dependenta-cum scapam de ea?
Raspunsuri - Pagina 2
Rosey spune:
pai locuieste cu parintii, lucreaza cu taica-su si ai lui nu ma plac pt ca nu au considerat venirea pe lume a copilului oportuna. de altfel, ei nici nu au vazut fata....
in ceea ce priveste abuzurile....dupa ce am citit ce postase Alyssa m-am ingrozit, ca multe din lucrurile alea le face...incepand cu ignorarea nevoilor mele, tot felul de jigniri, nervi iscati din senin...multe....insa repet, inclin sa cred ca e vorba de educatie/sau lipsa ei mai degraba decat de lipsa de sentimente pozitive fata de mine. modelul oferit de familia lui este deplorabil: toti se cearta si este considerat normal ca femeia sa fie batuta de sot. el zice ca nu e de acord cu asta, dar cand vezi zilnic asa ceva...ori te revolti si pleci, ori urmezi exemplul...
ariadna33 spune:
ROSEY, eu nu inteleg ceva: tu zici ca esti dependenta, dar de ce anume esti dependenta, ca vad ca ti se ofera foarte putin. Adica nu inteleg cum poti deveni dependent de ceva intr-o 'cantitate' atat de mica.
De exemplu, eu sunt dependenta de tigari, dar daca nu as mai gasi de cumparat, as fi nevoita sa ma las. Comparatia poate e aiurea, dar as fi inteles daca ai fi avut parte de o mare iubire si apoi aceasta s-ar fi stins unilateral, dar asa... mi-e aproape imposibil sa inteleg si sa-ti dau un sfat. Nu te supara...
Felicity spune:
mie nu mi se par deloc esentiale intrebarile lui marius. desi e moderator (oare cum o fi ajuns?), mereu comentariile lui mi s-au parut foarte departe de problema. nu zic ca ale mele sunt cele bune, dar.... ce conteaza cu ce te ocupi, tu sau el? ce conteaza cu ce te ocupai? ce conteaza ce era cand nu era copilul? la ce sa ne uitam inapoi? doar traim in prezent, pt viitor, or nu?
normal ca fetita e trista cand tati nu e, fetita e trista cand si o prietena de-a mamei..care vine in vizita pleaca. Am o prietena si cand mergeam la ei in vizita, trebuia sa o asigur pe fetita ei ca nu plec si ca voi dormi cu ea, si ca sa ma creada imi lua haina si si-o punea sub perna pe care se culca. Si nu-s legata in nici un fel de acest copil, doar de mama ei, suntem prietene.
Ce conteaza e prezentul, si ca Rosey e nemultumita de acest prezent in care traieste, cu un om care probabil nu e pe dimensiunea ei intelectuala, vrea mai mult, vrea afectiune, vreau un stimul, vrea ceva. Ce conteaza ce tip de abuzuri au existat? Conteaza ca au exista, sau vrei sa stii marius pe ce obraz i-a tras o palma? sau daca i-a dat cu tigaia in cap?
Draga Rosey, ai facut foarte bine ca ai facut copilashul, si doar tu ca mama stii ce e mai bine pt fetitza, si ce e mai bine pt tine. Daca relatia in care esti nu te multumeste, incearca sa rupi cercul asta vicios, cauta sa fii in preajma oamenilor, fa-ti prieteni, iesi din casa, bucura-te de viata si incearca sa-ti umpli timpul cu alte lucruri, citeste, incepe un curs, schimba-ti tabieturile, cand ar trebui sa iesi cu el, incearca sa mergi in alta parte, ca sa nu astepti sau sa nu te gandesti la el. Doar tu insati poti iesi din acest lucru, iar daca nu esti decisa sa iesi inca...provoaca-l la o discutie, spune-i ca tu vrei mai mult, tanjesti dupa dragoste, dupa aproapiere, dupa prietenia lui. Vrei sa fiti un cuplu, sa locuiti impreuna, vezi ce spune si daca el nu intelege si nu gaseste calea sa te faca fericita, s-o gasi cineva care sa o faca, nu fii disperata si speriata de singurate. Toate persoanele din forum sau nu, care au iesit pana la urma dintr-o relatie si-au gasit echilibriul de sine si puterea si sunt mai fericite decat erau cand apartiuneau unei relatii fantoma.
Eu iti urez bafta si stiu ca vei lua hotorarea inteleapta pt tine si copil, doar ca poate mai ai nevoie de timp.
asteryaro spune:
Draga de tine... Doamne, cum poate incapea intr-o inima de femeie atata iubire, daruire de sine, spirit de sacrificiu, dureri ascunse...???
Rosey... este imposibil sa-ti dau sfaturi... Iubirea presupune atat de multe... ne umilim, speram, iubim cu tot sufletul, uitam de noi, suntem oameni, nu stanci... Unii ar spune ca toate au o limita, dar stie inima de limite, de ingradiri?
Rosey, daca ceva ar putea sa-ti dea puteri sa te rupi de dependenta ta, aceea n-ar fi nimeni altcineva decat fetita ta. Ea are nevoie de tine intreaga, cu sufletul intreg, nemutilata, mult timp de acum incolo. Gaseste-ti implinirea si fericirea in privirea si zambetul ei.. Suferinta si martiriul n-a facut decat sfintii mai buni. Noi traim intr-o lume concreta, in care avem nevoi sufletesti, trupesti, avem foame, sete, dureri, sentimente,...
Dumnezeu sa-ti ajute sa gasesti calea cea buna pentru tine si micuta ta!
Astery
Rosey spune:
atunci poate nu e vorba de dependenta ci de iubire???
la inceput ne-am iubit ff mult, intr-adevar. cred ca si acum ne mai iubim. poate ca nu ne potrivim??
e asa o confuzie in capul meu...cred ca trebuie sa caut un psiholog in carne si oase, de fapt am mai incercat, insa nu e decat unul in orasul meu, care nu e prea stralucit si costa si multi bani 
buli spune:
mi-a venit acu in cap un sfat de prin reviste. nu stiu cit de relevant paote fi, dar ce strica daca incerci:
ia o foaie si imparte-o in doua. intr=o parte scrie ce te multumeste la relatia asta, in cealalta parte ce te nemultumeste.
apoi faci singura bilantul si tragi concluzia daca merita sa traiesti toata viata cu nemultumirile respective. poate vei constata ca nu sint lucruri chiar grave. iar daca sint ... iata, ai raspunsul
copilu e mic si acum nu simte mare lucru, dar cind va creste un pic nu cred ca va aprecia sacrificiul tau
Anca si 
Matei (1 ianuarie 2004)
gasca MAO
ancuta06 spune:
Rosey, din ce inteleg eu, pentru el relatia este destul de comoda. Nu-ti ofera nimic, dar te are pe tava si face tot ce vrea din tine.
Stabileste-ti nevoile, prioritatile, si apoi compara-le cu ce-ti ofera el. Poate, de pe o lista intreaga de nevoi ale tale, el satisface una, sau doua. Prea putin.
De ce te chinui? Il iubesti si crezi ca te iubeste. Daca te iubeste, trebuie sa-i pese de tine, sa te bucure, sa te mangaie, sa te incurajeze. Sa-ti fie alaturi. Sa simta nevoia de a fi mereu langa tine. Nu ar locui separat de tine si de fetita, ci ar incerca sa va umple viata.
Nu te uita inapoi, la ce a fost, la ce ar fi fost daca.....Pune punct acestui episod din viata ta, si nu-l mai lasa sa faca parte din viata ta decat ca tata al fetitei. Atat. Nu o tine departe de el, nu-l tine pe el departe de ea....dar tine-l departe de tine. Nu-l mai lasa sa-ti faca rau. Vezi-ti de viata ta, desprinde-te de el, de dependenta. Si gandeste-te ca ai procedat corect si atat. De cate ori te doare, de cate ori ti-e dor de el, aminteste-ti episoadele urate, aminteste-ti cat te-a ranit. Si atunci vei sti ca ai luat decizia cea buna.
Iesi mai mult, chiar si numai la plimbare, daca nu ai posibilitati materiale de a iesi undeva. Fa-ti fetita fericita, si fa-ti tie mici placeri, mici bucurii. Aranjeaza-te in fiecare zi, si te vei simti bine.
Incearca sa iti pastrezi mereu zambetul pe buze, si alunga din mintea ta orice gand care te-ar face sa fii trista. mergi mai departe, cu capul sus. El nu te merita, si nu iti va darui niciodata linistea sufleteasca si dragostea de care ai atata nevoie.
Gaseste in tine puterea sa te desprinzi de el, pentru tine, pentru fericirea ta. Alaturi de el nu esti fericita. poate ca nici fara el nu vei fi, dar nu ai de unde sa stii, pe termen lung, ce viata iti va oferi mai departe. Dar daca nu faci acest pas, nici nu vei afla! Vei incerca in continuare, te vei supara, vei plange, te va durea, si vei spera. Vei spera in zadar si, intr-un final, vei fi pierdut ani frumosi, alaturi de el. Te vei uita in urma si vei fi dezamagita, de tine.
Curaj, sunt sigura ca poti face acest pas!
Ancuta & 
Martijn, (24.10.2003)
http://community.webshots.com/user/Busch_family
Rosey spune:
multumesc din suflet ancuta!!!
ai dreptate....am sa citesc mesajul tau de cate ori va fi nevoie, ca sa imi intre bine in cap. si sper sa reusesc....
ancuta06 spune:
Vei reusi! Sunt sigura de asta.
Ancuta & Martijn, (24.10.2003)
http://community.webshots.com/user/Busch_family
Adria_ spune:
Rosey, te-ai gandit vreun pic ca voi doi chiar va iubiti? Spui ca este un om bun si de incredere si ca inca il mai iubesti. I-ai spus asta si lui?
Ati discutat vreodata deschis, cu cartile pe fata?
I-ai spus ca nu stii ce sa faci, daca sa-l parasesti sau nu?
Pe de alta parte obliga-l si pe el sa-si spuna deschis parerea lui despre tine.
Mi-am permis sa raspund la subiectul acesta pentru ca si eu am trecut prin ceva asemanator. Eu vroiam sa-l parasesc pentru ca eram convinsa ca nu prea il intereseaza de mine si dupa o discutie avuta chiar in seara de revelion (cand nici unul nu mai puteam suporta atmosfera tensionata dintre noi) am aflat ca nu-mi spune ce nu-i convine la mine ca sa nu ma supar, ca incearca sa faca totul asa cum vreau eu si sa fie cum vreau eu. Atunci eu i-am explicat ca as vrea foarte mult sa-mi spuna ce simte, ca este important pentru mine sa stiu exact cum ma vede el. Si mi-a spus. Am aflat ca eram o egoista cam zgarcita si ca de cand s-a nascut fata noastra ma preocup numai de ea. Si atunci am inteles ca daca imi poate accepta defectele astea (pe care eu sincer, nu le vedeam)atunci inseamna ca ma iubeste. Si am inceput sa-l vad altfel pe sotul meu.
In concluzie, cred ca doar in urma unei lungi discutii in care sa-si spuna fiecare parerea poti sa te intrebi daca il parasesti sau nu, de fapt daca il iubesti sau nu. Stii tu, unde dragoste nu e, nimic nu e.
Adriana