copil crescut la bunici sau cu doica?

Buna ziua,
as dori un sfat, pentru noi foarte important,
Ce urmari poate avea faptul ca un copil creste la bunici
in timpul saptamanii iar in weekend cu parintii? Cum va fi afectat psihicul lui? Este alternativa angajarii unei doici 8-9 ore pe zi mai buna decat varianta "bunicii".
Asta, mai ales ca teoretic copilului ii e mai bine la bunici, au timp de el, etc.
Si o alta problema, de ce copilul e mai "cuminte" cu alte persoane decat cu parintii?
Diana si bb Julie

cde

dulcetica spune:

Copilul e mai cuminte cu alte persoane deoarece acestea nu-l trateaza cu o iubire infinita asa cum facem noi,sau bunica si fiindu-i taiata din start posibilitatea de a se manifesta la potential maxim,e mai inhibat.Bunica nu poate veni sa stea cu BB pina veniti voi de la servici?Asta ar fi varianta cea mai buna,ca sa se simta si prezenta voastra.Al nostru sta cu bunica,care vine in fiecare zi si,da,il rasfata,dar e crescut cu dragoste si asta cred ca e mai important pentru dezvoltarea lor psihica.Si eu cred ca trebuie sa-i mai tai un pic elanul si am inceput prin a-i ignora mofturile.Bine,nici eu nu rezist foarte mult si-l rup cu pupatul.

light spune:

Si eu zic ca daca pot sa te ajute bunicii e mult mai bine.mama Lucia si Liviu minunea (24.05.2002)

didita spune:

Parerea mea este ca exista parti bune si proaste pt ambele solutii.
Pe bunici ii cunosti,il iubesc, stii cum se ocupa de copil, ai mai multa incredere, n-ai ore fixe , poate ramene la ei si seara sau in weekend fara probleme etc. Pe de alta parte nu poti sa le spui chiar orice, nu respecta neaparat ceea ce vrei tu pt copil, pot apare discutii de genul: eu iti cresc copilul si tu nici macar asta nu faci... Eu stiu ca nu as putea sa las copii la bunici pt ca nu suntem de acord cu principiile lor de educatie.
Eu am fost crescuta de bunici si ai mei au auzit ani de zile : eu am sters-o pe fii'ta la c** de la 2 zile asa ca sa nu-mi spui mie una si alta. Pe de alta parte mi-a fost greu sa inteleg de ce nu ma vroiau cu ei in casa (eram saptamana la bunici si mergeam acasa sambata seara si duminica). In plus ai mei se simteau vinovati ca m-au abandonat atat timp si faceam din ei ce vroiam, ceea ce nu m-a ajutat deloc in viata mai tarziu.
O doica nu este neaparat o femeie lipsita de suflet care tipa la copil, il lasa sa planga si il neglijeaza. O doica are si ea timp de copil ca doar de aia o platesti (asta poate fii un dezavantaj), s-ar putea chiar sa fie mai disponibila ca nu face cumparaturi si altele treburi casnice de care bunicii sunt obligati sa le faca.
Copii se comporta diferit in functie de persoana pe care o au in fata. Fac diferenta si intre tata si mama, darminte cu straini. Cu persoane straine implicarea sentimentala este mai mica si santajul sentimental nu tine!
Deci nu cred ca exista o solutie ideala.

delphin spune:

Fiind departe de familie Sebi al nostru nu poate beneficia de bunici din pacate.Merge la cresa in schimb, de la 8 la 18, aproape in fiecare zi. Pot spune ca adora sa mearga acolo!In completare, cand serviciul ne obliga, Sebi merge la doica, unde sincera sa fiu, nu-mi recunosc copilul.Dar nu am de ales!Acolo se vorbeste tare, se asculta muzica aproape la maximum, la fel si tv. In consecinta,acolo copilul este agitat, tipa si sare in toate partile. Noroc ca se intampla rar sa mearga acolo. Vroiam sa spun ca depinde foarte mult de atmosfera in care creste.

http://community.webshots.com/user/delphinoi

gabdyd spune:

da, nu cred ca exista o solutie ideala.
Din pacate pentru mine, desi mi-e rusine sa recunosc,
fetitei mele ii e mai bine, teoretic, la bunici pentru ca
mama mea e educatoare si are alt stil si alta experienta. Iar munca mea imi ia tot timpul, nu lucrez numai la servici, lucrez mult si acasa seara.
si mai din pacate, mama nu poate veni la noi pt ca inca lucreaza
si locuieste la 20 km. de noi. De la 8 la 12, cu puiu sta bunica mea
si o matusa pensionata. Sunt sigura ca e tratata bine numai ca
vreau sa evit sentimentele de care vorbiti si voi, adica nu as vrea sa simta ca este data afara din casa noastra.
Parerea mea e ca parintii sunt 99% raspunzatori de ce iese din copilul lor si de aceea nu as vrea sa fac o greseala.
multumesc pt raspunsuri
diana si bb Julie


cde

simkat spune:

Am ajuns la concluzia ca exista doua feluri de bunici: cei care tin cont de sfaturile tale si cei care "stiu mai bine decat tine, caci au crescut si ei copii la randul lor". Daca bunicii de care spui sunt din prima categorie, sfatul meu este sa ii lasi sa se bucure de nepotelul lor si BB-lul de dragoastea bunicilor, dar daca sunt din cea de-a doua categorie .... eu zic sa te mai gandesti. Sunt de acord ca si ei au crescut copii la randul lor, insa acum ai acces la informatie si este bine sa tii cont de ceea ce spun cei invatati, de ex.: fara capsuni, albus de ou, miere s.a. pana la varsta de un an...
In legatura cu doica, daca gasesti o femeie cu care se intelege este si asta o solutie, dar numai daca bunicii se incadreaza in cea de-a doua categie.

Bafta!

mamamariana spune:

Eu iti raspund din partea patzitului... am incercat cu doica, apoi am dat-o la gradinita si intr-un final, am chemat bunicii ca nu se mai putea. Fiecare face cum vrea, dar eu cred si o spun sus si tare, ca nici o dadaca nu se poate compara cu bunica. Nu va fi copilul iubit, educat, ingrijit si hranit niciodata de o femeie straina asa cum o face bunica. Eu am incredere in soacra mea (nici macar nu e mama) si nu as mai lasa-o pe Emi pe mana nimanui.
Numai bine,
Mamamariana

dulcetica spune:

Am uitat sa-ti spun ca si BB o iubeste pe bunica,se bucura cind o vede.Au tabieturi impreuna,se joaca,vorbesc,etc.

ionela-roxana spune:

Cred ca tu ai de ales acum raul cel mai putin rau.Eu asa vad situatia asta,copilul nu va fii cu voi dar aici vine greutatea in a lua decizia.Copilul acela daca va sta doar la bunici in timpul saptamanii va incepe sa-i copieze pe ei,va face tot ce fac ei,nu zic ca nu ar face bine,i-ti spun ca tu ai pierde multe lucruri.Eu nu am fost niciodata de principiul ca un copil trebuie crescut de bunici,de aceea am angajat bona de cand Rares avea 6 luni,si nu-mi pare rau.Aveam si noi solutia de a-l trimite la bunici insa am refuzat,am ales sa-l avem langa noi macar la sfarsitul zilei,sa ne aline supararea sau stresul unei zile obositoare.
Eu as alege solutia cu Bona,daca gasesti o bona potrivita pentru copilul tau totul va fii bine si seara oricum vei fii impreuna cu puisorul tau.
Poate nu e o solutie economica dar va fii mai bine si pentru copil sa doarma in patul lui si sa fie pe langa voi,sa nu crezi ca nu v-ar simtii lipsa.Un we nu recompenseaza 5 zile lipsa...parerea mea.
sa ne spui la ce concluzie ai ajuns!
Fericire multa!


mamamariana : Vreau sa te contrazic....nu te supara,te rog!Eu cred ca nu ai gasit tu o bona buna pt. copilul tau si de aceea sustii ca bonele nu iubesc copilul pe care-l ingrijesc.Bona mea-l iubeste pe Rares foarte mult si nu spun asta doar asa sa ma aflu in treaba ci am vazut eu acest lucru,mai ales daca bona e cu un copil de mult timp acestia au o legatura ca aceea de genul bunica-Copil,Rares ii si spune Buni si o iubeste mult,se poarta cu el exact ca si cu nepotica ei,ii cumpara tot timpul mici atentii pt. ca-l iubeste foarte mult,si se vede acest lucru.(cu toate ca nu-si permite).
Depinde foarte mult de bona........cautati si poate gasiti si voi una intelegatoare si rabdatoare ca a mea

Roxi si bb Rares 9. april.2002
http://ca.f2.pg.photos.yahoo.com/saracutionela
www.rastero.ro

Doris-Alina spune:

Eu nu pot sa-ti dau sfaturi,pot sa-ti povestesc ceva frumos,din care tu sa tragi concluziile.
Eu am fost crescuta de bunici si le sunt profund indatorata.
Daca v-as spune ca intotdeauna m-am inteles mai bine cu bunica decat cu mama mea, v-ar mira?
Bunica m-a invatat prima poezie, m-a invatat sa citesc, sa scriu primul cuvant MAMA, mi-a citit povesti in fiecare seara, cu atata rabdare si dragoste incat cu vocea ei blanda si calda somnul venea instantaneu...
M-a ajutat si sprijinit tot timpul, mi-a dat sfaturi, dar intotdeauna mi-a lasat mie posibilitatea de a alege.
Bunicul ,la fel, un om care mi-a tinut loc de tata de la varsta de 3 ani,un om care a amprentat cu marea lui bunatate tot ceea ce a intreprins in viata. Acum un an, l-am pierdut si inca sunt foarte afectata.
Bunica mea are 72 de ani, dar multumesc lui D-zeu,este inca sanatoasa si in putere.
Pentru ca eu si sotul meu lucram ,mama mea lucreaza si ea inca, Ines, fetita mea, sta cu strabunica ei, adica, bunica mea. Nu suntem acei parinti care ne-am plantat acolo copilul si-l mai luam acasa doar duminica.Noi stam foarte aproape de bunica si mergem zilnic dupa terminarea serviciului la copil.
Se ocupa extraordinar de educatia ei, dar nu face nimic fara sa ne intrebe. Atunci cand Ines este racita,ea nu vrea sa-i administreze nici macar o lingurita de sirop fara sa fim langa ea. Culmea ,cu noi este o rasfatata, face cu noi ce vrea, pe cand cu bunica este de nerecunoscut, o iubeste enorm pe micuta, dar stie sa fie autoritara atunci cand trebuie.
Are multa,infinit de multa rabdare cu Ines, nu se enerveaza niciodata, iar noi, tineri fiind, suntem mereu stresati.
In vara, anul trecut, bunica s-a imbolnavit si a stat o luna in spital. Pusi in fata faptului implinit, am angajat o bona, cu recomandare, o doamna super, dar, a fost un calvar! O experienta care nu vreau sa o mai repet.
Venind instantaneu acasa de la servici,ce credeti ca facea Doamna? se uita la telenovele, iar Ines, mirosea ingrozitor, deoarece nu era schimbata de scutec.
Alta faza: Ines este cam mofturoasa la mancare, cu toate ca i-am facut instruirea doamnei bone, sa insiste cu mancarea chiar si o ora daca trebuie, in alta zi venind tot inopinant, farfuria cu mancare era pe masa, din care se golise foarte putin si o intreb:
De ce nu i-ati dat tot? -pai n-a vrut, numai doua linguri...
In ziua in care buni a venit acasa totul a reintrat in normal.
Nu mi-am pus problema daca Buni maine nu va mai fi,ce vom face? dar cu siguranta bona, NU, eventual gradinita!

Cu prietenie,


doris