Help! Gradinita si plans sfasietor.

Dragele mele,

Apelez la experienta voastra si poate a lui Karmen, pentru ca efectiv nu mai stiu ce sa fac. Gemenii mei de 2 ani au inceput de saptamana trecuta gradinita. Noi locuim in DK si gradinita este de fapt o doamna care are grija de 4 copii 8 ore pe zi, la ea acasa.
Baietii au stat pana acum fie cu mama mea fie cu mine. Doamna de la day care este draguta, si tanara, dar f neexperimentata. Cert este ca nu pot sa ii las acolo singuri nici 5 minute. Cum dispar eu, amandoi incep sa planga rau de tot, azi au si vomitat, nimeni in afara de mine sau de sot neputand sa ii linisteasca. Nu sunt nebuna si realizez ca lucrurile cer timp si rabdare, dar ma gandesc ca am abordat cumva gresit treaba cu daycare. Nu i-am lasat brusc acolo si am plecat, ci am stat juma de zi acolo impreuna, apoi a doua zi am incercat sa plec dupa 1 ora si sa ii las juma singuri. Fara rezultat, au plans absolut in continuu. Nu ii intereseaza nimic, doar striga dupa mami si tati, si cer la usa, la masina si sa plecam.
Apoi le-am cumparat jucarii ff interesante cu care sa se joace numai acolo, fara rezultat cum dispar eu din camera de joaca incep sa planga, si nu se dezlipesc de mine.
Am zis ca sunt prea atasati de mine, asa ca il trimit pe tati. Si cu el la fel. Cat le este in preajma se joaca, sunt fericiti, cum dispare, plang, efectiv urla.
Ceea ce ma face sa cred ca ceva este gresit in ceea ce facem noi este ca dupa ce ii duc acasa, pe la 11, unde ii asteapta mama, sunt destul de tristi si afectati, si asta este cel mai rau.
Si nu sunt de felul lor plangaciosi, sunt veseli si isteti si comunicativi, inteleg orice, vorbesc destul de bine, si stiu sa spuna exact ce vor. De explicat le explic ce frumos este acolo, ca se joaca cu ceilati copii, imi promit ca nu mai plang, dar ce sa le ceri la 2 ani!!!Imi spun in fiecare dimineata ca merg acolo, dar numai cu mami. Mai rau este ca nici nu inteleg daneza, iar tipa nu stie sa ii antreneze la joaca. Efectiv nu stiu ce sa mai fac, mai ales ca este din ce in ce mai rau. Mai mult mama pleaca peste o sapt si atunci chiar trebuie sa ramana acolo toata ziua.
Voi din experienta ce metode as mai putea aplica, cum as putea sa ii fac sa le placa macar putin acolo?
Cu drag,
Anja

light spune:

Eu inca nu l-am dat la gradinita si imi e groaza sa nu se intample ceea ce povestesti. Daca ar fi asa, i-as spune ca mami se duce pana la piatza ca sa ii cumpere baiatului ce ii place lui mai mult si apoi vine sa il ia si sa mergem acasa.Eu ii povestesc de pe acum ca o sa mergem la gradinita unde sunt multe jucarii si copii si o doamna educatoare care ii va invata cantecele si se va juca frumos cu copiii si cu jucariile si mami o sa plece nu va sta acolo, va face cumparaturi si se va intoarce. Asta pentru ca la inceput vreau sa il las doar 4 ore/zi.Stiu eu, poate merge, poate nu!mama Lucia si Liviu minunea (24.05.2002)

salisa spune:

Draga anja!
E normal pentru copilasii tai sa reactioneze in felul acesta, pentru ca la varsta lor de 2 anisori , ei inca nu sunt pregatiti pentru separarea de parinti.
Cu atat mai mult cu cat ei nu inteleg daneza...
Incearca sa le explici astfelincat ca ei sa inteleaga, ca tu si tatal lor...trebuie sa mergeti la serviciu, asa cum ei merg la gradinita,... .....
Iti doresc mult succes..., sper sa se acomodeze la un moment dat.
Salisa

irina_ina2000 spune:

Bun,
eu am trecut prin ceva asemanator doar ca Alexandru avea 2 ani si 5 luni cand l-am dus prima data la cresa.Dupa ce am rezolvat problema plasnului si am privit detasata problema pot sa-ti spun ca cel mai important este daca reusesti sa-i faci sa inteleaga ca nu raman definitiv acolo si ca MEREU te vei duce sa-i iei acasa la tine , la tata si la bunica adica la persoane cunoscute .Un lucru iarasi destul de important este sa nu cedezi la plansul lor si sa rezisti tu in primul rand.Ei fiind gemeni ar fi trebuit sa reuseasca impreuna sa se joace si sa comunice si sa nu se simta parasiti intr-un loc necunoscut.Oricum eu zic ca trebuie incercat in continuare.
Succes!

suzy spune:

Draga Anja,
imi pare rau pentru ceea prin ce treci acum si crede-ma ca stiu prea bine ce spun.fetita mea avea 3 ani si 4 luni cand am dus-o la gradi si timp de un an a plans in fiecare zi pana s-a potolit brusc, fara motiv.Nu am vrut sa cedez( nici nu aveam alternativa dealtfel) deoarece consider ca este cel mai bine pentru un copil sa fie in colectivitate cu tot ceea ce implica ea.
Inarmeaza-te cu multa rabdare desi sufletul tau plange.
Mai poti incerca sa schimbi persoana cu una mai competenta in a avea grija de copii , care sa stie sa-i atraga si mai ales care sa vorbeasca aceeasi limba.Cred ca asta e un lucru esential.
Mult noroc si sa auzim de bine

Kalid spune:

quote:

---

Originally posted by irina_ina2000

cel mai important este daca reusesti sa-i faci sa inteleaga ca nu raman definitiv acolo si ca MEREU te vei duce sa-i iei acasa la tine , la tata si la bunica adica la persoane cunoscute.

---

Subscriu la cele de mai sus. Si fii-mea a plans prima saptamana (avea 3 ani si 5 luni) de gradinita, apoi a venit weekendul si a fost totul ok dupa aia. Totul ok referitor la plans ca au inceput alte probleme cu imbolnaviri, cu educatoarea tanara care ii placea si cealalta care nu ii placea, cu masa, cu colegii etc.

kalid si copiii : matei (7 luni) si lidia (5 ani si 9 luni)

Vic spune:

Am trecut prin asta de doua ori. Cu baiatul cel mare a fost greu, desi eram in Romania si intelegea limba. L-am dus prima data la 2ani si 9 luni, dar plangea cumplit cand il lasam, nu statea deloc in clasa cu colegii lui, a incercat cel putin o data sa plece singur de la gradi si a inceput brusc sa faca treaba mare pe el de 2-3 ori pe zi, desi pana atunci (si dupa aceea) facea foarte rar, ba chiar putea sa stea cateva zile fara sa faca... Educatoarea m-a intrebat chiar daca nu-s ingrijorata ca nu sta locului. Dupa o luna de eforturi l-am retras de la gradinita si ne-am mai chinuit un an cu el acasa, desi toti, si eu, si sotul, si parintii lucram. Anul urmator am incercat din nou, dar cu teama.Am mers la alta gradinita, am explicat doamnelor problemele de cu un an inainte. Ei bine, a plans zi de zi timp de mai bine de 2 ani de parca il duceam la taiat. Doamnele m-au asigurat ca nu dureaza mai mult de 5 minute dupa ce plec. Si cred ca era asa. La plecare, plangand, ma punea sa-i promit ca ma duc sa-l iau la 15.30. In fiecare zi ne straduiam sa fim la acea ora sa-l luam si ni s-a intamplat sa inceapa sa planga ca el mai vrea sa stea! Dar a doua zi o luam de la capat cu plansul.
La al doilea a fost altfel.Am inceput in Romania, cu gandul ca se va obisnui cu ideea de gradinita. A mers vreo luna, dar a plans mult, iar dupa vreo 2 saptamani, cand dadea semne ca se adapteaza, s-a intamplat ceva - nu am aflat ce - dar plansul si refuzul de a merge la gradinita s-au agravat si chiar nu ma mai puteam misca fara sa-l am in brate sau agatat de mine (la 2 ani si 10 luni). Ne-am mutat si dupa 2-3 luni l-am dus la childcare, am inceput cu 3 ore pe zi si lungit treptat. A plans mult si a refuzat sa manance la gadi timp de vreo 3 luni, cand directoarea gradinitei m-a intrebat daca sunt de acord sa-i aduca un consilier bilingv - o doamna care sa vorbeasca si romana si engleza care sa se ocupe numai de el timp de 3-4 ore pe zi o data pe saptamana. Aveam dreptul la vreo 6 sedinte de acest fel platite de guvern si la nevoie mai puteam cere un supliment de 1-2 intalniri. Ei bine, cat era doamna respectiva acolo totul era excelent, cand pleca ea incepea sa planga ca si dupa mine. Totusi l-a ajutat sa inteleaga regulile locului si sa inceapa adaptarea la limba engleza, a inceput sa manance cu ea si dupa cele 6 saptamani a intrat incet-incet in normal si a mers la gradi cu placere. Ba apoi am aflat si ca lui "nu-i place la gradi in Romania, ca acolo ii face o doamna injectie" -(cand plangeau sau nu mancau copiii, asistenta venea si le zicea ca o sa le faca injectie daca nu-s cuminti).
Dupa cum vezi, unii copii se adapteaza mai greu, altii mai usor. Altii pur si simplu nu sunt inca pregatiti de separarea pe care mai tarziu o vor accepta mult mai usor. Daca nu ai alta varianta, cauta day care la cinva mai experimentat, care sa stie cum sa-i ia pe copii si sa-i deruteze. Baiatul meu cel mic s-a adaptat si pentru ca i s-au schimbat doamnele de la grupa si au venit unele care stiau sa se poarte cu el. Prima data cand am plecat si nu a plans deloc a fost cand una din doamne umfla cate un balon fiecarui copil, iar el astepta fascinat sa-i vina randul.

Succes, rabdare si putere
Vic

light spune:

Asa e, sunt multe probleme pe care le poate intampina bb si noi nici nu avem habar de ceea ce i se spune lui la gradi.Vic, exista sansa, in cazul meu, daca ajung cu copil de 3 ani si ceva in Australia si nu se acomodeaza la gradinita, sa il ajute cineva care sa vorbeasca si romana, in cadrul acelei gradinite?mama Lucia si Liviu minunea (24.05.2002)

alexa121 spune:

eu sunt o fericita din acest punct de vedere, copii mei aveau 10 si 20 de luni cand au fost dusi pentru prima data la cresa, i-am dus de dimineata i-am dezbracat si i-am "plasat" la doamna de la cresa, l-am facut pa si dusi am fost si eu si sotul meu iar cand ne-am trezit in curtea cresei,fara ei, am inceput sa plangem ca doi prosti pentru ca era prima data cand ii lasam singuri undeva.
le-a placut din prima zi si nu am avut probleme cu ei.
ale avea 2 ani si 2 luni cand m-am dus sa ma interesez sa vad daca il primeste la gradi, el manca singur si nu mai facea pe el de mult, la fel le-a placut din prima si ori cum erau obisnuiti cu colectivitatea.

Laura B spune:

Diana a avut 18 luni cand am dus-o la day-care (un licensed family day care- in casa unei doamne care are grija acum de 5 copii, mediu familial).
Doua saptamani, in fiecare dimineata cand o lasam acolo fata mea plangea de mi se rupea sufletul. Am adoptat tactica sugerata de doamna care avea grija de ea, si anume imi duceam copilul la usa, acolo o pupam si-i vorbeam linistitor, ii ziceam ca o sa vin sa o iau la 5, ca o iubesc, sa fie cuminte (nici nu cred ca Diana pricepea ce ii ziceam eu, dar am insistat), si in maxim un minut o puneam in bratele femeii iar eu plecam fara sa mai intorc barem capul ( de ce sa vada copilul ca plang si eu?). Cand mergeam sa o iau acasa, Diana imi sarea in brate, ma prindea stans de tot, ma pupa si cerea repede sa plecam (adica zicea "bye" Georgiei, "bye" fiind singurul cuvant in engleza pe care il stia si unul din putinele din vocabularul ei total de la varsta de atunci).
Dupa doua saptamani, s-a schimbat total situatia: nu se mai uita ea dupa mine cand o duceam dimineata, ca era ocupata sa alerge la ceilalti copii, si mai mult, a inceput sa-mi planga si sa se ascunda de mine cand ma duceam sa o iau acasa! Au trecut 4 luni de cand a inceput sa mearga la gradi si deja fetita mea a invatat mai multe cuvinte in engleza, decat in romana. Nu-ti mai spun cat de mult ii place acum acolo. Parerea mea e ca si baietii tai se vor adapta si vor invata foarte rapid daneza- daca nu de la doamna, de la ceilalti copii cu siguranta.
In cazul nostru, despartirea cat mai rapida, la usa day-care-ului, se pare ca a fost tactica cea mai buna.

Iti doresc multa rabdare si tarie, pentru ca e foarte important ca puii tai sa nu-ti vada tie lacrimile.

Laura
_

"We build too many walls and not enough bridges." Sir Isaac Newton

clauditzadennis spune:

Dupa doi ani si o luna de stat acasa cu el, cand m-am intors la servici si i-am angajat o bona Dennis plangea dimineata de mi se rupea sufletul, se agata de piciorul meu, nu ma lasa nici sa ma imbrac.Il auzeam din holul blocului, de la parter si plecam la servici terminata.A plans o luna de zile de m-a imbolnavit.Dupa o luna, ne-a lasat bona si a trebuit sa gasim pe altcineva.Ei bine, pe tanti a placut-o din prima zi, n-a mai plans, a inceput sa-mi zica pa-pa la plecare...Poate ca nici gemenilor tai nu le place doamna de la day.Daca i-ai lasat in alta parte (la niste rude, prieteni, de exemplu) s-au manifestat la fel? In orice caz, iti doresc sa ai multa rabdare,pentru ca va trece si va fi totul ok.Sanatate la bebici!