Sotul meu e suparacios

As vrea sa va cer si eu o parere. Sunt casatorita cu barbat foarte bun la suflet, foarte cumsecade, foarte familist, cu multe calitati, dar cu un (foarte mare) defect. E suparacios. Nu vorbesc de relatia noastra de cuplu, ci de relatiile cu prietenii sau chiar familia...

Il deranjeaza foarte mult anumite comportamente sau gesturi ale celorlati pe care eu (si nu numai) le consideram marunte si nedemne de suparare. Dar el nu uita si nu iarta, si asta ne pune probleme in relatiile cu ceilalti...

Am doua exemple recente... Acum doua saptamani am fost la munte si i-am luat si pe parintii lui ca sa ne ajute cu cea mica. Mentionez ca mama lui ii seamana la fire si face exact la fel, se supara din nimic... Cert este ca ea s-a suparat la un moment dat, nu a vrut sa spuna de ce, a stat mai mult inchisa in camera... iar sotzul meu s-a suparat si el pe ea ca se poarta asa (!) si de cand ne-am intors nu mai vrea sa ii sune, evita sa ii vorbeasca, nu mai vrea sa o ducem pe cea mica la ei etc. (chiar am ratat un spectacol de teatru pentru ca nu am avut cu cine sa o lasam...)

Al doilea exemplu... De revelion am petrecut cu un grup mai mare de prieteni. Una dintre fete, cu care eu sunt veche si buna prietena (colege de banca in liceu), este mai rea de gura, si cum era foarte nervoasa s-a rastit ingrozitor la sotzul meu care facuse un banc nevinovat. Iar el s-a suparat atat de tare, ca am plecat de la revelion si de atunci nu am mai vorbit cu ea. Desi ea si-a dat seama ca a gresit si a sunat de vreo trei ori sa isi ceara scuze, soztul meu a refuzat sa ii vorbeasca, desi cu soztul ei a mai vorbit... Acum, astazi este ziua sotzului respectivei (un tip taaare pasnic), ii cumparasem si cadou, sotzul meu l-a sunat sa il felicite, totul bine si frumos, urma inevitabila invitatie pentru seara la ziua lui (noi totdeauna ne serbam zilele in gasca), doar ca nu s-a formulat nici o invitatie... Intre timp eu mi-am intins antenele prin alte parti si am aflat ca tipul intr-adevar nu se serbeaza, asa ca lipsa invitatiei nu este nicidecum un afront personal, dar sotzul meu refuza sa inteleaga si crede ca este o conspiratie impotriva noastra...

Problema cea mai mare este ca refuza sa ma asculte si daca incerc sa ii explic ca exagereaza si ca nu are dreptate, se supara si pe mine si spune ca nu il inteleg niciodata, dupa care nu mai vorbeste nici cu mine... Asa ca pentru a evita conflictele, prefer sa nu mai discut, dar nici asta nu e bine...

Nu stiu ce sa mai fac, cum sa il mai abordez. Ma dispera. De revelion recunosc ca a avut dreptate, dar chiar sa nu accepte scuze?? Ma tem ca ne vom certa cu toata lumea, si chiar daca el zice ca importanta este familia, eu am nevoie si de prieteni si consider ca trebuie sa le mai si iertam oamenilor greselile, altfel unde ajungem?...

---

Ever felt away with me
Just once that all I need
Entwined in finding you one day

Ever felt away without me
My love, it lies so deep
Ever dream of me

marius spune:

Da este o problema foarte delicata din punctul meu de vedere vad astfel o posibila solutionare.
Din ceea ce ai descris tu au rezultat doar situatii in care altii(tele) au gresit mai mult sau mai putin fata de el si orgolios fiind probabil si suparacios cum spui nu acorda acceptul acela de care spui acele scuze sau oportunitati de redresare. Ori ii place acest sentiment ceea ce ar fri un gest de cruzime ori pur si simplu asa este el. Insa nu cred ca il vei schimba din aceasta postura respectiv cineva sa greseasca el sa fie cel suparat si sa nu vrea nici in ruptul capului sa accepte rezolvarea situatiei. E un drum categoric inchis. Dar daca situatia ar fi inversa?! Si el greseste e imposibil sa nu greseasca mai mult si in mod deosebit ATENTIE mai putin. Asta e important ca greseala sa fie un NIMIC un FLEAC si totusi el a facut acel FLEAC, el a GRESIT si brusc cineva s-a suparat il acuza "pe drept" si mai mult nici macar NU VREA SA ACCEPTE o rezolvare. Se va afla in pozitia ingrata ca din judecator si fie judecat cu exact aceeasi politica pentru exact acelasi nimic si cu exact acelasi refuz. Se va inchide in sine dar nu va putea sa reactioneze pt ca nu va fi in psotura de a reactiona. Dupa un timp iar va gresi tot pt. un nimic si iarasi o va lua dew la capat. Se va vedea fata in fata cu el insusi. E chiar bine sa i se sugereze discret ca acesta este el. Va avea precis tema de casa si acesta dupa mine va fi primul pas pentru a se autodepasi in relatiile cu ceilalti. Trebuie dupa mine multa delicatete as putea spune chiar finete pt asta.

Parere personala

Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro

iarina spune:

Vai de mine Kehleyr si credeam ca eu sunt suparacioasa din fire, dar pe langa ce povestesti tu, sunt mic copil. In primul rand daca relatia voastra este o.k nu face capat de tara din asta. O problema careia ii acordam prea mare atentie, ne macina mai mult decat este cazul, si, in plus se adanceste. Cred ca asa ii este firea si va fi dificil sa se schimbe, insa se poate educa...uite, eu de felul meu sunt mai repezita, nu neaparat suparacioasa,insa de cate ori simt ca ma enervez fara motiv, numar pana la 10 in gand si-mi tot repet ca nu are sens sa ma irit. Cred ca cel mai indicat ar fi sa-i scrii o scrisoare lunga si frumoasa, sa-i explici totul acolo,uneori cuvintele scrise au mai multa putere de convingere:) Ascunde-o sub perna , da' ai grija s-o gaseasca....nu-i face reprosuri in ea, explica-i frumos ca te doare coportamentul lui si ca in fond totul tine de control. Daca nu-si poate schimba firea, cred ca se poate controla. Succes!

mara03 spune:

cand am vazut titlul subiectului m-am gandit sa intru si sa-ti zic ccc ca nu-i nici o problema atata timp cat ii trece repede. dar vad ca lucrurile sunt ceva mai complicate. asa ca nu-mi ramane de spus decat: rabdare si multa, multa diplomatie (din partea ta bineinteles) . o sa-i traca si supararea pe prietena ta si pe mama lui... de tine e mai nasol ca esti prinsa cam la mijloc.




Andreea & Majestatea Sa Tudor (9 dec 2003)
primul anisor :)
noutati!!!

smillaraaq spune:

Of, Doamne, viata e prea scurta sa te superi din lucruri marunte!

Sotul tau e atat de orgolios sau de ce se supara asa puternic? Tu il cunosti mai bine.

Spui ca si mama lui e la fel, deci probabil a crescut avand modelul in casa si, inevitabil, acum il urmeaza.

Zic si eu ca Mara, rabdare si diplomatie. Tu esti elementul de calm in familie si poate incet incet isi da si el seama ca nu merita sa te consumi si sa tii suparare pentru lucruri marunte ... mai ales cand celalalt recunoaste greseala si cere iertare!

Pe urma nici pentru sanatate nu e bine sa te superi des si sa tii supararea - eu am fost suparacioasa de mica si tin minte (spre rusinea mea) ca in liceu am stat suparata pe o prietena dealtfel foarte buna DOUA saptamani. Doua saptamani in care ne-am vazut zi de zi, nu ne-am vorbit, nu ne-am privit, n-am mers acasa impreuna cum mergeam de obicei - ce sa-ti zic? Nici nu mai stiam de ce ne-am suparat, zau! Plus ca e o senzatie de disconfort ingrozitoare si pana la urma si o senzatie de persistenta intr-o chestie care nu-si mai are rostul. Pentru ca se zice ca, pana la urma, "inteleptul cedeaza". Mai ales ca e un barbat atat de bun si iubitor si familist cum spui ... e pacat.






www.terrapininc.com/Dental/Smile%20Crocodile.jpg" target="_blank">Smilla crocodila

Kehleyr spune:

Multumesc tuturor pentru raspunsuri . Sunt convinsa ca si exemplul mamei lui il face sa se poarte asa, de multe ori ne copiem parintii fara sa ne dam seama, chiar si in aspectele negative. E rau sa fiu prinsa la mijloc, pentru ca vreau sa fiu alaturi de el, sa ma simta un sprijin, dar pe de alta parte daca greseste, asta merge impotriva a ceea ce simt eu ca este corect.

Marius - probabil ca ar fi bine sa pot face ce zici tu. Din pacate el are in permanenta exemplul mamei lui, care face exact ca el, si nu isi da seama ca greseste si el la fel ca ea. Plus ca prietenii nostri sunt toti mult prea iertatori ca sa il puna vreodata in situatia in care ii pune el pe ei...

Iarina - am scris o scrisoare luuunga si frumoasa, dar nu stiu daca o sa ma incumet sa i-o dau. Cert este ca scrierea ei mi-a facut mie bine, ma simt mai usurata .

Smilla - da, sotzul meu este foarte orgolios... El ofera foarte mult celor din jur si incearca sa se poarte intotdeauna corect, si pretinde si de la ei acelasi lucru.

Citind alte subiecte de pe aici, imi dau seama ca problema mea este o furtuna intr-un pahar cu apa. Dar imi face bine sa vorbesc cu cineva, si in rest nu pot vorbi cu nimeni, pentru ca as simti ca il tradez, vorbindu-l pe la spate cu persoane care il cunosc.

Pana acum am abordat solutia de a lasa apele sa se linisteasca de la sine... sa vad ce o sa fac in continuare... oricum un pic de exercitiu de rabdare si diplomatie nu imi strica nici mie , ca si eu sunt cam repezita din fire...

Loma spune:

Kehleyr

Uite o sugestie, acum mi-a venit in minte.

Sotul tau e credincios, accepta ideeile crestine?, daca da atunci ai putea alege cu un film cu si despre iertare, sau chiar un film despre Iisus, sa va uitati la el si apoi cu multa rabdare si calm sa pornesti o discutie despre iertare.
Spune-i ca chiar in rugaciunea Tatal nostru, noi ne rugam lui Dumnezeu si ii cerem sa ne ierte greselile noastre asa cum si noi iertam gresitilor nostri, daca nu le iertam semenilor nostri atunci cum pretindem ca ale noastre sa fie iertate, nu?
Nimeni nu e perfect, toti gresim.

Smerenia este regina virtutilor.

aida_o spune:

uof! al meu are alte probleme... nu mai are incredere in romani, de cind am fost dezamagiti, pe rind, de mai multi romani pe care ii cunoscusem in State. o tine una si buna ca romanii-s tzepari, ca e bine sa stai departe de ei, ca nu mai vrea sa se implice in viata lui in comunitatea romaneasca... il inteleg, dar totusi nu toti sunt asa. stie si el ca nu toti sunt asa, dar a zis ca nu mai are nervi sa acorde cuiva incredere si sa fie iar dezamagit. asa ca aici nu avem nici un prieten roman, din cauza asta. te-nteleg asa de bine...

kawaichan spune:

Tatal meu cred ca bate recordu`. E suparat de 18 ani pe cumnatul lui din cauza unei prostii...beti fiind amandoi acela i-a zis in gluma ceva legat de mama(nu ofensator), dar la misto.Tata bineinteles ca s-a trezit brusc si ofensat la culme n-a mai vrut sa auda nu numai de cumnat ci de toata familia lui...De atunci nici unul dintre noi (fratele meu , mama si cu mine)nu a avut voie sa mearga in vizita sau sa dea macar un telefon cuiva din familia respectiva-unchi, matusa, verisoare-daca se afla iesea un scandal monstru- iar drept urmare mama mea chiar si in prezent se intalneste pe ascuns cu sora ei...Avand in vedere ca tatal meu avea izbucniri violente cand venea vorba despre subiectul resp inca nu s-a gasit nici o solutie.
Ma intreb oare cum ar fi in cazul tau daca ai aborda problema cu putin umor, nu ca sa-l faci sa se simta prost dar in sensul de a mai degaja atmosfera.Vazand ca nu-l iei in serios poate se mai destinde si el.E doar o parere...

aschiutza spune:

Cum resactionezi tu cind el se supara? Ii spui cumva din start ca nu are dreptate sau alte cuvbinte care sa il faca sa creada ca tu nu esti de acord cu el?

Daca faci asta, si el e orgolios, atunci e de inteles de ce sta in supararea lui. Asteapta sa te convinga ca are dreptate....



Impotriva prostiei, zeii insisi lupta in zadar

Kehleyr spune:

Loma - ce bine ar fi daca ar fi asa de simplu, dar noi nu suntem nici unul religiosi .

Aschiutza - nu, asa faceam la inceput, mi-am dat seama ca mai rau se enerveaza, acum il las in pace si evit subiectul, doar-doar si-o da seama singur ca greseste.

Kawaichan - cred ca detineti intr-adevar recordul . Nu merge cu umorul, ca se enerveaza si mai tare, zice ca nu-l iau in serios.