ok?
Raspunsuri - Pagina 2
Adela99 spune:
gandacelu, daca ai spus A spune si B (plus ca sunt curioasa despre gandurile tale in legatura cu textul)... atata incredere ai tu in noi? ce experiente ai fi avand de crezi ca dintr-o discutie pe marginea unui text iese scandal 
io promit sa nu fac circ
hai, impartaseste-ne reflectiile tale
she_wolf spune:
quote:Care? Hai, spune-ne, pls, promit sa nu ma joc cu focul.
Originally posted by gandacelu
dar m-a pus pe ganduri din alt punct de vedere... dar mai bine ma abtin, ca iar ies scantei
Claudia si
Cristi (16.12.2002)
RA spune:
Gandacelule
,in asteptarea raspunsului tau,m-am gandit sa spun si eu doua vorbe:o persoana oleaca mai ortodoxa in vederi,inainte sa comenteze raspunsul,incepe prin a comenta intrebarea,nu-i asa?Adica
cum cineva care se considera bun credincios poate sa faca o asemenea blasfemie!Si pornind de aici avem si raspunsul vadit exagerat si... pe masura intrebarii.
Acuma,zi-ne si tu la ce te-ai gandit,ca doar suntem oameni in toata firea,ce Dumnezeu!
Asteptam
gandacelu spune:
iaca la ce m-a dus gandul, spontan, ca pe proust cand baga madelaina-n la bouche: deci fara nici o legatura aparenta cu subiectu de fatza, pur si simplu, mi-a reverberat o amintire... candva am citit pe undeva (nu stiu cand si nu stiu unde) ca oamenii, in ziua de azi, se cred "mai" politically correct decat Dzeu... mai buni, mai drepti, mai amabili, mai intelegatori.
adica, vorba ceea: Dzeu i-a traznit pe sodomiti, noi suntem "mai buni" si ii "intelegem", ii "toleram", ii "iubim"...
desigur, subiectul postat de subsemnata nu are legatura cu homosexualii, doar asa, ca idee, ca, vorba lui RA, la o asemenea intrebare
quote:
"Cum a putut Dumnezeu lase sa se intimple asa
ceva?"
raspunsul nu poate fi decat: noi suntem mai cool ca Dzeu! nu-i asa? noi n-am fi lasat sa se intample...
pentru ca:
noi suntem toleranti, nu? uniformizare nationala: mai multi dzei, nici un dzeu at all: nu e mai "corect" asa pt toata lumea?
cam pe logica asta a incercat sa raspunda fiica lui billy (o fi aia din kill bill?:)
adica: daca aruncam anumite principii morale la cos (e drept ca aia cu bataia e atacabila, DAR cred ca mamele stiu la ce se refera: cateodata, o palma poate salva o viata - nu vorbim de bataia cu muchia riglei in cap, desigur - ) nu ne puteam astepta decat ca
quote:
unde nu-i moral si unde nu-i printzip, inseamna ca ele nu ezista
cam asa
as continua mai in forta, dar, din respect si dragoste pentru lai:) ma opresc aici si rog moderatorii sa inchida subectu
(sa nu credeti cumva ca o respect mai putin decat ea pe mine, pentru ca ea s-a abtinut de a scrie iar eu nu:) am considerat insa - sincer! o datorie morala sa-mi spun punctul de vedere, macar de departe (nu am intrat in teologia apofatica, vezi bine) ca sa nu va imaginati ca as fi gandit altcumva, cine stie...
lai, te pup si eu si imi esti la fel de draga, adica foarte! chiar daca imapartasim puncte de vedere diferite
dar "pentru dreptul tau de-a nu avea dreptate, eu sunt gata sa mor" (steinhardt, jurnalul fericirii)
mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=41659" target="_blank">ajutati-l pe mihaita!
gandacelu spune:
ps: a nu se intelege ca zic sa-i traznim pe homo, Doamne fereste!
mami de ileana (4 iulie 2002) si ioachim (25 nov. 2004)
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=41659" target="_blank">ajutati-l pe mihaita!
arboria spune:
Daca ar fi sa acord circumstante atenuante intrebarii, ca asta mi se pare mai importanta (in fond raspunsul este pe masura intrebarii), atunci m-as gandi ca acest interviu a fost luat pe data de 13 septembrie 2001.
Julia
Sabina spune:
Am sa raspund inca odata la acest subiect....
in primul rand ca mie nu-mi place textul ca atare....ideea are oaresce greutate insa.
Ce a zis gandacelu as rezuma un pic altfel.
Omul s-a obisnuit sa traiasca moale, caldicel, cat mai confortabil....( e posibil ca eu sa simt asta mai acut din cauza meseriei, care prin natura ei nu permite viata "normalutza")
Cand vom intelege ca nu se poate trai fara suferinta atunci poate ca intrebari din astea nu se vor mai pune....
daca suntem cat de cat credinciosi punem mana pe cartea lui Iov si totul devine mult mai simplu.
de fapt buba e lipsa de coerenta (lol gandacel)in cadrul sistemului.Vrem sa fim morali uitand de unde a inceput ideea de morala....si din aceasta incoerenta se nasc dramele, in opinia mea.
Crezul meu artistic e acela ca doar respectand toate regulile te poti elibera si nu stiu de ce in viata spirituala ar fi altfel...
mai concisa de atata n-am cum sa fiu 
Sabina si
Sofia Galagia
www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=834" target="_blank">Poze cu noi
Cele mai frumoase fete
casandra spune:
Si totusi, totusi,...., este bine ca credinta sa nu fie impusa de catre societatea civila, ci omul sa vina de buna voie catre Dumnezeu. Daca Dumnezeu ne-a facut liberi, e inutil ca omul sa impuna constrangeri. Sute de ani s-au respectat reguli formale, scoala a fost pe langa biserica, participarea la slujba de duminica obligatorie,.... Au fost oamenii mai buni? N-as zice. Din contra, sunt convinsa ca numarul celor caldicei era mai mare, al celor a caror credinta era doar exterioara. Ma indoiesc ca numarul celor care il iubeau cu adevarat pe Hristos a fost mai mare. Din contra, credinta infloreste in vremuri de restriste. Ma cutremur cand ma gandesc la credinta primilor crestini, a celor care se ascundeau prin catacombe, a celor care au murit sau ar fi fost gata sa moara oricand, marturisandu-si credinta. Cati martiri au murit in inchisorile comuniste, cati l-au descoperit pe Dumnezeu cel viu in inchisoare...
Intr-o piesa de teatru am gasit un fragment care mi-a placut mult de tot: intr-o comunitate, oamenii veneau regulat la biserica, dar la slujbe erau prezenti doar cu trupul, fiecare se gandea la ale sale. Preotul a tot incercat sa ii apropie de Dumnezeu, dar n-a reusit, pana cand, exasperat de raceala oamenilor, a inlocuit icoanele cu imagini ale dorintelor enoriaselor: poze de masini, gramezi de bani,.... Oamenii au fost derutati, au crezut ca este o gluma, dar nu, preotul isi facea slujba la fel de serios.. Pana intr-o zi, cand n-au mai rabdat, au venit sa inlocuiasca pozele noi cu vechile icoane, dupa care le tanjeau sufeletele. A fost alegerea lor, de buna voie si-au deschis sufletele.
FELIS spune:
F interesant subiect... Pana acum ceva timp mergeam pe o linie de mijloc. Nu sunt nici pt indiferentza:
"Ori buni, ori rai - tot un mormant
Nu-i nimeni drac si nimeni sfant
Credintza-i val, iubirea-i fum, si viatza-i vant!..."
dar nici pt extremism- ma refer in sensul de fanatism.
Toate trebuie sa fie cu masura, iar pt a masura trebuie sa folosim bunul simtz si respectul... Fiecar avem in noi porniri mai bune sau mai rele, e in firea umana, dar cu aceste "masuri" eu cred ca am fi ... OK !!!!!!!!!!!... PAREREA MEA!!!! Nu 
Felis si 
Mihai-Cristian (06.12.04)
Pozele noastre!
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=41659" target="_blank">Povestea noastra!
Elena spune:
Asa este, credinta nu poate fi impusa nicicum, este o alegere strict personala. Alegerea fiind facuta, Domnul doar da o mina de ajutor si vine in intimpinarea celor ce CALEA, ADEVARUL si VIATA cauta !
Tot in spiritul celor scrise de tine aici, am sa va scriu si eu o povestioara adevarata.
Dracul de la ora 5
Romānia anilor '50, la o periferie de oras industrial. Bisericuta marginasa este tot timpul aproape pustie. Cateva babe, niscaiva cersetori, paraclesierul ... si cam atat. Popa cel proaspat numit se framanta de dimineata pana seara: cum sa aduca oamenii in biserica? Deodata chipul i se lumineaza: stia ce avea de facut!
In duminica urmatoare dupa slujba, in prezenta celor cativa crestini, a facut un anunt cu totul neobisnuit:
"Fratilor, seara trecuta, pe cand ma rugam, mi s-a aratat necuratul. Acesta, cu chipul lui inspaimantator, m-a anuntat ca o sa vina la biserica noastra, peste trei zile, dupa-amiaza la 5!". Apoi parintele a tacut, ingrijorat...
Peste trei zile, la amiaza, biserica dadea deja pe afara. Inauntru nu mai aveai unde sa arunci un ac, curtea gemea, lumea statea agatata de garduri. Parintele, inauntru, in altar. Din cand in cand iesea pe usile diaconesti, isi privea cu ingrijorare ceasul, dadea din cap preocupat, apoi intra din nou la adapost, in sfantul altar.
Pe la cinci fara un sfert tensiunea atinsese cota de avarie. se putea auzi musca in zbor; cu totii isi tineu rasuflarea, parca pentru a nu speria duhul ce urma sa se arate in mijlocul bisericii lor. Parintele isi face aparitia pentru ultima data. Lac de apa, uitandu-se tot timpul la ceas, ridicand ochii iscoditor spre cer. incet, pe usa, s-a strecurat si preoteasa lui.
Pendulul bate de cinci. Cu tonalitatea obisnuita, ca de obicei, dar celor prezenti le bubuiau deja urechile. O batrana a lesinat de emotie, un copil a izbucnit in plans. Doi tineri radeau nervos intr-un colt. La cinci si un sfert atmosfera se detensionase usor. Chiar daca cei prezenti venisera sa-l vada pe Dracu' gol, absenta lui parca i-a usurat. Intr-un tarziu, de dupa catapeteasma aparu parintele.
"Fratilor, dupa cum vedeti si voi, dracul tot neserios a ramas. N-a aparut asa cum a spus. Si voi, care ati venit asa de multi sa-l vedeti... Dar stiti ceva? Daca la intalnirea cu Uciga-l Toaca sunteti prezenti intr-un numar asa de mare, de ce nu veniti tot atatia si la Dumnezeu, ca doar suntem in casa Lui? sade frumos?"
Preotul era parintele Galeriu. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
quote:
Originally posted by casandra
Si totusi, totusi,...., este bine ca credinta sa nu fie impusa de catre societatea civila, ci omul sa vina de buna voie catre Dumnezeu. Daca Dumnezeu ne-a facut liberi, e inutil ca omul sa impuna constrangeri. Sute de ani s-au respectat reguli formale, scoala a fost pe langa biserica, participarea la slujba de duminica obligatorie,.... Au fost oamenii mai buni? N-as zice. Din contra, sunt convinsa ca numarul celor caldicei era mai mare, al celor a caror credinta era doar exterioara. Ma indoiesc ca numarul celor care il iubeau cu adevarat pe Hristos a fost mai mare. Din contra, credinta infloreste in vremuri de restriste. Ma cutremur cand ma gandesc la credinta primilor crestini, a celor care se ascundeau prin catacombe, a celor care au murit sau ar fi fost gata sa moara oricand, marturisandu-si credinta. Cati martiri au murit in inchisorile comuniste, cati l-au descoperit pe Dumnezeu cel viu in inchisoare...
Intr-o piesa de teatru am gasit un fragment care mi-a placut mult de tot: intr-o comunitate, oamenii veneau regulat la biserica, dar la slujbe erau prezenti doar cu trupul, fiecare se gandea la ale sale. Preotul a tot incercat sa ii apropie de Dumnezeu, dar n-a reusit, pana cand, exasperat de raceala oamenilor, a inlocuit icoanele cu imagini ale dorintelor enoriaselor: poze de masini, gramezi de bani,.... Oamenii au fost derutati, au crezut ca este o gluma, dar nu, preotul isi facea slujba la fel de serios.. Pana intr-o zi, cand n-au mai rabdat, au venit sa inlocuiasca pozele noi cu vechile icoane, dupa care le tanjeau sufeletele. A fost alegerea lor, de buna voie si-au deschis sufletele.