dependenta-cum scapam de ea?
Raspunsuri - Pagina 4
ariadna33 spune:
Rosey, sper ca nu te-am suparat 
. Ai grija de tine.
Ai un PM de la mine.
Adriana
AlexNes spune:
nu am citit toata lista de raspunsuri si mesaje.Insa cand cate am inteles eu..am o intrebare. daca esti matura asa cat pari din discutii ce de ai vrut sa ramai insarcinata? pt. ca ai vrut un copil sau pt. ca ai vrut sa il legi pe el de tine. se pare ca varianta a doua nu a mers pt. ca nici acum nu sunteti casatoriti..dar cred ca in ziua de azi un act in plus ce mai conteaza....
daca intradevar vroiai copilul de ce il mai implici pe el pt ca oricum nu il intereseaza..
ce bunici nu ar dori sa isi cunoasca nepotica. oricat de mult nu te-ar fi iubit pe tine..cu nepotica lor este cu totul altceva. el ce le povesteste despre tine?
inainte de a merge mai departe intreaba-te cum se va simti copila ta cand va afla ca nu a fost dorita de al ei tata!
traim intr-o societate civila dura insa modul asta al nostru..pt. ca fiecare ne regasim intr-o oarecare masura...mai mare sau mai mica in situatia ta de complacere, devine stresant.
nu mai incerca sa afli solutii...adevarul e unul singur si il ai in fata..RENUNTA..pt ca nu am obervat cum te ajuta in nici un fel. ai devenit precum melcu care incearca sa iasa dintr-o fantana..2 pasi inainte..3 inapoi
multa bafta
si BB robertel
cinta spune:
Rosey, draga 
citind randurile de pe acest subiect mi-am reamintit o perioada mai putin glorioasa din prorpia mea viata.
pt 1 an de zile am fost legata si DEPENDENTA emotional de un barbat care m-a facut sa sufar enorm. nu fizic ci psihic. ajunsesem sa imi pierd respectul de sine si sa ma consider inferioara. eu, cea care eram obisnuita sa fiu mereu centrul atentiei ajunsesem sa imi fie teama sa imi exprim opiniile in preajma lui. imi era teama sa am opinii in preajma lui. ma simteam desconsiderata. ma simteam irosita. si mai rau, ca si tine, eram constienta de asta dar nu puteam sa fac nimic.
am incercat de 3 ori sa rup relatia cu el. si de fiecare data m-a facut sa revin asupra deciziei. am suferit de insomnii mai bine de jumatate de an. lipsa de pofta de mancare, lamentari peste lamentari, etc. deja prietenii mei adevarati stiau ca a se intalni cu mine insemna ca in tot acel timp vor trebui sa ma asculte pe mine vorbind despre el. mai rau, din cauza acestui frecush continuu aproape ca am ratat absolvirea de la facultate.
din fericire pt situatia respectiva, la noi nu a existat problema unui copil care sa ramana fara unul dintre parinti.
insa, dupa vreo 6 luni de incercari am reusit sa ma desprind de el. ca dupa sa vina iar sa ma caute. -AI DREPTATE CAND VORBESTI DE ORGOLIU MASCULIN, ROSEY. EU I-AM ZIS SIMT AL PROPRIETATII, PT CA MA SIMTEAM UN OBIECT IN PUTEREA LUI - cand s-a convins ca nu ma mai intorc din drum, cu toata suferinta, a admis ca, de fapt, era deja intr-o relatie cu o alta persoana - O COPILA CARE NU AVEA NICI 18 ANI IMPLINITI CAND A CUNOSCUT-O!!!- si ca, de fapt, are sentimente pt ea.
nu am putut sa il urasc oricat mi-am dorit asta. si am simitit imboldul sa il tin strans si sa nu ii dau drumul sa plece. dar nu am facut-o. si i-am zis si lui de ce nu am facut-o, in ciuda impulsului: ENOUGH IS ENOUGH. m-am redefinit pe mine ca femeie, am decis ce permit si ce nu permit altora in relatiile cu mine, ce sa cer si la ce sa ma astept. mi-am adus aminte ca daca vreau ca altii sa ma respecte, mai intai trebuie sa invat sa ma respect singura.
intre timp mi-am revenit si de mai bine de 2 ani de zile sunt impreuna cu un alt barbat. un om minunat si care ma iubeste ca pe ochii din cap.
vrei sa stii care e partea cea mai ironica, Rosey? acum, acelasi barbat care se comporta de parca nu dadea o ceapa degerata pe gandurile mele, imi cere opinia pe chestii de viata si de profesie. Nu tinem legatura strans desi el a dorit sa ramanem "prieteni". ceea ce am refuzat categoric. dar o data la cateva luni mai schimbam politeturi pe msn sau pe mail. iar cand are o dilema mi se adreseaza pt a-mi cunoaste parerea.
concluzia mea: un astfel de barbat nu este un monstru. este pur si simplu un om cu incapacitatea sufleteasca de a darui. si care, de regula, sunt cruzi cu cei care ii iubesc mai mult. insa nu te legana in iluzia ca ai putea sa il inveti cum sa daruiasca din suflet. ca sa ma ierti, dar nu esti Maica Tereza.
Daca este un barbat inteligent si nu se complace, va intelege singur si va invata din experientele trecute. si isi va exersa aceasta noua latura. va incerca sa o dezvolte. dar nu cu tine. daca nu a facut asta in cei 4 ani, nici nu o va face. nici copilul spui ca nu l-a prea schimbat in bine. deci, eu zic sa te impaci cu ideea ca relatia voastra este una dintre acele experiente.
capul sus si fa-ti propriul manifest de femeie mandra.
in ceea ce priveste copila: sunt de acord cu ce se spunea pe forum legat de faptul ca un copil intelege cand mai creste. si va suferi. va suferi ca nu primeste afectiune. va suferi ca tati nu locuieste cu voi si nu imparte acelasi pat cu mami. va suferi insa cel mai mult cand mami nu va fi fericita. cand mami se va ascunde intr-un colt sa planga pe ascuns. un copil simte nefericirea si tensiunea si asta il face cel mai nefericit. iti spun asta din propria mea experienta.
cat am fost copil si mai tarziu, ia-m condamnat si ii condamn pe parintii care se sacrifica sa stea impreuna de dragul copiilor. pe care, de fapt, mai mult ii pedepsesc astfel.
Rosey, draga: fii tare si nu te descuraja. Scrie aici daca te ajuta.
cinta
Rosey spune:
quote:
Originally posted by AlexNes
nu am citit toata lista de raspunsuri si mesaje.Insa cand cate am inteles eu..am o intrebare. daca esti matura asa cat pari din discutii ce de ai vrut sa ramai insarcinata? pt. ca ai vrut un copil sau pt. ca ai vrut sa il legi pe el de tine. se pare ca varianta a doua nu a mers pt. ca nici acum nu sunteti casatoriti..dar cred ca in ziua de azi un act in plus ce mai conteaza....
daca intradevar vroiai copilul de ce il mai implici pe el pt ca oricum nu il intereseaza..
ce bunici nu ar dori sa isi cunoasca nepotica. oricat de mult nu te-ar fi iubit pe tine..cu nepotica lor este cu totul altceva. el ce le povesteste despre tine?
inainte de a merge mai departe intreaba-te cum se va simti copila ta cand va afla ca nu a fost dorita de al ei tata!
traim intr-o societate civila dura insa modul asta al nostru..pt. ca fiecare ne regasim intr-o oarecare masura...mai mare sau mai mica in situatia ta de complacere, devine stresant.
nu mai incerca sa afli solutii...adevarul e unul singur si il ai in fata..RENUNTA..pt ca nu am obervat cum te ajuta in nici un fel. ai devenit precum melcu care incearca sa iasa dintr-o fantana..2 pasi inainte..3 inapoi
multa bafta
alex si BB robertel
alex
NU am vrut sa raman insarcinata. am scris printre primele mesaje ca a fost un accident, mai ales ca mi se spusese ca NU pot avea copii. unii medici mi-au zis ca am probleme hormonale si as avea sanse doar cu tratament intensiv....altii mi-au zis sec: nu poti avea copii, pur si simplu!!! culmea e ca totusi am continuat sa ma protejez, dar S-A INTAMPLAT!!!de aceea nu am conceput sa renunt la copil, pentru ca imi doream ff mult unul(chiar daca nu in conditiile date) si ma gandeam ca poate e singura mea sansa...
iar atunci cand l-am anuntat ca sunt insarcinata, i-am zis ca eu vreau sa pastrez copilul si daca el nu e de acord, sunt dispusa sa ne despartim. insa el a ramas langa mine.
ariadna, sigur ca nu m-ai suparat!! din pacate, momentan nu pot citi PM-ul, ca vad ca am ceva probleme cu contul:(
cinta,
allice spune:
Cand aveam 25 de ani traiam intr-o relatie asemanatoare: dependenta sentimentala si foaaaarte sexuala. Cand am descoperit ca ma duc la vale din cauza lui, ca ma desconsider si-mi fuge terenul de sub picioare, m-am gandit c-ar fi mai bine sa ne despartim. Dar nu puteam fara... Adica fara el, fara sexul lui... Hahahaha, cine nu stie ce e aia dependenta sexuala, nu poate vorbi. Intr-o zi, mai in gluma mai in serios i-am explicat ca eu vreau sa fac ordine in viata mea si ca daca vrea sa ma ajute, sa ramana cu mine, ceea ce il implica in multe.., daca nu: ' E liber ca pasarea cerului'. Nici acum nu uit fata pe care a facut-o, cata rautate a avut in priviri. Nu se astepta la asta. Eram proprietatea lui care nu avea VOIE sa aiba alte opinii. A incercat o impacare (sex) iar dupa refuz a plecat. Eu am zambit tot timpul, i-am spus ca e oricand bine venit, ca amic, dar ATAT. Imi propusesem sa chem pe cineva ori de cate ori va veni, astfel incat sa nu mai ajungem la... dependenta... A plecat, s-a casatorit dupa 3 saptamani (!!!!-deci o cunostea). Dupa 2 ani, ne-am intalnit intamplator pe strada, fiecare cu 'jumatatea'(eu inca nu eram casatorita) si am TRANSPIRAT instantaneu, am vrut.... stii tu. Am un sot minunat, bun la toate..., dar cand ma gandesc la EX, inca vreau... Si am copil de 3 ani, si sunt la miiiiiii de Km, si sotul ma iubeste si eu il IUBESC pe sotul meu, iar ex mi-a chinuit sufletul si mi-a oferit atat de putin... A fost o experienta de 6 ani cu pauza de 1 an. Nu vei 'scapa' niciodata de el! Eu inca il vad cu ochii mintii si inca ii simt mainile pe corpul meu... Na! am transpirat!
Eu sunt de parere ca ne iubim copii pentru ca ii crestem, mai ales. Asa ca: daca tu ai aproape un om, adica: OM, alaturi de care sa-ti cresti fata armonios, NU EZITA! Uneori, un parinte adoptiv bun e preferabil in locul unuia natural rau. Apoi: Sexul nu e vesnic. Odata si odata, oricum va ramane 'doar' restul relatiei... Dar vei avea alta varsta!!!
ticka spune:
Am citit in mare postarile si sincera sa fiu nu prea inteleg ce se intampla....m-am blocat aici:
quote:
singura data cand si-a exprimat in mod clar si ferm pozitia fata de mine a fost atunci cand era cat pe ce sa ma piarda in bratele altui barbat. s-a dus si a vorbit cu tipul si i-a zis ca eu sunt iubita lui si are un copil cu mine si ca el nu are ce sa se bage....numai ca tare imi miroase mie asta a orgoliu masculin mai degraba decat a dragoste....
deci cu putina vointa ai fi putut iesi din relatia despre care te plangi ca nu poti iesi....
Pe de alta parte vrei sa iesi din relatie dar vrei si sa te casatoresti cu el:
quote:
....mi-as dori sa ne casatorim, el zice ca o va face in momentul in care va avea o situatie materiala mai buna, dar nu in viitorul apropiat...si da, stie ce astept de la el.
si ca sa inchei am impresia ca te complaci in situatia care esti, pentru ca atunci cand te hotarasti sa schimbi ceva in viata ta, cu putin efort poti s-o faci si nu mai accepti umilinte etc etc. Cat despre faptul ca parintii lui n-au vazut micutza, eu zic ca da de gandit. Stii cum e cu proverbul cu ashchia si trunchiul.
Nu dati cu roshii
, dar orice shut in fund e un pas inainte. Eu zic sa analizezi inca o data totul si sa te hotarasti exact ce-ti doresti. No offence!
Rosey spune:
ticka, multumesc pentru cuvintele scrise:)
in nici un caz nu am de ce sa ma supar, sunt constienta ca imi cam lipseste vointa:)
iar in legatura cu casatoria, era de fapt un raspuns la ce ma intrebase cineva. insa NU e scopul meu. as fi preferat sa ma inteleg bine cu el, indiferent de acte...
ariadna33 spune:
Rosey, draga mea, sa stii ca toti oamenii au slabiciuni, (eu de exemplu am o gramada)! Asta nu inseamna ca suntem persoane slabe, doar ca ne e mai greu sa luam hotarari.
Indiferent ce vei alege, eu iti doresc sa fie calea iubirii, sa-ti gasesti implinirea si linistea alaturi de omul pe care-l simti aproape de sufletul tau. Daca tu vei fi fericita, fetita ta va creste intr-un mediu armonios si cald.
Adriana
ticka spune:
Rosey, eu cred ca e important sa te gandeshti ce e bine pentru tine pe termen lung si nu ca te simti bine astazi sau in momentul dat. Si o data luata decizia sa incerci sa nu dai inapoi. Si atata timp cat e decizia ta, iti va fi mult mai usor. Plus respectul de sine - conteaza.
Dar cel mai important e sa faci ce simti tu ( si cu asta am anulat absolut tot ce-am scris mai sus). O viata avem si trebuie sa o traim asa cum ne place noua si nu cum ar vrea altii sa o traim si nu cu gandul ce ar spune altii. Plus sfaturile deseori nu ajuta la nimic. Stii cum e prostul invata din greselile proprii si desteptul din greselile altora. Pai in mare parte invatam din greselile noaste, si la tot ce li se intampla altora spunem :Mie nu mi se poate intampla...
Apoi retete de fericire nu exista....
salisa spune:
Draga Rosey, in situatii de caestea nimeni nu o sa zica sa faci "asa" sau "altfel".Este vorba de tine si de ceea ce doresti tu...
Nic macar un psiholog...nu-ti va spune ce e mai bine sa faci....poate te va ajuta sa-ti limpezesti gandurile.
Trebuie sa fii puternica pentru tine si pentru fetita ta....
Este greu sa alegi, dar trebuie sa stii ce este mai bine pentru tine si copilul tau.
Si nu uita ca viata trece pe langa tine si mai tirziu iti vei da seama de timpul pierdut....
salisa