ok?
Raspunsuri - Pagina 3
RA spune:
"Cati martiri au murit in inchisorile comuniste, cati l-au descoperit pe Dumnezeu cel viu in inchisoare..."
Si inca pentru cati aflati in libertate la vremea aceea le-a fost "ingropat" Dumnezeu...
De aceea,studiul religiei in scoli mi se pare esential.Chiar daca,unii dintre elevi il vor trece,ulterior, la capitolul "cultura generala" sau...
Sunt de acord cu voi ca trebuie sa fim liberi sa alegem,dar pentru asta tre' sa stim ca avem de unde!
casandra spune:
---------
Si inca pentru cati aflati in libertate la vremea aceea le-a fost "ingropat" Dumnezeu...
----------
Comunismul si libertatea? Comunismul a fost o extrema care a ingradit orice forma de libertate. A constrans. Si, care a fost rezultatul? A fost imbratisat cu bratele deschise? NU.
Eu nu zic ca e rau sa se predea religia in scoala dar, personal, cred ca mult mai bine ar fi ca biserica sa organizeze cursuri de religie, adapatate pentru copii sau adulti. Fara note, fara obligativitatea prezentei. Pe de o parte, o activitate duminicala e mult mai atractiva pentru un copil, pe de alta parte, nu exista un loc mai cald, mai plin de mangaiere pentru sufletul omenesc decat biserica. Si sa nu uitam ca, in primul rand, parintii sau cei care au in ingrijire copii, sunt responsabili pentru educatia religioasa a copiilor. Nu e bine ca parintii sa o lase in grija statului. Familia ar trebui sa fie o mica biserica. E ingrijorator ca familia s-a indepartat de Dumnezeu.
Dumnezeu a privit cu tristete la ce s-a intamplat, fara sa intervina, nu pentru ca in scoala nu sunt ore de religie, ci pentru ca in casele oamenilor nu se spun rugaciuni, pentru ca oamenii, in intimitatea lor, l-au uitat.
lai spune:
quote:
Originally posted by gandacelu
as continua mai in forta, dar, din respect si dragoste pentru lai:) ma opresc aici si rog moderatorii sa inchida subectu
(sa nu credeti cumva ca o respect mai putin decat ea pe mine, pentru ca ea s-a abtinut de a scrie iar eu nu:) am considerat insa - sincer! o datorie morala sa-mi spun punctul de vedere, macar de departe (nu am intrat in teologia apofatica, vezi bine) ca sa nu va imaginati ca as fi gandit altcumva, cine stie...
lai, te pup si eu si imi esti la fel de draga, adica foarte! chiar daca imapartasim puncte de vedere diferite
dar "pentru dreptul tau de-a nu avea dreptate, eu sunt gata sa mor" (steinhardt, jurnalul fericirii)
mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=41659" target="_blank">ajutati-l pe mihaita!
gandacel, multumesc
dar uite, eu te rog sa-ti continui gandurile, fetele vor sa stie, adevarul e ca si pe mine ma intereseaza, chiar daca nu sunt neaparat de acord 
Lai
RA spune:
Casandra,libertate in contextul respectiv vrea sa-nsemne cei care nu eram in inchisori adevarate...o continuare ,daca vrei, la ideea transmisa de tine.Departe de mine gandul ca libertate=comunism!!!
Ptiu!Ptiu!Ptiu!
In rest,raman la parerea mea.
casandra spune:
Sa dea Dumnezeu ca orele de religie sa ii aduca pe copii in biserica!
RA spune:
Asta deja e altceva!
Uite,eu cred asa:ca scoala de duminica,de sambata,de vineri sau de care o mai fi ea, e ceva si religia care ar trebui sa se invete in scoala e putin altfel.Adica,la biserica,sinagoga,moschee,casa de rugaciuni ori...nu-mi mai vin in cap acum,copiii capata notiuni despre religia careia,sa zicem,apartin,pe cand la scoala ei ar trebui sa primeasca informatii corecte,si subliniez,corecte despre
cultul religios din care fac parte,precum si despre celelalte religii.
Asa vad eu o educatie religioasa corecta in scoala.
casandra spune:
Pai, in sensul asta, orele ar fi mai degraba ore de "stiinta a religiei", daca pot spune asa, adica s-ar face descriere a credintelor si a ideilor religioase, fara sa se urmareasca trairea sentimentului religios. Orele astea ar fi bune pentru cultura generala, dar n-ar apropia copilul de Dumnezeu, nu l-ar indemna sa ii caute ajutorul, sa isi puna nadejdea in El. In mediu scolar, sunt potrivite.
Dar, daca vrem ca Dumnezeu sa nu ne uite, ar trebui ca nici noi sa nu-L uitam si sa ne educam copiii in spiritul credintei.
gandacelu spune:
dragele mele,
hadeti sa incerc un raspuns, printre ciorbe si pampersi :)
in primul rand, voi incerca sa-i raspund lui lai
de-a lungul anilor (nu asa de multi) de cand am intrat in "Biserica" (in dublul ei sens, "casa de rugaciune" si "comunitate spirituala") am vazut o chestie bizara: nu poti comunica cu nimeni din afara ei (a Bisericii) nimic: nici experiente, nici idei, nici trairi
multa vreme m-am incapatanat, nu sa fac prozelitism, sa nu fiu inteleasa gresit, ci pur si simplu sa ii fac partasi si pe altii la bucuria mea (cred ca deja ma cunoasteti si stiti cat sunt de entuziasta... in acelasi spirit am vrut sa impartasesc celorlalti... ceva ce nu se putea impartasi)
inca nu m-am lecuit, din cand in cand ma mai incearca speranta ca as putea comunica si altora bucuria de a-L cunoaste pe Dzeu... dar imi trece repede:)
nu stiu cum sa explic lucrul asta, inca nu am inteles de ce se intampla asta... de ce orice punte de comunicare intre cele doua "tabere" care vorbesc despre Dzeu este rupta din start... or ca unii, cei care L-au cunoscut, vorbesc despre El ca despre un prieten drag, drag, iar ceilalti ca despre o abstractiune (despre care, desigur, e permis sa spuna orice), ori ca unii au vazut cu proprii ochi lumea aceea atat de diferita din toate pdv (inclusiv dpdv logic:)) si stiu ca exista si o ratiune "rasturnata", iar ceilati folosesc limbajul ratiunii "clasice", asadar iarasi "limbi diferite" din start... nu stiu, inca nu mi-am explicat...
in orice caz, acum is intr-un moment de luciditate:) in care stiu ca, orice-as spune, nu va trece "dincolo", decat cativa dintre voi veti intelege ce am vrut sa spun, asadar e aproape inutil, pentru ca cei care inteleg, deja cunosc lucruile despre care vorbesc:) nu?
discutia se poarta asadar intre practicanti si nepracticanti (ca sa nu se inteleaga gresit) nu intre credinicosi si necredinciosi (pana si diavolii cred si se cutremura)... asadar intre partasii la Taine si cei cu un Dzeu "personal"... acest dialog este imposibil, din pacate, si este singurul motiv pentru care nu vreau sa continuu, pentru ca lai, v-am mai zis, imi este f draga (si ea mie
) si io ma aprind usor la manie, bre! am si io pacatele mele!
v-as mai povesti pana maine dimineata despre cunoasterea lui Dzeu, dar nu am vreme
si nici voi sa m-ascultati pa mine
ai sa mai zic o vorba si la religia in scoli... e delicat subiectul, o inteleg si pe casandra, si pe RA, si parerea mea e ca, totusi, macar informativ, nu strica:) e drept ca nu poti convinge pe nimeni de existenta lui Dzeu facand religia in scoli (nu discutam de america, acolo e mai complicat, normal), dar macar copiii stiu ca pot alege intre cu Dzeu si fara Dzeu - noi, sub comunisti, nu aveam libertatea asta (chiar de a spune "nu" lui Dzeu), noi nu stiam decat "fara Dzeu" (religia in scoli nu ar impune nimic, desigur, asta este clar:)
am vazut o data o faza in autobuz care m-a stupefiat de-a dreptul: mergeam, si langa mine era un grup de rockeri suparati rau
cu inele si tinte si piele si tot tacamul - pustani de liceu.
ei bine, a trecut autobuzul pe langa o Biserica si unde nu-i vad pe rockerasii mei ca intrerup dicutia si incep sa-si faca cruci, cate 3 si corect facute...
apoi incep iar dialogul lor colorat
nu va pot spune cat m-a impresionat... mi-am dat seama ca ei sunt deja alta generatie ca noi, cu alte sanse... (si doar aveam 12 ani la rivolutie, nu mai mult) - si io am fost domne rockerita... dar...
gata fug la treaba ca am scris mult si dezlanat si aiuristic si mai ales... degeaba!
mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=41659" target="_blank">ajutati-l pe mihaita!
RA spune:
Gandacelule,eu la revolutie eram la jumatatea facultatii si uite ca,asa batrana cum sunt,citindu-te, mi-au dat lacrimile!
Si eu mi-am pus deseori intrebarea: ce ne determina sa credem?
Si tot asa,nici eu nu mi-am putut da un raspuns coerent!Poate doar ca
avem un creier mai complicat decat suntem in stare sa percepem...si asta suna mai mult ca o scuza decat ca un raspuns!
Si,cu riscul de-a deveni obositoare,mai spun odata:religia ar trebui propovaduita in lacasele de cult,dar invatata in scoli.De ce?
Intr-un lacas de cult,n-o sa vina nimeni sa vorbesca decat despre
religia sa,e normal sa fie asa!
In schimb,in scoala copiii ar putea primi notiuni despre toate religiile,notiuni echidistante si independente de crezul fiecaruia.
Asta poate nu-i va face pe copii mai credinciosi,dar cu siguranta ii
va face mai toleranti!Si cred ca numai asa ei,copiii nostri,
vor putea trai mai in siguranta decat noi,acum.
Si,in paranteza fie spus,n-ar fi rau sa se tina niste cursuri si pentru noi,astia marii...Poate asa vom sti ca impartirea Raiului
(ce ironie!noi,care nici la imparteala pamantului nu suntem prea buni)nu tine de competenta noastra...
casandra spune:
----------------
RA:
In schimb,in scoala copiii ar putea primi notiuni despre toate religiile,notiuni echidistante si independente de crezul fiecaruia.
Asta poate nu-i va face pe copii mai credinciosi,dar cu siguranta ii
va face mai toleranti!Si cred ca numai asa ei,copiii nostri,
vor putea trai mai in siguranta decat noi,acum.
----------------
M-am mai gandit si mi-am dat seama ca nu imi doresc astfel de lectii pentru copilul meu. Cred ca un studiu comparat al religiilor, indiferent cat de aprofundat, este potrivit la clasele mari, si nu ar trebui sa fie obligatoriu, ci optional, pentru cei care au inclinatii.
Cred ca mult mai potrivite sunt lectiile de morala, in care inveti sa il respecti pe cel de langa tine, indiferent de apartenenta religioasa. Asa devii tolerant, fara sa fii bulversat de credintele celorlalti. Nu stiu cu ce l-ar ajuta pe un copil din clasele primare, sa afle despre alte credinte. Si nu imi doresc sa dobandeasca o atitudine echidistanta fata de religia sa si alte credinte. Imi doresc sa fie patruns de adevarul credintei sale, fara a judeca cum traiesc si cum cred altii. Pentru asta, orele de morala sunt suficiente. Unui copil, trebuie sa ii daruiesti radacini cand este mic si aripi cand creste. In perioada de formare a personalitatii sale, imi doresc sa isi consolideze credinta sa. Iar cand va fi sigur pe sine, cand invataturile altor religii nu il vor sminti, pentru ca va avea repere solide, da, atunci ar fi bine sa studieze si alte credinte.