dependenta-cum scapam de ea?
dependenta-cum scapam de ea? | Autor: Rosey
nu pot iesi dintr-o relatie....sunt de 4 ani cu el, e tatal copilului meu-desi nu ne-a casatorit si el nu a dorit copilul- si sunt complet dependenta de el din punct de vedere sufletesc, in primul rand, si poate ca si sexual...
relatia nu a mers niciodata stralucit, au existat destule "abuzuri" din partea lui (apropo de subiectul cu abuzul fizic, sexual, emotional etc). are totusi o relatie buna cu fetita noastra, tin unul la celalalt, dar nu se pricepe sa se ocupe de ea si nici nu prea vrea. nu locuim impreuna, dar ne vedem zilnic. nu vad nici un viitor cu el, desi e un om bun, am incredere in el si e tatal copilului. am incercat sa ma desprind de el, situatia asta dureaza deja de un an....in timpul cat nu am fost impreuna am suferit enorm, nu am putut manca, dormi etc...el spune ca ma iubeste, poate ca si eu il iubesc, dar nu ma intelege asa cum as dori...si nu stiu cum sa fac, pt ca de cate ori incerc sa ma despart, mi-e infiorator de greu - si dupa aia ma intorc invinsa la el si e destul de greu sa il faca sa ma accepte din nou....ca doar nu pot sa ma razgandesc de 100 de ori, nu???
va rog din suflet, dati-mi un sfat. sa raman cu el? sa ma despart? cum sa fac sa nu innebunesc? mi-e frica si de faptul ca fetita noastra va suferi. ea are 3 ani acum, dar acum un an, cand ne despartisem noi prima data si nu l-a vazut vreo 2 saptamani, cand s-au intalnit, ea s-a asezat langa el pe pat, l-a privit in ochi foarte trista si l-a intrebat: unde ai fost, tata??
sper ca am fost cat de cat coerenta...
Raspunsuri
bidiloi spune:
Daca nu ar fi existat fetita ta..a voastra , sfatul meu ar fi fost sa-l lasi , nu poti trai dependenta de cineva...atita timp cit tu simti ca nu merge dar tot insisti mereu- asta nu e relatie! E o fuga continua si un stres continuu! Afirmi ca nu puteti fi (trai impreuna) ..dar va vedeti zilnic, e foarte greu,.... nu stiu cum reusesti sa faci fata la toate acestea si sa rezisti, ptr. ca mai ai si un copil.Eu nu as putea trai asa!Totusi eu nu inteleg ceva: el nu te vrea linga el, sa fiti impreuna amindoi, sa va cresteti impreuna fetita?? E greu sa sfatuiesti pe cineva sa faca in vreun fel (adica sa ia o decizie ),cum la fel de greu e si ptr. tine sa iei o hotarire, tocmai de aceea eu ma abtin! Numai tu esti cea care va hotari daca aceasta relatie va continua tot asa ,sau vei schimba ceva in viata ta(a voastra)Numai bine si sper din suflet sa reusesti sa decizi ce e mai bine ptr. tine!Nu uita un lucru: "daca iti doresti ceva cu adevarat...nu exista nu se poate"!!!!Totul e sa stii ce vrei si sa nu dai inapoi.
ariadna33 spune:
quote:
Initial creeata de Rosey
nu pot iesi dintr-o relatie....sunt complet dependenta de el din punct de vedere sexual...
au existat destule "abuzuri" din partea lui (apropo de subiectul cu abuzul fizic, sexual, emotional etc). am incercat sa ma desprind de el in timpul cat nu am fost impreuna am suferit enorm, nu am putut manca, dormi etc...el spune ca ma iubeste, de cate ori incerc sa ma despart, mi-e infiorator de greu - si dupa aia ma intorc invinsa la el si e destul de greu sa il faca sa ma accepte din nou....
Trebuie sa recunosc ca am ezitat putin pt. ca aveti un copil impreuna si pt. ca nu stiu daca sunt in masura sa-ti dau sfaturi, DAR vreau sa te intreb: daca "nu a dorit copilul" si "nu prea vrea sa se ocupe de copil", tu crezi ca asta te leaga de el atat de strans, sau nu cumva este un pretext ca sa te agati de un barbat care nu te vrea nici pe tine, nici propriul lui copil.
Sau ai putea sa vezi cat de umilitoare este postura ta de femeie care roaga iubire. Abuz fizic? sexual?? emotional???
Rosey spune:
stiu ca m-am umilit...inimaginabil chiar....dar mi s-a parut mai suportabila umilirea decat despartirea....si de aceea cer ajutor...ca nu pot sa o fac singura.
Felicity spune:
Rosey, tu ce doresti cu adevarat?
daca ma intrebi pe mine, nu stiu cum ai ajuns sa ai un copil si totusi sa vrei sa iesi dintr-o relatie.
chiar vrei sa iesi? sau ai vrea ca relatia ta sa fie alta? sau sa fie el altcumva?
poate iti doresti sa fii casatorita cu el??
daca nu sunteti casatoriti, nu stati impreuna, mi se pare ca pe undeva...nici nu esti foarte tare in aceasta relatie. desi aveti un copil.
daca vrei sa iesi, incearca sa cunosti pe altcineva.
nu stiu ce sfat sa-ti dau (nici nu-s in masura)...decat, cunoaste-te pe tine insati, vezi ce doresti cu adevarat. asta e cel mai greu: sa stim cine suntem si spre ce dorim sa ne indreptam. apoi iti va fi simplu sa gasesti calea, cand stii destinatia.
cipcipcip spune:
E greu dupa un mesaj de citeva rinduri sa dai sfaturi, tot ceea ce pot sa-ti spun este ca tu esti cea care trebuie sa pui toate in balanta si sa vezi daca merita sau nu sa continui relatia cu el. Iar daca vrei sa te despartie de el, iarasi tu esti cea care trebuie sa iei hotarirea si sa te tii de ea, trebuie multa vointa, dar nu e deloc imposibil. Cum spuneam, tu esti singura in masura sa iei o hotarire si sa te tii de ea.
Rosey spune:
quote:
Originally posted by Felicity
chiar vrei sa iesi? sau ai vrea ca relatia ta sa fie alta? sau sa fie el altcumva?
da, as vrea ca el si relatia sa fie altfel. dar incep sa cred ca nu se mai poate. ori vreau eu prea mult de la el, ori nu e el in stare de minimul necesar intr-o relatie.
da, mi-ar place sa fim casatoriti, dar asta conteaza mult mai putin decat o vorba buna, o mangaiere, o incurajare....nu le primesc niciodata. el zice ceva de genul: ti-am zis ca te iubesc, asa ca stii, nu trebuie sa iti tot zic "chestii" in fiecare zi, ca nu ma pricep deloc la asta. dar nici cand ii cer ajutorul cu ceva concret, sa ma ajute sa fac ceva, de cele mai multe ori nu are chef....
Rosey spune:
si hai sa va zic cum am ajuns sa fim impreuna cu un copil.....
cand am ramas insarcinata eram de 3 luni impreuna si ne iubeam ff mult...sarcina era ultimul lucru la care ma asteptam: dupa o alta sarcina pierduta si o multime de investigatii mi s-a spus ca nu pot face copii, decat, in cel mai bun caz, cu tratament si inainte si in timpul....
aveam aproape 26 de ani. mi-am dorit dintotdeauna copii si nu mi se daduse nici o speranta. asa ca nu puteam sa las acest "accident" sa ramana doar un accident. m-am framantat mult, dar am decis ca nu as putea niciodata sa ucid o fiinta vie...care se afla si in interiorul meu...
insa el nu a fost de acord sa pastram copilul. eu i-am spus ca decizia am luat-o in dreptul meu si ca nu il obliga in nici un fel. de altfel, credeam ca o sa plece, ca ne vom desparti....dar nu a fost asa. surprinzator, a ramas cu mine. atat din punct de vedere material, cat si sufleteste, nu a facut mare lucru pt copil. nu a vrut sa o faca si am decis ca ma descurc singura.
DAR pt ca il iubeam si ma iubea, pt ca stiam ca exista acolo si, cel putin sentimental puteam conta pe el, relatia cu el m-a mentinut pe linia de plutire si mi-a dat forta sa lupt cu viata...si el s-a "imprietenit" cu fetita si si-a creat o relatie cat de cat, atat cat poate exista in conditiile date. cred si ca nu stie, efectiv, sa se poarte cu un copil.
insa ma gandesc ca am ajuns la o varsta cand ar trebui sa existe mai multa stabilitate in viata mea si relatia cu el nu mi-o ofera. in plus orice as spune nu ma intelege, ma ia peste picior, se enerveaza usor si face glume de prost gust. ce e mai grav, cred ca asta la el este rezultatul lipsei educatiei, mai degraba decat lipsa sentimentelor.
sa mai zic??
marius spune:
Fetita ce zice? Cum se comporta cu el? Il doreste? Ii simte lipsa? Ce varsta are fetita acum? De ce zici ca este innebunitor daca el nu este cu tine? De ce a fost trista fetita cand s-a reintalnit cu tatal ei si l-a intrebat "unde ai fost tati?" De ce nu poti sa dormi sau sa mananci daca el nu mai este?
Tu defapt cu ce te ocupi acum in viata de zi cu zi? Ce faci? Dar el? Ce faceati inainte de a avea copilul fiecare din voi, cu ce va ocupati?
Marius Pernes
home page - www.marius.rdsor.ro
Rosey spune:
fetita noastra a implinit 3 ani. cu siguranta tine la el si ii simte lipsa. uneori il ignora cand vine, dar de cele mai multe ori se bucura.
cand nu sunt cu el mi se pare ca viata mea nu are nici un sens, nu ma pot bucura de nimic.
in ce sens cu ce ne ocupam in viata de zi cu zi? pai lucram si de obicei el vine la noi dupa-amiaza sau seara. de iesit in oras mai rar, ca nu prea avem posibilitati.
ariadna33 spune:
Rosey, din descrierea ta parca lipseste ceva si am impresia ca e destul de important si pt. tine. El locuieste cu alta femeie, e casatorit cu altcineva sau pur si simplu e burlac (inteleg ca la voi vine doar in vizita)?
Apoi, detaliaza putin partea cu abuzurile- iar mi se pare esential.