Sarcina oprita in evolutie dupa FIV / FIV+ICSI

Stiu ca au mai fost postate subiecte pe marginea acestui subiect insa sincer nu am gasit raspunsuri care sa ma linisteasca.
De asemenea mai stiu – si ma stradui sa gandesc lucid – ca nu sunt singura in aceasta situatie disperata.
Fiecare in felul ei crede ca situatia ei e unica, nu ar trebui sa particularizez pana aici insa mi-e foarte greu sa nu vad lucrurile asa mai ales ca sunt sarcini obtinute foarte greu cu foarte, foarte multe sacrificii.
Noi incercam de 6 ani sa avem un bot de aur printre noi si nu am reusit sa raman insarcinata decat dupa FIV+ICSI (problema de spermograma), ce e drept din prima insa e sfasietor pentru ca s-a oprit din evolutie. Constatare facuta la o ecografie de la 14 saptamani insa la ecografia din saptamana a 9a totul fiind OK (era doar mai micut cu 2 mm insa nimic in neregula).
In cazurile acestea inclin sa cred ca si voi cele care ati trecut prin aceste chinuri sfasietoare ati cerut si ati primit pana la urma niste raspunsuri referitor la cauzele care au determinat acest lucru (o analiza a ceea ce a ramas din sarcina oprita din evolutie).
Eu inca sunt in faza de inceput a marii disperari si nu reusesc sa ma adun, oricat mi-as impune de aceea va impor daca aveti niste raspunsuri, sa ma ajutati in acest sens.
Va multumesc din tot sufletul,

Luli

lauricipani spune:

luli, offfffffffff, ce citesc! Vreau sa-ti transmit toate sentimentele mele frumoase dar ies foarte greu. Te intzeleg si sunt alaturi de tine daca asta poate sa te ajute cu ceva.

Din cate stiu eu asa este, se pot face analize genetice pentru stabilirea motivului. Ai facut deja curetajul? Stiu ca trebuie sa specifici ce fel de analiza doresti adica sa se mentioneze cauzele care au dus la asa ceva.

Spune-mi mai multe te rog!



laurici

lauion spune:

Luli scumpo sper ca esti mai bine, din pacate sunt multe lucruri pe care nu le intelegem si trebuie sa le luam ca atare si sa nu incetam sa speram ca o sa reusim pana la urma sa avem ce ne dorim.

Din pacate nu iti pot da un raspus, dar subscriu si eu la cele spuse de tine, daca cineva ne poate ajuta cu raspunsuri sa iesim si noi cat de cat la lumina...
Eu am deja 5 saptamani de cand am patit acelasi lucru (sarcina oprita in evolutie dupa FIV+ICSI) si nu am inca nici un raspuns.
As vrea sa reiau incercarile cat de curand voi fi refacuta fizic dar mi-e frica sa fac orice pana nu am o explicatie a celor intamplate, daca patesc la fel?

Multumiri celor care ne vor raspunde,

luli spune:

Mi-e foarte, foarte greu sa vorbesc despre asta...
Da, am facut vineri "operatiunea finala".
Fizic nu am simtit nicci o durere - a fost sub anestezie generala, Ancar m-a lucrat si a fost "repede". Nici dupa nu m-am simtit rau pentru ca mi-a facut in perfuzie 2 fiole de algocalmin.
Mi-a spus (prin sotul meu care a stat de vorba cu el dupa interventie) ca totul a decurs foarte bine si voi primi rezultatul analizelor cand vor fi gata....
Sechelele psihice sunt foarte mari si aici cred ca ma voi recupera foarte greu. Noaptea am cosmaruri cumplite iar ziua cand vad cate un bb imi dau lacrimile instantaneu si involuntar...sunt la pamant...
Orice as face gandul meu zboara la ce ar fi putut sa fie si nu e....
E....cumplit... nu doresc nimanui sa treaca prin asta.... nici macar dusmanilor....
Ma intreb si nu am un raspuns ... de ce m-a batut Dumnezeu... de ce mi-a dat ceva si apoi mi-a luat?

Luli

lauricipani spune:

luli, io te intzeleg foarte bine dar...daca faci asa nu o sa fie bine. Cred ca ar fi trebuit sa vorbesti cu Ancar si sa-i spui ca treci prin faza asta. Trebuie sa iei ceva care sa te linishteasca. Io nu m-am oprit din plans 2 luni si mi-a fost tare rau dar am facut un mic tratament ca sa-mi revin...cosmarurile...toate le-am avut dar Dumnezeu ne-a intarit.

Daca Ancar ti-a spus ca o sa primesti rezultatele atunci stai linishtita, o sa afli tu!



laurici

Tia spune:

luli, imi pare nespus de rau ca treci prin asa ceva. iti inteleg suferinta, si frustrarea si dorinta de a intelege ce s-a intamplat, pentru ca si eu am trecut fix prin acelasi lucru.

am inceput prin a astepta examenul biopsic de la pantelimon - nu a adus mare lucru in plus fata de ce stiam. apoi am mers la Fundeni, teste de hipercoagulare, nici pana astazi nu am un diagnostic clar. apoi am facut cariotipul, n-a lipsit mult sa facem si microdeletii (parca asa se numesc). intre timp, eram gramada pe net sa ne informam, in strainatate se testeaza embrionii inainte de ET, aici nu - costa. unele clinici lucreaza cu ET la 48 de ore, altele la 72. cu transferul la 72 de ore exista posibilitatea sa evaluezi mai bine calitatea unui embrion si astfel sa decizi daca poate fi trasferat sau nu.

dupa ce am ramas insarcinata natural toti medicii cu care am discutat au incercat sa dea o explicatie fenomenului. intr-o discutie cu unul dintre ei am ajuns si la sarcina oprita in evolutie suferita in urma FIV-ului precum si la cauzele care ar fi produs acest nefericit eveniment. stii ce mi-a spus? (a precizat ca face FIV de 5 ani) ca jumatate din FIV-urile reusite sfarsesc prin sarcini oprite in evolutie. mai exact: daca reusita este in medie de 40%, raman doar 20% care duc sarcina la bun sfarsit.. de ce? sunt multe cauze, multe dintre ele le poti intui din ce am scris mai sus. sunt foarte multi factori externi care pot influenta negativ evolutia acestei sarcini FIV. oricum, e bine sa faci toate investigatiile pe care ti le indica medicul, sa elimini orice posibila problema, nedescoperita pana acum.

ce pot sa-ti mai spun! daca te decizi sa mergi mai departe trebuie sa fii tare, si sa crezi in reusita. nu va intarzia sa apara

luli spune:

Ancar e un medic foarte bun, nu am ce sa-i reprosez, poate faptul ca fiind o persoana foarte solicitata, e laconic in discutii. Eu am inteles tot ce mi-a transmis intotdeauna pentru ca m-am documentat foarte bine inainte. Pe medicul meu de familie l-am dat pe spate cu cate stiam – mai multe decat el. M-a intrebat pentru ce ma mai duc la cabinet daca stiu atatea si i-am spus (chiar daca a deranjat) adevarul – pentru retetele gratuite.
De cate ori am mers la el (la Ancar) eram cu lectia invatata si cu listuta cu intrebari pregatita. Si asa e si indicat altfel… nu ai succes. Mai bine zis te duci bou si vii vaca. El stie foarte bine ce e de facut insa tu… esti cu barca….
Vineri cand s-a terminat totul, m-am dus cu dosarele dupa mine, are o memorie buna - parerea mea - pentru ca isi aducea aminte totul despre mine si nu a vrut decat sa ma “vada” si el din nou dupa care sa vedem ce e de facut.
Raspusul a fost dupa cum il stiam….si verdictul de asemenea.
A ramas sa vorbim dupa, dar nu am mai apucat, a fost o zi cumplita; eu eram in pat la reanimare, Dr anestezista venea din 5 in 5 min la mine sa vada ce fac, o tipa exceptionala, nu stia cum sa ma mai incurajeze si sa ma linisteasca iar sotul meu l-a asteptat sa termine cu operatiile (in jur de 5) si sa stea de vorba cu el.
Discutia v-am spus-o a fost scurta, si trebuie sa asteptam rezultatele de la laborator iar pentru viitor mai asteptam prima menstruatie si ne auzim….

Luli

Anca Wish spune:

Luli, e greu de spus ceva. Cuvintele sunt de prisos.
Eu iti doresc sa gasesti raspunsuri la intrebarile tale si sa-ti dea D-zeu putere sa depasesti momentul.
Tia e un exemplu pentru toate. Minuni exista!!!!!!
Trebuie sa avem incredere.
Sanatate multa!

anca...poate intr-o zi
http://community.webshots.com/user/ancawish

lauion spune:

Luli ai dreptate in privinta lui Ancar, e un excelent profesionist dar e cam scump la vorba, dar mie imi inspira incredere si e OM, are si intelegere si compasiune cand e cazul.
Eu tot timpul ma duceam cu o multime de intrebari si imi raspundea la toate, l-am sunat de cate ori mi s-a parut ceva in neregula si a incercat cu calm sa ma linisteasca. E adevarat ca stiam destule despre FIV cand am ajuns la el...

Incearca sa te linistesti, nu te mai chinui, eu am continuat sa citesc pagina de mamici si dupa ce am pierdut sarcina, m-am bucurat pentru o cunostinta care a nascut ieri o fetita sanatoasa,s.a. Asta imi dau curaj sa trec peste suferinta mea si sa merg mai departe, fiecare are problemele lui poate noi avem ceva ce cei din jurul nostru nu au avut norocul sa aiba, trebuie sa ne urmarim scopul dar sa nu uitam sa ne bucuram de ca avem!

Uita-te la Tia, vestea ca e a fost ca o raza de soare pentru mine, am aflat chiar in ziua in care am venit de la spital dupa interventie. Chiar daca imi dau lacrimile cand scriu aceste lucruri stiu ca o sa vina o zi cand visul nostru se va implini.

Tia si eu m-am interesat despre testarea embrionilor dar mi s-a spus acelasi lucru ca nu se face...
Am facut toate analizele care ne-au fost recomandate nu a iesit nimic in neregula. Astept si rezultatil de la pantelimon si am sa merg si la Fundeni, macar pentru linistea mea sa stiu ca am facut-o si pe asta.

mariamunteanu spune:

Luli, cauzele opririi in evolutie a sarcinilor sunt si raman in general necunoscute, atat la cele obtinute natural (asa cum am patit si eu) si a celor obtinute prin FIV. De multe ori cauzele sunt genetice si nu se repeta, acesta cred ca a fost si cazul tau pt. ca-mi inchipui ca ai facut multe analize care ti-ar fi indicat daca ar fi existat vreo infectie care sa duca la asa ceva. Unii embrioni pur si simplu nu sunt viabili. Din pacate, pe langa incercarile psihice, in cazul tau se pune si problema banilor pt. ca procedura FIV e costisitoare.
Nu te lasa,
Maria

Jonica spune:

Ma primiti si pe mine in club? Desi sarcina mea fusese naturala, nu obtinuta prin FIV.
La mine sunt 10 zile de cand am iesit din spital...Am pierdut o a doua sarcina. Pe prima am pierdut-o acum 2 ani - la 6 saptamani. Pe aceasta am pierdut-o la 15/16 saptamani, dupa ce totul fusese in regula. Si dintr-o data s-a oprit din evolutie. Mie mi-a provocat nastere - a zis ca e prea mare ca sa-mi mai poata face avort. Oricum, din punctul meu de vedere, "nasterea" a fost preferabila avortului, care pe mine m-a traumatizat cumplit.
Cauze? Nu stiu inca, eventual peste vreo 2 saptamani cand imi vin rezultatele la niste analize.
Psihic sunt intr-un fel de stare de soc, inca nu imi vine sa cred ca mi s-a intamplat mie, si ma suprprind, cand ma aplec sau fac un gest mai rapid, gandindu-ma la puiul meu, sa nu pateasca ceva in burtica...
Oricum este o experienta cumplita, iar eu, personal, nu inteleg de ce se intampla fix la persoanele care isi doresc asa de mult un copil...ma intreb si eu retoric, ca raspuns evident ca nu voi primi.
Imi pare rau din tot sufletul pentru toata lumea (in care ma includ si eu) care pateste asa ceva.

Ioana