Credinta

Cat de des mergeti la biserica?

Theiuta spune:

Draga mea, preotii spun sa mergi la biserica in fiecare duminica, la liturghie, si la sarbatorile religioase.
In ziua de azi, programul omului modern este mult prea incarcat ca sa mai respecte mereu aceste reguli.
Eu, merg uneori duminica(dar stau putin fiindca am un baietele de 1 an si 4 luni care nu prea sta, mai merg atunci cind simt ca am probleme si nu prea le gasesc rezolvare, de regula, merg la Sf, Ciprian, mai merg la vreo sarbatoare mare(asta pentru ca acum sint in concediu de crestere a copilului) si uite, ultima oara am mers lpentru ca imi pierdusem legitimatia de serviciu si stiam ca Sf. anton de Padova este facator de minuni si ajuta si la gasirea obiectelor pierdute sau furate. Ei bine, am alergat intr-un suflet, m-am gurat si....a dous zi am gasit legitimatia. Nu in casa la mine, ca nu o ratacisem.
Oricum eu cred ca ni se masoara credinta in cit de des mergi la biserica. Am vazut atitea persoane care "semneaza condica" la fiecare slujba si birfesc de mama focului sau alterle si mai si. Am o vecina in acest sens.

Cu drag, Theiuta

http://community.webshots.com/user/theiuta

alexa121 spune:

EU merg cam o data la 6 saptamani atunci cand se impatrasesc cei mici si de sarbatori.

DARAEL spune:

Raspuns f scurt: Cand trebuie !

Cu stima,
Singur, DARAEL
Ratacitor prin Lume
http://www.geocities.com/dara2el/

“A te invinge pe tine insuti este prima si cea mai frumoasa dintre toate victoriile.“ DEMOCRIT

dulcetica spune:

Cind am cununat si botezat si,cind a fost botezat BB Rares.Noi cununia religioasa am facut-o acasa.Si am mai fost ,intr-un moment tragic,cind a murit tata.

daniela_daneza spune:

Merg la biserica in functie de timpul de care dispun.
Oricum credinta este in fiecare din noi si important este sa te rogi oriunde si de cate ori poti, chiar si in gand.
Mai merg la biserica si atunci cand am ceva greu de rezolvat , sau am o mare greutate in suflet si simt ca ma linisteste lacasul de rugaciune.

Doamne ajuta!

Dana

'Daca dragoste nu e, nimic nu e!"

Zuzilici spune:

Nici eu nu calc la biserica prea des dar stiu sa-mi pastrez credinta oriunde as fi. Incerc sa ma rog de cate ori simt nevoia si nu pot spune c-am invatat ca la carte toate rugaciunile dar stiu sa nu fac rau nimanui voit si sa ma feresc in a-l face si nevoit pe cat posibil. Am avut o perioada cand de cate ori mergeam la biserica incepeam sa plang fara sa ma pot abtine. Era un plans linistit in care imi curgeau lacrimile pe obraz si cam atat. Binenteles ca ma simteam penibil si prefeream sa ies din biserica si sa plec. Poate din cauza asta nici nu mai calc pe-acolo prea des, chiar daca-i la 2 pasi de mine. Voua vi s-a intamplat fenomenul? Sau sunt eu cu probleme si poate mai sensbila?

Zuzilici

Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista...

daniela_daneza spune:

Zuzilici, nu esti singura careia uneori in biserica sa ii dea lacrimile.Poate este incarcatura spirituala prea mare .Mie mi se mai intampla sa plang inn biserica atunci cand imi amintesc de MAMA care nu mai e printre cei vii.
Cred ca starea asta depinde si de starea ta sufleteasca din acel moment.

Dana

'Daca dragoste nu e, nimic nu e!"

irina.c. spune:

Pana sa o nasc pe Ilinca mergeam la Biserica aproape in fiecare duminica la Sf.Liturghie si in sarbatori,cand eram libera.Daca aveam timp mai mergeam din cand in cand la Vecernie sau la Acatist.Dupa nastere am mers mai rar,fiindca am alaptat exclusiv pana la 6 luni si era destul de complicat sa iau copilul cu mine,si nici acasa n-o puteam lasa.Acum a mai crescut si o pot lasa cu tati duminica 2-3 ore.Ma simt tare odihnita sufleteste cand merg la Biserica,nici nu stiu cand trece timpul.Irina si bb Iinca(26apr04)
"Toti traim sub acelasi cer ,dar nu toti avem acelasi orizont."

irina.c. spune:

Am gasit o predica a parintelui Iugulescu referitoare la foloasele participarii la Sf.Liturghie.Sunt aici doar cateva fragmente,nadajduiesc sa ne fie de folos.
"(...) Toate Sfintele Taine sunt de mare folos omului aici pe pamint, dar, in chip deosebit, este Sf. Liturghie, pentru ca prin aceasta capatam cele mai mari binefaceri si dobindim nenumarate foloase de la Dumnezeu, in Sfinta Biserica. Sfintii parinti ne asigura ca, atunci cind ascultam cu credinta o Sfinta Liturghie, cu frica si cu smerenie, ne aseazam la masa cu Sf.Treime, cu Maica Domnului, cu Sf. Arhangheli si cu cetele ingerilor, ale apostolilor si ale sfintilor parinti.
In timpul Sf. Liturghii, Iisus moare in chip tainic, dandu-si viata pentru noi si ofera Tatalui ceresc Singele Sau pentru mintuirea noastra, a celor care ne aflam de fata si care suntem pomeniti la Sf. Proscomidie. In timpul Sf. Liturghii se petrec minuni mari. (...)
Cind luam parte la Sf. Liturghie, diavolul este tinut departe de noi, iar noi ajungem cu totul duhovnicesti, putand oferi si noi jertfa sfinta de lauda pentru altii. Prin participarea la Sf. Liturghie, aducem cea mai placuta inchinaciune Sf. Treimi, lui Dumnezeu. Cinstim Patimile Domnului, cinstim pe Maica Domnului si ne bucuram impreuna cu ea de darurile Fiului sau.
Luind parte la Sf. Liturghie inseamna a face cea mai mare si frumoasa fapta. Este un act de credinta suprem care ne asigura o mare rasplata. Sunt nenumarate darurile pe care le primim de la Cina cea de Taina, de la masa cea bogata ....(...) cei care nu vin duminica la biserica, la Sf. Liturghie, sunt considerati nesupusi, neascultatori, dispretuitori ai Jertfei si se lipesc de toate acele daruri binecuvintatte si, astfel, viata lor este in pericol.
Trairea acestor oameni va fi numai in intuneric, in necazuri si suparari si se vor lipsi de tot binele sufletesc si trupesc. Acelora care nu iau parte la Sf.Liturghie nu le sunt primite nici celelalte slujbe si rugaciuni pe care le fac, fie in biserica, fie acasa.
La inceputul crestinismului, crestini care indrazneau sa lipseasca duminica de la slujba, erau dati afara din biserica sau pusi la canon aspru, ca sa fie iarasi primiti. De la aceasta nepasare si neascultare, la chemarea lui Dumnezeu, mari nenorociri se abat pe capul oamenilor, chiar aici In lumea aceasta.
Iata de ce multora nu le merge bine, n-au spor in casa, n-au casatorie fericita, iar altii chiar nu ajung la la casatorie si astfel ruineaza familia, iar ei se distrug sufleteste si trupeste vazind cu ochii. Bolile incoltesc, caci Dumnezeu se departeaza de ei. Prin urmare, trebuie sa ne infricosam si mai mult si sa intelegem ca astfel de suflete, care nesocotesc chemarea la biserica, atunci cand vor trece in viata cea de dincolo, cu siguranta nu vor gusta din fericirea vesnica, din frumusetea Domnului si din toate bunatatile cele ceresti.vrednici de osandit sunt acei crestini care, din pricina grijilor pentru hrana si imbracaminte, nu au niciodata timp pentru suflet. Din constatarile noastre, ca parinti ai bisericii, observam ca multi crestini nu se spovedesc si nu se impartasesc cate 4-5 ani la rind. Intrebati fiind, acestia raspund ca n-au avut timp .
Acesti crestini nu spun ca n-au avut credinta sau ca s-au indoit de foloasele si puterea Sf.Taine, ori ca au uitat pe Dumnezeu si au lasat sufletul in parasire. Nimic din toate acestea! Ei spun scurt ca n-au avut timp. Si intr-adevar, s-au facut robii trupului, hamalii indeletnicirilor pamintesti. Seara si dimineata, cind e timpul sa faca putina rugaciune, duhul cel rau diavolul ii opreste spunindu-le: "Nu e timp, grabiti-va si mergeti la ale voastre!" La masa nu se roaga, nu-I multumesc lui Dumnezeu pentru binele primit, fiindca duhul necurat le sopteste mereu: "Nu este timp!"
In schimb, cit de obositi sunt si oricate treburi ar avea, isi fac timp pentru a citi reviste, ziare si a sta ore intregi la palavrageala si cate alte preocupari nefolositoare, fara sa mai amintim de televizor, unde se iroseste mult timp. Cand vine ziua duminicii si clopotele ii cheama la inchinare, ei amana, zicand ca vor merge alta data. Celor care sint hotarati totusi sa vina la biserica, nu se poate sa nu le iasa diavolul inainte cu o ispita, ca sa-i impiedice de a ajunge la Cina Domnului. Unora le trimite neamuri de departe, tocmai atunci, ca sa-i retina de a merge la biserica. Cei casatoriti se scuza, ca si omul din Evangheliea de astazi, care spunea, dupa cum am vazut, ca s-a insurat si de aceea nu poate veni.
Cei mai multi, tocmai in ziua chemarii la cina se gasesc sa-si faca poftele, impiedicindu-se unul pe altul ca sa nu ajunga la biserica. Altii vin de departe pe la oras, cu gindul sa ia parte la slujba, dar diavolul le iese inainte si le aduce aminte ca au de cumparat cite ceva si astfel alearga ei din magazin in magazin, pana obosesc de nu-i mai tin piceoarele. Ajung franti de oboseala la Sf. Biserica si nu mai sunt in stare sa se roage sau sa asculte cu atentie sfintele invataturi. Mai mult pe chiar, pe unii atat i-a alergat necuratul si i-a tot dus, incit au scapat si sfanta slujba si ajung, la sfirsit, dupa ce cina s-a mincat, ospatul s-a terminat iar ei nu s-au folosit cu nimic, pierzind prilejul de mintuire.
Asa, o mare parte din oameni alearga ca niste hamali ai vietii acesteia trupesti, in goana nebuna dupa placeri, ca sa dobindeasca fericirea veacului acestuia trecator. Asa se trezesc multi pe patul mortii, inselati de demonii iadului, care le apar in clipa sfarsitului si le spun: "Ai nostri sunteti, caci noua ne-ati slujit toata viata". In zadar mai cheama atunci preotul, cand nu mai pot vorbi si nu mai au nici timp sa faca pocainta pentru pacatele savarsite."
Cine este interesat,gaseste restul textului la http://www.ierodiaconvisarion.ro/predicifd/4/d28drusalii.htmlIrina si bb Iinca(26apr04)
"Toti traim sub acelasi cer ,dar nu toti avem acelasi orizont."