Despre sentimentul tragic la romani I
Este doar un fragmentel dintr-un eseu mai mare...care la randul lui face parte dintr-un proiect. Sper sa va placa
P.S Imi cer scuze, era un subiect mai vechi, am vrut sa corectez ceva si l-am sters din greseala. Rog moderatorii sa-l stearga de tot.
Raspunsuri
iren spune:
quote:
Originally posted by nematics
pai il poti sterge si tu!
" Cita luciditate, atita drama - Camil Petrescu"
Acu deja e prea tirziu, ca are raspunsuri, io d-aia m-am abtzinut aseara sa-i scriu aci, ca sa poa' sa-l shtearga
Io shi plozii turbulentzi
In caz de greturi si alergii la anumite persoane, se recomanda retragerea intr-un loc izolat si racoros si consumarea, in liniste, a patru- cinci lamii pe ora.
Teodora D. spune:
daca nu s-a inchis subiectul, poate putem discuta totusi pe seama acestei idei incitante :)-sentimentul tragic la romani. Iarina, nu ai retinut ceva de la care ar putea porni discutia?
Peste 100 de ani nu va conta ce cont in banca am avut, in ce casa am locuit sau ce masina am condus.
Dar lumea ar putea fi diferita pentru ca am fost importanta in viata unui copil.
iarina spune:
Fetelor, am crezut ca subiectele arhivate nu le pot sterge eu...acum , daca vreti sa discutam pe tema, o putem face, diseara cand ajung acasa am sa postez bucatica de eseu pe care am sters-o din greseala.
Eu plecam de la ideea, ca , spre deosebire de alte popoare, sentientul tragic nu s-a manisfestat foarte puternic in spatiul mioritic...bine, putem admite ca a existat fatalism, insa nu tragic. Avem tragic in literatura? Putem sa facem o comparatie cu grecii de pilda? Sau chiar rusii? Cam asta era ideea...mercic ca ati fost intelegatoare
iarina spune:
Din pacate nu gasesc tot eseul, l-am scris mai demult si l-am pierdut in parte, il am postat pe un forum de literatura dar mi-am uitat parola si fiind deja arhivat nu cred ca pot ajunge la el. Doina nu ma refeream la grecii crestini ci la cei antici, tocmai datorita crestinatatii, mai precis ortodoxiei, lipseste sentimentul tragicului la noi - consider io.
conchita spune:
interesant subiect si incitant inceputul de eseu, Iarina
n-as merge pana acolo incat sa afirm ca tot poporul e optimist, una pentru ca atunci cand generalizam e nevoie macar de argumente de sustinere, a doua ca orice generalizare e o prejudecata pur si simplu, deci se exclude automat ca ipoteza de lucru atunci cand dorim sa demonstram ceva.
eu cred ca putem vorbi de sentimentul tragi-comic la romani si nu o zic cu ironie. popor dualist, pe de o parte in stare sa dea lumii cei mai haiosi mitici posibili (si aici ii dau dreptate Mirelei care a remarcat la alt subiect ca ne nastem nu doar poeti, ci si mistocari, aka bascaliosi), nemuriti acesti mitici si catavenci de nepretuitul Caragiale, dar si suferinzi metafizici, vezi Cioran.
DARAEL spune:
Asteptam continuarea... crezi ca scapi asa usor.... ne faci pofta si pe urma pleci ?
Sa fii iubita !
Adrian
http://www.geocities.com/dara2el/
6 tehnici in asteptarea lui BB mic
“A te invinge pe tine insuti este prima si cea mai frumoasa dintre toate victoriile.“ DEMOCRIT
iarina spune:
Conchita,ai dreptate, poate n-ar trebui sa merg asa de departe incat sa-l consider un popor optimist, nu, doar un popor care nu are apetenta pentru tragic. Ceea ce nu este un handicap.
Eu consider ca este o diferenta notabila intre tragic si fatalism...fatalisti suntem, fatalism gasim si in Miorita, insa nu este tragic. Poate o usoara urma de tragic am putea gasi la Mesterul Manole....astept si alte pareri oricum.
Si da, ai dreptate, nu suntem optimisti, insa suntem mistocari. Daca avem o problema serioasa si simtim ca nu-i facem fata, atunci incepem sa glumim.
Paul morand spunea ca :"Romania este un loc tragic unde totul sfarseste in comic"...dar pentru ca eu anulez tragicul, as inlocui cuvantul tragic din fraza lui morand.
P.S. Restul eseului il am pe hartie, acasa, o sa ma duc de Paste si daca mai prezinta interes subiectul, voi posta continuarea.