nu toti avem acelasi orizont."