Despre sentimentul tragic la romani I

fdoina spune:

Ai in vedere doar folclorul?
Apropo de glumit, e si vorba aia ca "faci haz de necaz"

iarina spune:

Doina, de fapt m-am gandit la Mesterul lui Blaga, caci am luat in considerare si o opera "culta"...oricum acelasi fenomen se intampla atat in literatura cat si in folclor. E drept, acum cativa ani, cand am scris eseul aveam foarte mult avant si energie, acum , probabil ca as modifica anumite idei. In fapt Mantuirea anuleaza orice conflict tragic, conflictul tragic implica/revendica/duce la razvratire, razbunare, hybris. Ce mi se pare mie deosebit de interesant este ca, desi sunt convinsa ca ortodoxia anuleaza tragicul la noi, la rusi, popor profund religios, ortodox, tragicul exista. Sa nu tina atunci numai de crestinism, ci poate de "precrestinism", de elementele precrestine care au "dominat" un popor? La toate astea sa se adauge poate si tavalugul istoriei si structura sufleteasca specifica oricarui popor?
Na, ca mai am un pic si dau in antropologie. Ar fi multe de discutat, sunt acum foarte obosita dupa o zi de munca, voiam sa va intreb daca ati citit Nietzsche cu "Nasterea tragediei din spiritul muzicii" (io citind-o "m-am indragostit de Nietzsche)

moko spune:

despre inclinatia romanilor de a-si dramatiza viata scrie si Andrei Plesu www.algoritma.ro/dilema/fw.htm?current=NumAnt1.ht" target="_blank">aici... nu stiu cat de aproape de discutia voastra se plaseaza articolul lui, dar mie mi-a dat putin de gandit!!


nimic nu esueaza in aceeasi masura precum succesul.(G.K. Chesterton)
au mai ramas...
poze