despre unirea in fata Domnului

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns tora97 spune:

quote:
Originally posted by vikinga
De ce eu vreau? Nu e vorba de a respecta traditii si ritualuri, e chiar simplu dar atit de cuprinzator pt mine: binecuvintarea lui Dumnezeu! Parca ma simt asa pe afara pe la poarta gradinii Lui, nu o fac ca sa schimb in bine relatia mea cu el, ca si asa e foarte buna, e poate mai mult ca o multumire Lui ca ii sunt recunoscatoare pentru norocul de a avea asa o familie frumoasa.
Si cind el ma intreaba de ce e atit de important pentru mine, ca nu-i asa Dumnezeu e peste tot, eu ii zic asa mai dupa mintea lui de necredincios dar de om cu suflet bun: "simt remuscarea ca nu am invitat un prieten bun, drag, vechi si de nadejde la nunta mea, ca nu am impartit bucuria asta si cu el". Si uite asa intelege

Vikinga& micul viking Aldo(15noi2003)




foarte frumos spus vikinga!!! multumesc


noi ne am logodit si casatorit in aceeasi zi (cam repede au spus unii)anul trecut Am vrut sa facem acest lucru pt a avea intr un fel sufletele impacate cum ca nu traim in pacat, cu atit mai mult cu cit fiecare dintre noi are un pui.. si doar stiti vorba "parintii maninca agurida si copiilor li se strepezesc dintii" urmind sa facem cununia in vara asta Dar am aflat ca vom avea un bebe, ceea ce a schimbat planurile, preotul nostru insistind sa ne cununam cit mai repede (o stii el ce o stii) Si cum vrem sa netezim drumul puiului din toate punctele de vedere, am hotarit s o facem luna asta... Petrecerea?! Nu i asa importanta! Important este sa primim si noi si puii nostri binecuvintarea Tatalui Ceresc. Cu atit mai mult cu cit si eu si sotul consideram ca fiecare este un dar oferit de Domnul celuilalt

si asa cum spunea si vikinga... vrem sa l invitam si pe El la masa bucuriei noastre

Daca ne va ajuta sau nu? Apai asta depinde de fiecare, de cit de mult Il primim pe Dumnezeu in sufletele noastre. Consider ca ritualul in sine face parte din magia vietii..


http://community.webshots.com/user/tora97

"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariagi spune:

faptul ca sunt incompatibilitati sau defecte grave cum le spun eu,pe care le stii sau le treci cu vederea cum am facut eu cu primul meu sot,nu are nici o legatura cu Dumnezeu.sincer.sunt oamenii care sunt impreuna de ani si nu sunt uniti prin legamantul sfant.poate ca nu sunt credinciosi,poate ca asa a fost sa fie sau poate ca asa au vrut.si nu ar trebui acuzati pentru asta.daca un om iti este destinat va fi si cu hartii si fara si cununat si fara.am facut cununia religioasa dupa 3 ani dupa ce ne-am cununat si dupa ce s-a nascut Cosmin.fortati de unii din jurul meu care imi spuneau:ca de aceea bea sotul tau si aveti probleme ca Dumnezeu nu a binecuvantat casnicia voastra"si i-am ascultat.la nici un an de zile ne-am separat...


Maria

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns laurajr spune:

Tatal meu a fost ofiter in armata iar nasul de cununie, activist de partid...nasoala combinatie pt 1970 .
Asa ca atunci cand a venit vorba de cununia religioasa, s-au dus nasu' si finu' la preot sa stabileasca o ceremonie, asa mai lejera, sa nu aiba probleme la serviciu nici unii. Dar nu stiu cum s-a intamplat ca s-au imbatat cui toti 3 si ai mei au ramas necununati pana in ziua de azi .
Oricum, e o poveste nebuloasa la mijloc, dar mama mea e si acum convinsa ca daca se marita si religios, nu s-ar mai fi despartit de tata , poate el si-ar fi vazut de familie si destinul tuturor ar fi fost altul .
Eu cand m-am maritat nici nu mi-am pus problema ca sa nu fac cununie religioasa, era ceva normal, o continuare a actelor lumesti !

Scarlet O'Hara : Si maine mai este o zi !
Laura si shoricutzu' Otilia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Anculina spune:

E foarte simplu.
Daca ai credinta in suflet si il iubesti pe sot,nu vei concepe sa nu mergi si la biserica ca sa te casatoresti si in fata Domnului, nu doar in fata unui banal ofiter de stare civila. Daca ai credinta o faci asa cum trebuie : mergeti impreuna si va spovediti, va descarcati de toate pacatele vechi si va impartasiti, va primeniti pt a primi sfintirea cununiei voastre curati si eliberati de trecut.
Daca nu ai credinta , atunci nu are nici un rost, nu intelegi nimik si nu vezi sensul cununiei religioase, ti se pare doar ceva plictisitor, fara noima si ... degeaba...
Noi ( eu si sotul meu ) eram casatoriti civil de 2 luni, dar nu
ne-am simtit casatoriti pana cand nu am fost binecuvantati de preot si cununati in fata lui Dumnezeu.
Se intampla in 2001 si sa nu va inchipuiti ca e vorba de niste inapoiati care s-au casatorit virgini...
Pur si simplu cand iti gasesti intr-adevar perechea si decizi cu toata maturitatea sa te casatoresti, daca ai credinta, ai nevoie de binecuvantarea lui Dumnezeu.
Hai ca m-am lungit...dar daca tot m-am pornit, hai sa continui...
Nasii nostri tot uitau sa ne scoata la biserica dupa nunta si, fiindca trecusera peste 3 luni de la nunta si intram in postul Craciunului, ne-a scos altcineva la biserica, iar apoi am mers la o manastire si am dus lumanrile noastre de cununie si le-am dat maicutelor de acolo...Ne-au spus ca o sa ne pomeneasca la toate slujbele pana se vor topi lumanarile de tot si ca va fi foarte bine pentru casnicia noastra...
Si a fost !
Si este in continuare !
Bineinteles ca as fi naiva sa cred ca doar din pricina lumanrilor duse la manastire, dar chiar ne e bine si am facut-o cu credinta.
Gata !

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lorelei_19 spune:

Nici eu nu reushesc sa-mi conving sotzul sa ne casatorim religios. Inainte ne-am mai ciondanit pe chestia asta, si apoi am convenit sa-l intreb o data pe luna daca vrea. Raspunsul e din pacate invariabil nu. Asta e, nu-l pot obliga. Ma rog insa la Dumnezeu sa-i dea minte si intelepciune si candva sa spuna da. Sunt de altfel convinsa ca se va produce si minunea asta in viatza mea, candva....
Vikinga, pentru minunatele cuvinte spuse.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mariagi spune:

Anculina,am si credinta si nu mi se pare fara noima cununia religioasa.numai ca eu sunt convinsa,cu exemplul meu si al altora,care s-au cununat religios,ca totul va fi lapte si miere si va fi numai bine dupa cununia religioasa.si ma repet,nu sunt de acord cu cei care arunca cu pietre in cei necununati la biserica,din motive pe care le-am spus mai sus.Dumnezeu e iubire si Dumnezeu e pretutindeni!


Maria

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Anculina spune:

Pai si cine arunca cu pietre ?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elise spune:

am si eu o nelamurire: mi se pare mie sau unirea in fata Domnului, odata facuta, NU se poate desface (asa cum se desface o casatorie dpdv legal)?

Elise

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns light spune:

quote:
Originally posted by Elise
am si eu o nelamurire: mi se pare mie sau unirea in fata Domnului, odata facuta, NU se poate desface (asa cum se desface o casatorie dpdv legal)?Elise
Sotul s-a uitat din intamplare peste postul tau si a fost tentat sa zica doar "bullsh*t"no offensemama Lucia si Liviu minunea (24.05.2002)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns viorela hoff spune:

Si mie mi-ar fi placut sa ne cununam religios!
Dar sotul meu nu este de acord si stiu ca nu o sa-l conving niciodata.
Asta e,
Vio

"Binecuvantati copii si animalele"
http://community.webshots.com/user/famhoff

Mergi la inceput