dependenta-cum scapam de ea?
Raspunsuri - Pagina 3
Rosey spune:
ai dreptate adriana...numai ca el nu e genul care sa vrea sa discute cu cartile pe fata.
singura data cand si-a exprimat in mod clar si ferm pozitia fata de mine a fost atunci cand era cat pe ce sa ma piarda in bratele altui barbat. s-a dus si a vorbit cu tipul si i-a zis ca eu sunt iubita lui si are un copil cu mine si ca el nu are ce sa se bage....numai ca tare imi miroase mie asta a orgoliu masculin mai degraba decat a dragoste....
s-a straduit sa se schimbe, a facut eforturi vizibile....insa relatia e tot blocata intr-un cliseu plicticos, el incearca din rasputeri sa detina cat mai mult control asupra mea, fara sa ofere prea multe: se enerveaza repede si din orice, nu stie ce inseamna tandrete si compasiune, nu-i prea place sa comunice cu copilul( dialogurile lor sunt foarte foarte sarace....), nu vrea sa se implice in nici un fel de treburi gospodaresti sau responsabilitati financiare....
si totusi....prezenta lui in viata mea inseamna mult pentru linistea mea sufleteasca si pentru implinirea mea sexuala. dar e destul????
simt ca nu, nu stiu daca e vorba doar de presiunea si influenta ideilor clasice despre o relatie....caci relatia noastra nu s-a incadrat niciodata in tipare, mi-a convenit lucrul asta o vreme, acum din ce in ce mai putin, pt ca as vrea stabilitate si siguranta in viata mea. ma apropii de 30 de ani si simt ca trebuie sa fac o schimbare. dar oare sunt pregatita pentru ea? oare m-as putea adapta la un alt mod de viata?
Adria_ spune:
E bine ca-ti pui intrebarile astea. El stie care sunt framantarile tale? Spune-i-le! Da-i teme de gandit. Din cate inteleg eu relatia voastra a mers pana acum doar cum ai vrut tu, iar tu acum nu stii incotro s-o iei. Nu mai poti sa decizi singura pentru amandoi sau pentru toti trei. Si e normal sa fie asa. Intr-un cuplu cei doi trebuie sa aiba drepturi si obligatii egale, nu? El ce vrea? Stii? L-ai intrebat? Cred ca nici lui nu-i convine situatia asta. Se simte poate la fel de frustrat ca si tine. De aici toate "abuzurile" lui.
N-are responsabilitati pentru ca la inceput poate nu l-ai lasat tu sa aiba.
Eu nu vreau sa-i iau lui apararea, dar in general barbatii sunt ca niste copii, nu stiu de ce si nici nu-mi place situatia asta, dar asta e. Le place sa mai copilareasca alaturi de sotia lor, daca sunt lasati. Apropo de casatorie, ar trebui sa discutati si despre capitolul acesta, pentru ca simt ca de fapt asta e problema ta: ai vrea sa te ceara in casatorie iar el nu o face, sau daca o face nu e prea convingator.
Cumva ar trebui sa discutati situatia voastra sa stiti fiecare care sunt frustrarile, nevoile, visele celuilalt si numai dupa aceea iti vei putea raspunde singura la intrebarea daca sa te desparti sau nu de el. Programati impreuna o discutie peste o zi sau o saptamana.Cred ca meritati amandoi sa stiti ce este in sufletul fiecaruia inainte de a lua o decizie (adica relatia voastra este suficient de serioasa, aveti si un copil impreuna, si de aceea trebuie sa fiti convinsi pe cat se poate ca nu ati facut o prostie). Daca te desparti de el si peste 10 ani fetita te va intreba de ce "tata nu sta cu noi" trebuie sa ai un raspuns plauzibil si pe care si tu sa il crezi cu adevarat.
Adriana
ariadna33 spune:
Ma bag si io 
. Din nou. Recunosc ca ma intriga subiectul. Ce inseamna 'relatie in afara tiparelor', o relatie neoficializata sau o relatie care nu are o baza, un temei cum ar fi iubirea? Mai mult ca sigur relatia a inceput cu o indragostire. Cat a ramas din iubire si cat a devenit obisnuinta in relatie numai 'protagonistii' stiu. Depinde si ce astepari au fost la inceputul relatiei, adica asa cum spuneai, Rosey, nu te mai multumeste situatia si ai vrea o schimbare, de aici cred eu ca asteparile tale nu au fost foarte mari la inceput. Acum, cu trecerea timpului realizezi ca relatia a devenit un 'cliseu plicticos' si nu te mai multumeste. Adriana are dreptate in legatura cu barbatii, ca ei sunt putin copii, adica depinde si cum il educi, daca l-ai obisnuit ca tu sa te ocupi de toata partea practica, e cam greu, daca nu chiar imposibil sa-i ceri dintr-o data sa fie responsabil si matur.
Pe de alta parte, cum bine ai sesizat se pune problema 'ai putea sa te adaptezi altui stil de viata'? Pai cam ce variante ar fi: ori singuratatea, ori alta relatie.
Despre singuratate, eu una n-am o parere prea buna, (cel putin pt. noi, femeile), societatea are grija sa ne taxeze (am o prietena care nu a avut pana la 28 ani un partener, il astepta pe "Fat-Frumos pe cal alb" si la orice petrecere era invitata se simtea cam prost, ca femeile o evitau ca sa-si 'pazeasca' barbatul iar burlacii se simteau 'datori' sa intre in vorba cu ea, ca si cum ea venise la petrecere pentru a-si gasi un barbat. Unul chiar a intrebat-o ce situatie materiala are- masina, casa, etc).
Alta relatie: daca vrei o schimbare, ar trebui ca aceasta noua relatie sa fie altfel decat cea de acum, nu? Cauta in sufletul tau, s-ar putea intr-adevar sa ai in el asteptari mult mai mari decat crezi, si nu numai, si disponibilitate. Capacitate de a da si de primi iubire. S-ar putea, cramponandu-te de aceasta relatie chiar sa treci pe langa o astfel de iubire.
Dar cine stie?
ariadna33 spune:
Si in prostia mea eu cred ca daca un barbat te va iubi pe tine, iti va iubi si copilul, chiar daca nu e al lui.
Rosey spune:
adria_, ai dreptate, mi-as dori sa ne casatorim, el zice ca o va face in momentul in care va avea o situatie materiala mai buna, dar nu in viitorul apropiat...si da, stie ce astept de la el. dar considera asteptarile mele doar pretentii. s-a mai straduit, e drept, in ultima vreme...dar intr-adevar s-a obisnuit cu o anumita stare de lucruri in relatia asta si ii e foarte greu sa se schimbe. si apropo de ce va zice copilul....pai tata nici acum nu sta cu noi!!!
ariadna33, ai sesizat foarte bine lucrurile...ne-am iubit enorm la inceput, dar a ramas mai mult obisnuinta decat dragoste acum. si eu imi pun problema ca poate trec pe langa o adevarata iubire, o relatie in care lucrurile sa decurga asa cum vreau eu. caci am cunoscut un alt barbat, care ma vrea langa el si ma iubeste....ne stim de vreo 5 luni si din cate l-am cunoscut este asa cum imi doresc. chiar si fiica-mea e topita dupa el.
dar nu ma pot desprinde de celalalt, am incercat, ne-am despartit o vreme si, desi totul era perfect cu noul prieten, eu tot la fostul iubit ma gandeam si nu puteam sa il uit...asa ca m-am intors la el si am reusit sa il fac sa ma ierte. incurc prea multa lume cu nehotararea mea....dar nu pot sa ma decid. sunt multe de pus in balanta, am facut-o, dar....nu m-am lamurit.
ariadna33 spune:
Rosey, inteleg cat de greu iti este, te leaga de el niste ani petrecuti impreuna, copilul care e al amandurora, chiar daca el nu l-a vrut de la inceput, acum s-a apropiat putin de el.
E foarte greu, mai ales ca atunci cand nu mai este iubire o femeie este capabila sa se sacrifice pe ea din mila. Nu-i asa ca atunci cand s-a dus la celalalt si i-a spus ca tu esti a lui ai simtit compasiune? Adica el nu este in stare (din varii motive, poate chiar nu are resursele sufletesti necesare) sa-ti ofere ce ai tu nevoie, dar reuseste sa te faca sa simti mila. Nu a fost orgoliu masculin, a fost disperare ca te pierde. Si eu cred ca mai mult decat ti-a oferit pana acum nu are de unde sa-ti dea.
Fiecare avem o masura sufleteasca si in ceea ce avem de dat si in ceea ce avem de primit. Numai ca unii nu primesc niciodata pe masura a ceea ce au de oferit.
Rosey spune:
quote:
Originally posted by ariadna33
Rosey, inteleg cat de greu iti este, te leaga de el niste ani petrecuti impreuna, copilul care e al amandurora, chiar daca el nu l-a vrut de la inceput, acum s-a apropiat putin de el.
E foarte greu, mai ales ca atunci cand nu mai este iubire o femeie este capabila sa se sacrifice pe ea din mila. Nu-i asa ca atunci cand s-a dus la celalalt si i-a spus ca tu esti a lui ai simtit compasiune? Adica el nu este in stare (din varii motive, poate chiar nu are resursele sufletesti necesare) sa-ti ofere ce ai tu nevoie, dar reuseste sa te faca sa simti mila. Nu a fost orgoliu masculin, a fost disperare ca te pierde. Si eu cred ca mai mult decat ti-a oferit pana acum nu are de unde sa-ti dea.
Fiecare avem o masura sufleteasca si in ceea ce avem de dat si in ceea ce avem de primit. Numai ca unii nu primesc niciodata pe masura a ceea ce au de oferit.
asa e...mi-a fost mila de el. si chiar daca nu imi poate oferi prea multe, (si ai dreptate aici ca probabil nu are resursele sufletesti necesare), totusi asta nu inseamna ca nu ma iubeste, sau ca eu nu-l iubesc. aici e problema. fiecare om are limitarile lui, oare eu as fi fericita sa ma limitez la ceea ce imi poate oferi el? daca nu as fi avut termen de comparatie, poate ca as fi ramas multumita....nu stiu!!!!
ariadna33 spune:
Fii sigura ca te iubeste, atat cat poate, cat stie el. Si chiar daca n-ai fi avut termen de comparatie ai fi avut acelasi sentiment la un moment dat. Tu o percepi ca pe o 'dependenta', dar de fapt e un amalgam de compasiune, teama ca el nu-si va mai reface viata, amintiri nostalgice cu voi doi cand va iubeati, remuscari ca nu-i oferi copilului familia lui naturala, etc. Te-ai gandit ca poate daca nu l-ai tine legat de tine si-ar gasi si el jumatatea lui, pe masura lui? Fii sigura ca nici el nu fericit, si el simte ca ceva nu merge, de aceea nici nu-si poate asuma prea multe.
Rosey spune:
quote:
Originally posted by ariadna33
Fii sigura ca te iubeste, atat cat poate, cat stie el. Si chiar daca n-ai fi avut termen de comparatie ai fi avut acelasi sentiment la un moment dat. Tu o percepi ca pe o 'dependenta', dar de fapt e un amalgam de compasiune, teama ca el nu-si va mai reface viata, amintiri nostalgice cu voi doi cand va iubeati, remuscari ca nu-i oferi copilului familia lui naturala, etc. Te-ai gandit ca poate daca nu l-ai tine legat de tine si-ar gasi si el jumatatea lui, pe masura lui? Fii sigura ca nici el nu fericit, si el simte ca ceva nu merge, de aceea nici nu-si poate asuma prea multe.
am plans cand am citit mesajul tau...ai mare dreptate...dar...nu stiu cum sa fac...
ariadna33 spune:
Rosey, nu pot sa-ti spun eu ce sa faci sau cum sa faci. Numai tu poti hotara ce faci cu viata ta. Pentru ca vezi tu, tot ceea ce facem are niste consecinte pe care tb. sa le suportam, nu ne absolva nimeni de ele. Fiecare actiune importa riscuri, chiar si inertia importa de asemenea riscuri.
Imagineaza-ti cum vei fi peste cativa ani in ambele variante. Daca esti o persoana mai mult afectiva decat rationala, alege iubirea, daca pt. tine conteaza mai mult siguranta (desi si aceasta poate fi aparenta) alege starea actuala.
Mi-ar fi usor, ca un spectator detasat sa-ti spun alege aia sau aia, dar nu ma lasa constiinta. Reflecteaza, o hotarare ca asta nu se ia in 5 minute.