Mamici cu bebei f apropiati ca varsta!
Raspunsuri - Pagina 2
mariana tache spune:
Marina 
. Esti simpatica! Dar tot nu vreau sa-mi periez soacra. Acum sa nu iti imaginezi ca o urasc sau ca nu ne viziteaza! Nu e asa. Ne viziteaza cam o data la 2 luni, iar atunci sta cam 10 zile. Mai mult nu as rezista psihic. Ma termina; e o pisaloaga; e...nu am cuvinte. Si nu ar trebui sa o perii; namai un cuvant sa ii spun si e prezenta; dar deocamdata sunt muta in aceasta privinta!
mariana tache, Stefan (20.04.04) si bebe din burtica (6 sapt.).
http://community.webshots.com/user/tachemas - pozici.
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34377 - O poveste de suflet.
Sanatate Maxima!!!
Marina spune:
pui pariu ca o sa o rogi sa vina?
Mey e fain cu 2, dar eu zic ca pana reusesc sa se joace amundoi e cumplit. Adica 1 an as spune eu. Nu ca ar fi un an fara satisfactii dar eu una sunt la capatul puterilor. Oricum eu sunt un caz special, cu un sot pe mare mult timp , nevoita sa ma intorc la servici la 4 luni ale lui bb 2 ...da sa vezi cum isi zambesc unul altuia
sa ma laud:
http://community.webshots.com/photo/197237293/197239271BOOWAx
http://community.webshots.com/photo/197237293/197243333oALFwO
http://community.webshots.com/photo/211578212/211634146AJSolf
vali02 spune:
Mariana, felicitari pentru hotararea de a face al doilea copil, sarcina usoara, bucura-te de ea si de cel mic, nu te mai stresa cu ce-o sa fie...ca o sa fie bine. Am citit si topicul tau de la "nasterea..." si sunt convinsa ca te vei bucura de al doilea copil la fel ca de primul. Si eu am doua fete cu diferenta de un an si sase luni intre ele. E taaaare frumos, da' nu usor...Ideeile de baza ar fi: musai ajutor extern (mama/soacra sau bona- macar la inceput) plus una bucata sot cu dexteritati de mama (pregateste-l psihic inainte de venirea lui bb2), mult calm si rabdare. Oricum, faze din acelea pe care tu deja le intuiesti (bb1 tipa-bb2 se trezeste si plange! sau bb1 vrea tzatza-bb2 vrea la olita! sau... variatiuni pe aceeasi tema) tot vor avea loc, oricat te-ai stradui sa fii cea mai buna mama...dar trec si iar ii vezi pe amandoi razand si te topesti de fericire. La a doua fetita eu sunt cel putin mai relaxata ca la prima, reactionez cu mai mult calm. La mine prima a fost un copil mai plangacios si agitat (of,colicii!), si a doua e mai cumintica (ura, fara colici!).
Marina, bravo mamico ca te-ai descurcat cu bb-ii fara sot acasa plus servici. Asta da curaj! Stiu cat de mult ti-ai dorit copii (situatia mea seamana cu a ta, doar ca la mine prima fetita e obtinuta cu fiv, nu ias, si a doua natural) si te-am admirat cand ai avut curajul sa pastrezi a doua sarcina, desi prezenta risc (aici mi-ar trebui un emoticon cu "jos palaria" da' nu gasesc). Mai povesteste-ne despre experienta ta cu doi copii, plizzz.
Vali, alexandra(1 an si 9 luni) si Ioana(3 luni)
P.S.: uraa! mi-a luat aproape o ora (cu doua pauze - de alaptat, de plimbat cupilu plangacios) da' am reusit sa scriu un mesaj!
roisin spune:
Mariana, felicitari, sarcina usoara si bebe sanatos si voinicel!
Ma inscriu si eu pe lista, sunt o mamica burtoasa, voi avea doua fete iar diferenta de varsta intre ele o sa fie un an si 9 luni.
Pe mine ma ajuta mult maica-mea, sta la doua blocuri de noi, are grija de fiica-mea (asta face oricum, ca eu sunt la serviciu), are o energie fantastica si se inteleg de minune ele doua. E drept ca si fi-mea e un copil grozav, doar ca e argint viu si tre' sa ii tii piept.
Cu treburile casei deja nu ma mai descurc, apartamentul e destul de mare, copilul imi fura toata energia, burtica ia ce mai ramane, asa ca dorm pe mine toata ziua si nici chef de menaj nu prea am. E musai sa gasesc un ajutor permanent pana apare bebe2, va fi absolut necesar.
Eu inca nu m-am hotarat cum vom face cu dormitul, fiica-mea a dormit singura in camera de la o luna (as fi pus-o din prima zi, dar nu era mobila gata), insa cu bebe 2 e mai complicat, nu avem o camera amenajata special si n-as vrea sa doarma in sufragerie, asa ca probabil o sa stea cu noi cateva luni, pana terminam cu mesele de noapte, apoi o mut cu sora-sa (am stiut noi ceva cand am facut paturi suprapuse).
Evident ca ma tem si de eventualele reactii de gelozie sau simpla inconstienta ale fiica-mii, gen degete bagate in ochi, tras de par sau mai stiu eu ce manifestari afective exagerate... dar si mai rau ma streseaza faptul ca voi avea mai putin timp de petrecut doar cu cea mare, si ca relatia dintre noi s-ar putea raci.
Pe urma o mare dilema e cu plimbatul. Cu carutul ar fi foarte comod, dar n-as vrea sa dau banii pe unul dublu pentru numai cateva luni, iar s-o las pe fiica-mea singura pe jos n-am curaj... as putea sa-i confectionez o lesa...
Din fericire bebe2 va veni la inceputul verii, asa ca macar de partea cu inhaiburatu' si infofolitul am scapat.
Eu sunt in general destul de optimista, cu mai mult sau mai putin ajutor ne vom descurca, iar peste un an copiii or sa inceapa sa se joace singurei, cea mica va merge de-a busilea, si sa te tii hahaiala toata ziua cu doua zgatii si-un caine tembel! 
Despre cum o sa fie Stefan la un an si 4 luni pot sa-ti spun eu: alearga intr-una, se catara peste tot, deshide orice sertar, usa, fermoar, se agata de marginea mesei si trage jos orice prinde, imita tot ce vede la mami si tati, si mai ales vrea orice ai in mana, mai ales pahare, lingurite sau telefoane. A mea nu mananca singura dar e foarte ambitioasa si incearca cu perserverenta (rezultatele cred ca ti le poti imagina), nu se imbraca singura dar se chinuie sa-si puna papucii invers si tricourile muma-sii in cap, nu face la olita (abia acum face cunostinta cu ea) dar a inceput sa isi anunte intentia de a produce ceva si cred ca intelege rostul obiectului minune. Oricum pana la 2 ani n-as vrea s-o stresez cu olita, sa nu ii trezesc vreo aversiune.
Este foarte important, dupa cum spunea si Cristina, sa iti "securizezi" locuinta, exista sigurante de tot felul pentru sertare, usi, colturi de mobila (eu am luat 3 seturi de protectii pentru colturi si inca mai am de luat vreo doua), prize... astfel incat sa nu trebuiasca sa stai in permanenta cu ochii pe Stefan atunci cand va umbla singurel prin toata casa. Chiar si fara bebe 2 e foarte greu sa faci fata unui copil plin de energie si curiozitate, iar imaginatia lor este nelimitata, cu toate protectiile din lume tot gasesc o cale sa-si bage o mufa in gura si o furculita-n nas.
Personal nu-s de acord cu mutatul copilului cel mare la bunici, dar aici vorbesc strict din punctul de vedere al familiei mele. Pe termen foarte scurt si in conditii absolut exceptionale mai treaca-mearga, da' sa nu-mi vad podoaba cu saptamanile pentru mine e inadmisibil. Aici recunosc ca trebuie sa ma auto-dresez, mai ales ca bunicii mi-au pus in vedere ca anul asta vor sa-mi ia fata in concediu cu ei, asa ca n-am decat sa ma obisnuiesc cu ideea ca pot trai cateva zile si fara ea (si viceversa).
http://www.bebelusi.august.septembrie.2003.home.ro
oLo spune:
Hai sa-ti povestesc cum a fost la mine (diferentza intre fete e de 500 de zile ;) adica un an, 4 luni si 2 saptamani)
Programul zilei: schimbat BB1, schimbat BB2, dat biberon1, dat biberon2, facut papa la amandoua (pt pranz, cand am inceput diversificarea), plimbat cu 2 BB, schimbat BB1, schimbat BB2, dormit BB1, joaca BB2, sculat BB1, papa BB1+BB2, dormit BB2, joaca BB1, sculat bb2, culcat BB1, papa BB1+BB2, baie BB1+BB2 schimbat BB1, schimbat BB2 si asa mai departe. Norocul meu ca a fost (si mai e) soacra cu mine. Ca altfel era nasol de tot. Acum fetele sunt un pic mai mari, si ne mai putem intelege cu ele. Eu astept cu nerabdare sa treaca si anul asta, sa mearga amandoua la gradinita si sa fiu mai linistita ;)
Pe ansamblu e super fain ;)
Curaj!!!
Mihaela
www.desprecopii.com/info.asp?id=512" target="_blank">Anaïs 
& www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=19303" target="_blank">Emma
Mickyyy spune:
Hai ca tot trag cu ochiul pe la subiectul asta...sa vad ce m-asteapta .
Eu am fost si mai grabita ca Mariana 
, intre moata mea si fratiorul sau surioara ei va fi putin mai mult de 1 an si 2 luni, depinde cand va binevoi nr. 2 sa-si faca simtita prezenta.
Eu am reinceput si serviciul acum 4 luni (nestiind ca's gravida din nou) si am din fericire o bona excelenta pe care o voi pastra si inainte si dupa ce nasc pentru ca sunt constienta ca singura n-o sa fac fata. E singurul ajutor pe care-l am deocamdata, dar nici nu-mi trebuie mai mult. Ce m-asteapta dupa ce nasc...nici nu vreau sa ma gandesc...presimt cateva luni de cosmar....da' o sa treaca toate.
Nici nu stiu de ce naiba sunt atat de optimista, pentru ca desi financiar intr-adevar nu avem (deocamdata) probleme majore, stam cu chirie si nici nu stiu daca vom reusi cumva sa ne mutam la casa noastra inainte de a veni pe lume nr. 2 si nici alt sprijin decat bona peste zi nu cred sa am. Adica nici conditii sa cresti 2 bebelusi, nici ajutor.... doar o mamica inconstienta si pusa pe fapte mari .
Mickyyy
si 
Malina Ioana (31.03.2004)
Album Malina & www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34545" target="_blank">Povestea nasterii
SimoV spune:
Fetelor, sa va spun din experienta de mamica de gemeni. Eu am avut de la inceput ajutor (primele 2 luni a fost soacra mea la noi, pe urma mama, acum e si tata ) si nu stiu ce m-as fi facut fara ajutor. Cunosc multe mamici de gemeni care s-au descurat singure si bineinteles ca e posibil, dar e greu, si eu personal cred ca e mai greu pentru copii decat pentru mama. Eu sunt mai prapastioasa si mai stresata de felul meu si mi-ar fi fost f. greu singura din punct de vedere psihic mai mult decat fizic (rezist ca un caine fara somn si odihna, deci nu aia ar fi fost problema). Cand esti singura cu 2 copii mici, de varsta apropiata, amandoi au mare nevoie de tine. Am stat si eu de multe ori singura cu ei cateva ore bune si cand amandoi plangeau deodata MI SE RUPEA SUFLETUL ca nu stiam pe care sa-l iau primul si sa-l alint. Dar pe de alta parte copiii care cresc asa sunt mult mai cuminti, se obisnuiesc de mici ca mama nu poate tot timpul sa fie la cheremul lor.
Mariana, singurul motiv pentru care eu te-as sfatui sa accepti ajutor de la soacra ta este, ca ambii copii vor avea numai de castigat. Iar referitor la ideea de a-l trimite pe Stefan cate 2 saptamani la mama ta eu zic ca nu e o idee buna! E mic si el si gandeste-te ce va fi in sufletelul lui sa vada ca de cand e bebe mic in casa, el sta jumatate din timp fara tine, si nu la casuta lui. Nici nu mi se pare cinstit fata de el pentru ca va fi cu f. putin mai mic decat bebe 2. Deci parerea mea este sa te gandesti bine, poate gasesti o solutie de compromis (stiu eu, sa stea soacra ta la tine cate 2 luni, apoi sa plece o luna sa iei o pauza, sau ceva de genul asta) si gandeste-te ca oricat de greu ti-ar fi tie, copilasii tai vor avea de castigat. Vad ca iti dai seama ca va fi f. greu cu amandoi, dar crede-ma ca este mai greu decat iti imaginezi. Acum va rog pe toate sa nu va dati la mine (
), nu vreau sa descurajez pe nimeni, dar trebuie sa recunoasteti ca niciuna dintre noi, cele care avem 2 copii, nu ne-am imaginat ca poate fi atat de greu. Si asta nu inseamna bineinteles ca nu e posibil. Dar eu zic ca daca ai posibilitatea de ajutor, sa-l accepti. Mai ales ca zici ca nu sunteti in relatii rele. Dar bineinteles numai tu (si sotul tau) stii cum e mai bine pentru voi si nimeni nu are dreptul sa iti faca observatii, indiferent ce solutie alegi. E familia ta si trebuie sa alegi ce e mai bine pentru voi, ca un intreg, nu numai pentru unul dintre voi. (adica nu alegi sa se mute soacra-ta la voi doar ca se ti se usureze tie munca, daca simti ca va crea o tensiune in casa care va afecta toata atmosfera vostra de familie, atunci nu merita; atunci mai bine risti sa iti planga amandoi deodata si sa nu razbesti uneori si sa te simti coplesita, decat sa iti strici linsitea din casa).
Micky, tu esti o meseriasa si o curajoasa, la fel ca si Mariana. Iti cunosc povestea si te admir! (Si eu as fi facut la fel in locul tau) Iti va fi greu si tie, dar va fi bine. Si faptul ca vei avea bona in continuare e mare lucru. Cum sa nu fii optimista? Orice femeie insarcinata trebuie sa fie optimista si fericita si recunoscatoare ca are parte de cea mai mare minune: de a da viata!
Deci cu capul sus inainte, si tu Micky, si tu Mariana!
Nimic nu este mai frumos pe lume decat sa iti vezi copiii interactionand, iubindu-se, jucandu-se, imbratisandu-se (si chiar si cand se cearta de la jucarii e haios). Ai mei au inceput nu de mult sa se bage in seama unul pe altul si ma topesc cand ii vad.
http://pg.photos.yahoo.com/ph/svaidean/my_photos
romana spune:
Usor nu va fi deloc. Nu cred ca e bine sa te gindesti la ce te asteapta ca nu bine pentru psihicul tau. Daca poti primi un ajutor de la cineva e foarte bine.
Eu am doi baieti nascuti la un interval de un an si trei zile, adica pe 22.06.2003 si pe 25.06.2004, iar de cind are cel mic 3 saptamini sint singura cu ei, sotu pleaca dimineata si vine seara.
De prin martie 2004, cind eram cu burtica mare, am avut ajutor aletrnativ pe mama si pe tata, cind unul cind altul, pina in iulie. Si eu sint din Cluj, dar acum locuiesc in Bucuresti.
Toata ziua ma ocup de copii. Primul a fost un copil cuminte, nu mi-a creat probleme, dar al doilea e … un copil dificil, plingaret, vrea numai in brate, nu prea doarme noaptea. Chiar si cind il tin in brate nu sta linistit, parca fac lupte greco-romane cu el. Nici cu mincatul nu e la fel ca alti copii. Are 6 luni si inca nu am reusit sa-l fac sa manince decit un pic de supa de legume si mar ras.
Deci depinde de la copil la copil cit de usor poate fi greul care te asteapta.
Noi stam intr-o garsoniera si mi-e imposibil sa-i separ asa ca trebuie sa fiu mereu pe faza ca cel mare sa nu-l muste, zgirie sau sa-i faca ceva celui mic. Daca eram intr-un apartament il inchideam intr-o camera pe cel mic, ca sa nu aiba acces asa de usor cel mare la el, in momentele in care nu pot sa fiu linga ei sa-i pazesc, ca doar mai am treaba si la bucatarie, mai merg la baie. Norocul meu e ca atunci cind cel mic doarme , cel mare il lasa in pace, cel putin pina acum.
Partea frumoasa e ca deja se joaca impreuna ( de fapt ne jucam impreuna), iar cel mic e tot timpul cu ochii dupa cel mare.
Spunea cineva ca e greu in primele 6 luni. E greu ca cel mic maninca des si mi s-a intimplat ca sa le dau de mincare in acelasi timp. Cu o mina tineam biberonul si cu una lingurita cu pilaf .
Am mai avut ghinionul ca sa fac o mastita urita, m-au taiat la un sin ca sa-mi scoata puroiul, am pierdut laptele, iar cel mic nu prea vroia sa mai suga din sinul bun si nici sa stea sa suga linistit din biberon ca orice bebe. Era un cosmar sa-i dau lapte. Acum e un pic mai bine, dar trebuie sa-i arat jucarii cind ii dau laptele ca altfel nu vrea sa bea.
Treburile la bucatrie le fac cind doarme cel mic, am de spalat vase, biberoane, de facut mincare. Noroc ca am masina de spalat haine, ca altfel nu stiu ce m-as fi facut. Piata o face sotul si mai cumpar si eu cind ies afara cu cel mare.
Problema mea cea mai suparatoare e ca nu-i scot afara pe copii decit foarte rar, iar cel mic si mai rar. Am iesit de vreo trei ori cu amindoi in acelasi timp, unul in carut si celalat de mina dar e greu, nu avem lift la bloc, asa ca poti sa-ti imaginezi cit de cumplit e sa scoti afara doi copii asa de mici carindu-i pe scari.
Cu toate greutatile cei mici sint foarte fericiti sa se vada unul pe celalat si cred ca asta merita tot sacrificiul.
Eu cred ca-mi va fi un pic mai usor dupa ce bebe cel mic face un an.
Nu stiu cum sa ne descurcam cind va trebui sa merg la servici, cin cel mic va avea 2 ani si cel mare 3 ani, dar pina atunci mai vedem noi.
Acum prioritar e sa-l invat pe cel mic sa manince diversificat si pe cel mare sa manince singur. Olita nu avem inca pentru cel mare deoarece nu vrem sa-l stresam, dar prevad multe aventuri cind va fi sa-l invatam la olita.
In concluzie nu te mai gindi cum va fi de greu ca usor nu o sa fie, dar vei avea putere sa treci toate greutatile, vei fi inventiva gasind solutii la orice problema, iar daca nu vrei ajutor de la soacra si mama ta nu poate veni sa te ajute, poate ai noroc sa gasesti o bona buna, in care sa ai incredere. Ti l-as trimite pe tata, macar sa iasa afara cu copilul ca sa-si mai astimpere dorul de nepotii, dar … nu stiu daca se poate. Stai cumva in Zorilor? Ai mei stau in Gheorgheni.
Ai grija de burtica.
Romana, Cristian (22.06.2003) si ALin (25.06.2004)
http://www.geocities.com/bebe_iunie_iulie_2003
si mail pentru poze bebe_iunie_iulie_2003@yahoo.com
mariana tache spune:
Romana, esti o dulce! Da, stau in Zorilor. Cel putin deocamdata, ca vrem sa ne mutam din 2 in 4 camere. Vrem tot in Zorilor, dar daca nu se va putea nu vom avea ce face. Dar noi ne vom stradui sa nu plecam de aici. Tu cum de ai plecat din Cj, mai ales cu 2 copii mici? (si parintii aici gata de ajutor).
Ma distreaza faza cu soacra. Sigur ca va mai veni si o sa ma ajute, dar sa se mute cu lunile la mine...mai bine nu! Pe maica-mea as lua-o pt mai mult timp, dar nici pe ea mai multe luni, ca stiti si voi cum e sa vrei sa fii doar tu, sotul si copilul. Si in plus, ea nu este deacord (de parca ar trebui sa isi dea ea acordul in problema asta) cu bebe2, pe considerentul ca o sa-mi fie f greu si ca inca nu m-am rezolvat cu baroul. Ne-am certat urat. Tocmai de aici rezulta faptul ca pe ea nu am sa o chem. Daca va venii...bine, daca nu, iar bine.
Deci ramane solutia - bona. Trebuie sa-mi gasesc din timp.
Dar nu stiu de ce am sentimentul ca o sa ma descurc si singura (cu sotul cat este acasa)?!? Sa fie oare presentiment??? Sau o fi inconstienta???
Oricum, daca bebe2 va fi la fel de cuminte ca si Stefan, atunci sigur o sa ma descurc. Dar am asa, o vaga teama, ca , asa cum ai zis si tu - romana, al doilea va fi un bebe rau.
Mickyyy si roisin, nu din rautate, Doamne fereste, dar ma bucur sa vad ca nu sunt singura in situatia asta. Ma bucur sa vad ca sunt si alte mamici curajoase. La voi cum a fost cu bebe2: intamplare sau programare? La noi a fost o mare, mare surpriza. Mickyy, tot s-a pomenit pe aici de povestea ta. Pe unde o gasesc si eu, ca as vrea sa o cunosc si eu, daca se poate?
Deci, Vali, nu prea ai pt ce hotarare sa ma feliciti, ca nu noi am hotarat sa-l facem. Asa a vrut D-zeu in complot cu bebe2, iar daca ei asa au decis, noi ne supunem
Oricum, avand in vedere ca o sa nasc cu cezariana (ca si pe Stefan) si avand in vedere ca nu detin control asupra corpului meu (mi-a dovedit sarcina asta), odata cu nasterea bebe 2 o sa-mi fac si ligatura de trompe, ca sa stiu un lucru sigur, ca bebe 3 chiar nu mai vreau, iar ideea de anticonceptionale, sterilet sau avort imi repugna!
mariana tache, Stefan (20.04.04) si bebe din burtica (6 sapt.).
http://community.webshots.com/user/tachemas - pozici.
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=34377 - O poveste de suflet.
Sanatate Maxima!!!
romana spune:
Mariana eu am plecat din Cluj in anul 2001, deoarece m-am maritat si sotul, desi e si el din zona noastra , lucra in Bucuresti de ceva vreme.
E bine daca ai presentimentul ca te vei descurca singura. Sotul meu zicea ca e mai bine ca sint singura cu copiii deoarece ma organizez cum vreau eu si daca ma obisnuiesc asa imi va fi, de fapt mai usor decit daca ar trebui sa ma gindesc inca la o persoana, ce face , unde duce copilul, sa nu pateasca ceva cind sint pe afara si imi mai zicea sa dorm cind dorm si ei in acelasi timp. Din pacate nu prea pot sa dorm ziua decit daca sint bolnava sau foarte obosita.
Acum mi-e ciuda ca in loc sa fac de mincare trebuiea sa astept sa vina apa. Culmea ghinionului e sa ti se ia si apa si gazul in acelasi timp. Acum avem gaz dar inca nu curge apa. Of...of.. si am de spalat vase si biberoane si acum copii dorm si nu stiu cum o sa fie cind vor fi vioi si pusi pe sotii amindoi si eu cu treburile nefacute.
Marea mea intrebare, care ma macina e cum e sa ai trei copii mici, de virste apropiate?
Oare sint pe forum astfel da mamici?
http://www.geocities.com/bebe_iunie_iulie_2003
si mail pentru poze bebe_iunie_iulie_2003@yahoo.com