Pentru mamicile din strainatate!!!!

lu.more spune:

quote:

---

Originally posted by Polixeni
uneori ma intristez si eu foarte mult si chiar plang,dar stiu ca macar il am pe sotul meu alaturi de mine

---

Si eu iti doresc sa iasa soarele si pe strada ta!
Daca sotul tau te iubeste, daca te iubeste cu adevarat, cand te vede intristata si plansa va suferi de doua ori mai mult: o data pentru ca nu ti-e tie bine, si inca o data fiindca va ajunge la un moment dat sa-si reproseze ca nu stie sa te faca fericita.
Cand te apuca dorul si disperarea, adu-ti aminte pentru ce ai plecat din Romania, sau pentru cine, repeta-ti asta de mii de ori, si mergi mai departe! Solutii sunt, trebuie cautate!
Exista, fireste, si situatii ca cea a Idorei, care se pare ca nu si-a gasit locul (regret...). Cred ca ea e mai de mult timp in Suedia si a avut timp sa cantareasca si pro si contra...




.................................................................................
Dragii de noi
.................................................................................
« C’est une grande folie que de vouloir ętre sage tout seul. »
La Rochefoucauld

Rena spune:

intrebarea asta mi-am puso si eu acu 8 ani pe cand eram in tara de 8 ani suntem plecati prin lume adica 5 ani in Grecia iar acum de 3 ani in Londra.Avem 2 copii frumosi un baiat de 8 ani si o fetita de 3 luni jum viata in strainatate nu este asa de usoara cum cred alti daca ai putin noroc si bafta de oameni buni care te inconjoara este binisor dar copii nu au copilaria noastra adica nu au cu cine sa se joace ptr ca aici in Londra exista pericolul drogurilor si multe altele.Copii din ziua de azi nu stiu pititea sau multe alte jocuri cel putn al meu baiat in fiecare zi este in fata computerului sau la play steison.

hosen spune:

sincer este super greu sa fii de parte de ai tai,prima perioada merge cum merge dupa aia simti ca o ei razna de fapt in legatura cu mine,in rest mincare de aici chiar daca o prepari nui ca aia de acasa saru mina

adjadyn spune:

vreau acasaaaaaaa!!!sunt doar de 8 luni in austria, dar nu ma simt deloc ca acasa!!desigur, o ducem cu mult mai bine(financiar)decat in romania, initial nu am venit sa locuim pe un termen lung aici, ci doar sa nasc, fiindca in romania am avut parte de toate nasoalele cat timp am fost insarcinata...stiind ca aici doctorii sunt mai corecti, iaca am zburat sa nasc!!(sotu a locuit 14 ani aici)...si s-a intamplat sa i se ofere sotului o slujba bunicica.am hotarat sa stam o perioada, dupa care sa mergem in germania pentru 3 ani de zile. deocamdata e bine,,,doar sa scap de soacra-mea...si e ok....dar gandurile noastre tot in romania duc.......toate planurile care ni le facem include tara natala...adica sper ca o sa ni le ducem la bun sfarsit cand ajungem acasa.

carmita_baby spune:

Citesc si imi dau seama cat de greu trebuie sa le fie multora dintre voi printre straini. Va inteleg perfect pentru ca si eu am simtit acelasi lucru pe la sfarsitul anului trecut, dupa numai 6 luni de locuit in Olanda. Eu care sunt o fire sociabila, deschisa cu multi prieteni, mi-am zis ca imi va fi usor sa-mi fac prieteni in Olanda. Insa planul de acasa nu se potriveste cu cel din targ, din pacate tare adevarata zicala. Am un sot perfect pentru mine, intelegator, ma iubeste mult, insa la momentul respectiv simteam o imensa tristete, nimic nu imi putea alina dorul. Iar faptul ca ma simteam neintegrata sporea si mai mult sentimentul asta. Trebuie sa precizez ca singura familie pe care sotul meu o mai are este fratele lui, care locuieste in State, iar prieteni nu are, pentru ca a renuntat la viata sociala in favoarea muncii. Si tare mi-as fi dorit sa ma fi nascut olandeza sa am si eu familia si prietenii langa mine, tare le mai invidiam pe olandeze. Sotul meu vazandu-ma atat de trista a vrut sa ne intoarcem in Romania (el este olandez, dar am locuit 6 luni in Romania impreuna). Acum din fericire situatia s-a mai schimbat. Ma simt mult mai bine, mai impacata sufleteste. Poate pentru ca am schimbat tara si ma simt mai 'acasa' aici.
Asa cum au mai zis fetele inainte si eu simteam ca Romania nu este tara in care imi voi petrece viata. Sentimentul asta l-a mai avut si o prietena de a mea. Probabil ca intr-un fel sau altul simtim ce ne este destinat.

Lidia eu nu sunt mamica, se pune?

Mello motanelul iubit

Ira spune:

Eu cred ca conteaza f mult si unde te uiti, inainte, sa-ti traiesti viata cu incredere, sau....peste umar, in spate. Sunt unii oameni care au profilul asta, sa regrete tot timpul ce era inainte...in trecut....

Tuturor le e dor, dar putini aleg sa se intoarca, si asta ar trebui sa spuna totul. Nimeni nu sta cu forta in afara granitelor, eu cel putin as prefera sa mor decat sa ma chinui intr-un loc pe langa strain, si neprimitor...M-as intoarce acasa cu viteza luminii.

Nu stiu cum e sa locuiesti in Germania, dar cand am fost in turneu acolo cateva saptamani mi-a placut nespus, pe nemti i-am gasit surprinzator de calzi si de sufletisti.

Mie mi-e dor de....am noduri in gat cand ma gandesc la Romania, la Buzau, orasul meu....insa prefer sa-mi fie dor decat ...altceva (sentiment incercat din plin de pe vremea cand traiam acolo).

Din Canada, Lidia, pot sa-ti spun ca cunosc o femeie care nici nu a vrut sa auda sa vina aici, sa plece din Ro, a ajuns cu chiu cu vai in Montreal la insistentele sotului.... ulterior s-au despartit, dar de intors in Ro nu s-ar mai intoarce pentru nimic in lume...Sunt si cazuri inverse, dar tu ai vrut exemplu de femeie singura.

Sofia

pisik 4ever spune:

cum spunea si carmita, si eu m-am trezit odata ca-mi spuneam sa profit de ceea ce fac ca simteam ca o sa plec undeva departe, inainte sa fi avut cea mai vaga banuiala ca o sa ajung pe aici... ca si lu.more, am gasit aici lucruri care mi se par firesti, naturale...

sunt casatorita cu un francez si avem un bebita mic, el ma ajuta mult cu tot si e un tatic topit dupa fetita lui. am cunoscut si un neamt la servici si eu credeam ca sunt reci, dar tipul e f vorbaret, deschis, casatorit cu o italianca.

You're unique. Just like anyone else.
... si bursuca 08.05.05

Lory_k spune:

Si mie imi este dor de viata din Romania,de familia mea de prietenii pe care ii mai am acolo(nu mai sunt multi pentru ca s-a rupt relatia)!Nu pot sa spun ca nu ma simt bine aici,dar imi lipsesc foarte multe lucruri,sentimente chiar.Sotul meu este un om extraordinar,suntem impreuna de 5 ani,avem un super copilas,dar viata de aici nu se compara cu cea din tara!In fiecare an mergem in RO,si sper ca intr-un final sa ne intoarcem acolo definitiv.Asa isi doreste si sotul meu,si sper sa ni se indeplineasca visul cat mai curand! NUMAI BINE VA DORESC! Lory_kluiALIN CRISTIAN

Rena spune:

fetelor capul sus si cu zambetul pe buze ca acusi trece anul si o sa ne dorim sa mai trecem prin toate astea dar nu o sa mai putem .Sory eu nu am prea scris am avut niste probleme iar reginuta mea care acum are 10 luni pe 19 acum este o nabadoaica si jum si nu prea mai am timp de nimic .Va astept cu noutati si mai ales cu vesti bune si nu uitati capul sus si cu d-zeu inainte ,va pupicesc pe toate si mai vorbim .