Baietelul meu ii frica de moarte!

Baietelul meu in varsta de sapte ani ii este foarte frica de moarte.
Am incercat sa stau de vorba cu el si sa-i explic ca nu trebuie sa-i fie frica ca el este un copil si ca nu are motive.
Aceasta frica sa intiparit in mintea lui in urma cu jumate de an(cu aprox.)cand vazu-se la TV o scena scurta dintr-un Serial cum dintr-o explozie a murit cineva.

V-as ruga pe voi cele care ati fost in situatie daca stiti cum as putea sa-i explic sa nu-i mai frica de moarte.

aysha spune:

Delicata situatie!

Daca explicatiile tale nu tin,incearca sa faci rost de un episod anterior al acelui serial si arata-i-l spunindu-i ca astea sint doar filme si ca nimic nu e ...adevarat,totul e regizat.
Sau incearca sa-i spui intr-o zi ca l-ai vazut pe actorul x care "murise" bine merci pe strada impartind autografe.
Succes.

Cu sinceritate,Aisha.
"Some people come into our lives and quickly go. Some stay for awhile and leave footprints on our hearts. And we are never, ever the same."

irina.c. spune:

Draga Gabriela,depinde foarte mult de ceea ce crezi tu despre moarte si viata,pentru ca asta vei transmite si copilului,vrand-nevrand.Cred ca intai trebuie sa afli ce inseamna pentru baietelul tau moartea:disparitie,despartire,durere fizica?si,in functie de asta,sa ii dai lamuririle potrivite.Cred totusi ca explicatia ca este un copil si nu trebuie sa se astepte la moarte nu are cum sa-l linisteasca,deoarece poate oricand sa auda de moartea unor copilasi,sau poate chiar are astfel de exemple in mintea lui.
Eu incerc sa imi cresc fetita in invatatura crestin-ortodoxa,o duc la Biserica,o impartasesc cat de des pot si ii voi da explicatii despre moarte in acest context(al credintei in Hristos, in nemurirea sufletului,in Invierea mortilor,in existenta Raiului si a iadului si a zilei Judecatii de Apoi).
Cred ca ai putea sa-i spui baietelului tau ca ,asa cum,dupa o zi de joaca,mami il cheama in casa ,sa se schimbe de hainute,sa manance si sa se odihneasca,la fel si Dumnezeu cheama la un moment dat pe orice om in casa Lui din cer,sa se odihneasca si sa fie cu El.Asta e singura idee care imi vine in minte la ora asta,daca o sa mai gasesc ceva,revin.
Irina si bb Iinca(26apr04)
"Toti traim sub acelasi cer ,dar nu toti avem acelasi orizont."

columbiana spune:

Daca sunteti credinciosi, ia o hainuta de-a copilului si du-o la Maslu, vinerea dupa-masa, in general in posturi dar nu numai se fac Maslurile; sunt rugaciuni specifice pentru o nevoie, un ajutor, dezlegari; sau du copilul la impartasanie; sa vezi cum se linisteste pe urma;
eu simt puterea rugaciunii de cite ori sunt(din pacate rar) intr-o biserica ortodoxa sau catolica; (indeosebi Oratoriu mi se pare extrem de incarcat cu energie pozitiva);
sunt carti religioase pentru copii, cu ilustrate frumoase, incearca sa-i arati baiatului pozele cu Isus, sa-l perceapa ca "persoana" blinda si buna ce-l vegheaza zilnic si-l pazeste de tot ce-i rau si sa-i explici ca moartea nu e ca in filmul acela, urita, e doar o trecere spre frumusetile din cer, unde ne vom reintilni cu toti cei dragi cindva, aproape de El.


Ana


Ana

Simonna spune:

Gabriela,
Si Radu are momente de-astea, e drept ca el are doar cinci ani si jumatate, dar prin carti scrie ca pina spre noua ani realul si irealul se cam amesteca in capul lor, nu zic ca ei cred ca vine zmeul cu buzduganul, ci ca nu reusesc sa faca bine diferenta intre ceva vazut la tv si ceva ce ar putea sa li se intimple lor.
Pornind de la premisa asta, noi am incercat, in primul rind, sa-l protejam de astfel de scene care sa-l zapaceasca. Cum nu s-a putut, a trebuit sa-i explicam si ce e cu moartea asta. Si am facut-o la modul dur, sa-i intre bine in cap ca daca mori s-a terminat, nu te mai joci, nu mai maninci, nu te mai uiti la televizor, esti mort si gata, toata lumea plinge si pe urma te uita.
O sa zici ca sint nebuna, poate sint, dar prietenul meu din copilarie, cel cu care-am molfait aceeasi suzeta, am mers la scoala, am plins pentru prima iubire, s-a sinucis in clasa a XII-a, pe principiul: lasa, ca o sa le para lor rau! Asta, plus imaginea de idila pe care o avea despre Dumnezeu, Rai si toate ideile biblice l-au ajutat mult sa-si puna streangul de git.
Acum sa nu-ti imaginezi c-am luat copilul si i-am trintit in fata ca moartea e ca te maninca viermii! Nu, vai! Am pornit de la Lion King, Circle of Life, si-am brodat pe tema respectiva, cum unii se nasc si altii mor, sigur ca, dupa moarte, merg la Doamne-Doamne... Ce fac acolo? Pai se duce doar sufletul, ca trupul ramine aici in pamint, stii, cum a ingropat tatal lui Mihaita hamsterul in gradina... Asa ca sufletul fiind un fel de fum nu poate sa se distreze cine stie ce... Asteapta sa fie alta doamna insarcinata, sa mearga in trupuletul viitorului bebelus si abia pe urma o sa-i fie bine!
Ei, explicatiile au fost partial acceptate, ma ajuta mult desenele animate, aproape in fiecare moare sau dispare cite cineva (Lion King - Mufasa, Tarzan - parintii lui, Bambi - mama), Radu isi pune intrebarile, eu dau raspunsurile, cit mai simplu posibil.
Cumva, pe noi ne-a ajutat si faptul ca el nu mai are bunicii dinspre tata, i-am explicat ca s-au dus la Doamne-Doamne, am cam scaldat-o la "de ce?", dar stie clar ca daca mori esti mort si nimic nu schimba asta, ca doar nu i-a vazut pe parintii sotului meu niciodata, nu?
Am divagat in halul asta pe marginea intrebarii tale pentru ca tratamentul meu impotriva fricii de moarte este foarte putin crestinesc iar doamnele care au raspuns inaintea mea au dat raspunsul in acel spirit. Si am preferat sa explic cum si-a luat viata un baiat de 18 ani care avea toate motivele din lume sa traiasca si de ce nu vreau eu ca fiul meu sa creada ca moartea este o impacare. O fi, dar cind ti-ai incheiat socotelile cu viata, daca asta s-o fi intimplind vreodata, imi spun eu, si ma revolt cind mor copii!
Si-acum solutia mea, care se cheama: "potiunea magica":
Intr-o atmosfera fastuoasa si magica - cit mai multe sticlute mici, eprubete, luminari, sfesnice, artificii, muzica, decoruri, storuri trase, tol festiv (eu am avut si coroana si bagheta) si ce-ti mai trece tie prin cap, adaptat in functie de ce stii tu ca tine la fiul tau - cu solemnitate maxima, faci un sort de salata de fructe (cred ca poate sa fie si friptura!), pe care picuri din fiecare sticluta doua - trei picaturi (poti sa pui apa in ele, cind nu vede el!) in timp ce reciti cava intr-o limba straina (sau in romana, sau te rogi, sau spui Abracadabra, nu conteaza, si le rog din suflet pe doamnele carora tot balamucul li se pare o prostie sau o incalcare a protocolului cu Divinitatea sa faca abstractie de mine, asta e felul meu de a-mi proteja copilul). Si declari sus si tare ca aceasta este o potiune magica (sau binecuvintata de Doamne-Doamne, depinde in ce spirit ai crescut copilul) si ca cine bea din ea e mult mai bine protejat decit altii impotriva mortii.
Noi am executat tot ritualul intr-o perioada in care Bo, bunicul, era la noi, iar Radu nu adormea fara el. Ne-a luat o bucata de timp pina sa aflam ca i-e frica sa nu moara Bo, si ca daca e cu el in pat nu moare sigur. Asa ca am montat cu tot fastul ceremonialul, barbatii in costum, eu intr-un fel de roba de voal, perdele erau, de fapt, dar copilul nu stia!, am amestecat potiunea si am dat tuturor doar citeva lingurite. A trebuit sa pun deoparte, in frigider, si pentru Bia, bunica, a si luat-o tata in Ro ca n-a scapat de gura copilului, dar A TINUT.
De atunci, n-am mai auzit povestea cu frica de moarte, probabil o sa revina, o sa mai fac o data tot ritualul, daca trebuie dansez in frunze de banan in ritm de tobe si dansul ploii, numai sa-l conving pe el ca e protejat.
Cu drag,
Simonna
PS. Am uitat sa spun ca noi facem o bascalie crincena la filme, cum da coltul careva, chiar daca ne vine sa plingem si sintem patrunsi de atmosfera filmului, daca Radu apare prin zona incepem si ne porcaim: ha,ha, l-ai vazut ce actor bun! Cum a jucat el ca moare! Oare nu l-a durut capul cind a cazut asa, ca o caramida?! Ba, nu l-a durut ca avea o saltea acolo, numa' pe-aia n-a filmat-o cameramanul! Si uite, pe ala l-au impuscat! Hi,hi,hi, ce de suc de rosii au consumat ca sa picteze totul cu rosu! Si sa vezi ce mult detergent le trebuie sa spele tot!
Singurul film la care nu ne-am porcait a fost "Ziua cea mai lunga", a incercat el, saracul, sa rida de cum mureau soldatii americani pe plaja, dar i-am taiat-o rapid, i-am spus ca asa a fost, cu adevarat, ca oamenii mor in razboaie. Mor si nimeni nu-i mai aduce inapoi. Am oprit filmul si-am discutat, cind a fost, cum a fost, cine-a fost Hitler si cum a reusit sa prosteasca o natiune intrega, am trecut si pe la Ceausescu, asa, in viteza, dar copilul a inteles el ceva. Se uita la film dar, in loc sa strige, ca la alte filme: "prostule, nu iesi acum din ascunzatoare ca e un domn care-o sa te fac pilaf cu mitraliera!", sta cuminte si ofteza: "mami, eu n-o sa las pe nimeni sa faca razboaie!" Ceea ce imi spune mie ca mi-am atins scopul, stie ca moartea nu-i o poezie dar se simte protejat, de cind cu potiunea magica :)
Ei, ori ti-am raspuns ori la loc comanda! :) E timpul sa spun: La multi ani!

sorana spune:

Simonna esti geniala
Monica inca nu mi-a pus astfel de probleme (are 2 ani si 3 luni) dar ma gandeam cum sa ii explic fara sa o fac sa ii fie frica de moarte atunci cand va intreba. Potiunea magica e chiar o idee geniala.


Sorana si Monica (2 ani)

Cosmina2 spune:

Copii incep sa-si puna aceasta problema in acelasi timp cu diferenta sexuala,cam in jurul varstei de 3 ani cand realizeaza ca exista diferente intre sexe,dar atunci intrebarile sunt indirecte de genul:"Esti batrana?-Nu,nu asa batrana cum e cutare persoana.-Atunci inseamna ca o sa mori curand?-Nu stim cand vom muri."Deci pana in jurul varstei de 7 ani ei pun intrebari despre moarte fara sa le fie frica.Copiilor trebuie sa li se spuna adevarul despre moarte,ceva de genul:"Noi nu stim cand ne nastem,la fel nu stim nici cand vom muri.Vom muri atunci cand vom termina de trait,dar nu am terminat de trait,vezi si tu ca inca esti viu."E ciudat sa spui asa, dar e adevarat.Nu-ti poti imagina ce linistitoare sunt aceste cuvinte pt.copil.Fiul meu cel mare care are 7 ani acum,m-a intrebat pe la 3-4 ani asa ceva,i-am raspuns cum ti-am spus si de atunci nu am mai avut discuii pe aceasta tema si sper ca nu vom mai avea.E drept ca fiul tau te intraba cand deja se teme de moarte,dar incearca.Ideea Simonei e iarasi fantastica,poti sa o incerci si pe asta,sa amesteci jocul cu realul.Din punct de vedere al psihanalistilor aceasta problema e un pic mai complicata,dar nu neadevarata sau ma rog din alt unghi:e vorba de legatura dintre angoasa de moarte si angoasa de castrare.Daca te intereseaza scrie-mi si mai vorbim,pt.ca e mai vast subiectul si acum se scoala cel mic si trebuie sa-i dau sa manance.Pe curand.

cipcipcip spune:

quote:

---

Originally posted by Simonna

Gabriela,
Si Radu are momente de-astea, e drept ca el are doar cinci ani si jumatate, dar prin carti scrie ca pina spre noua ani realul si irealul se cam amesteca in capul lor, nu zic ca ei cred ca vine zmeul cu buzduganul, ci ca nu reusesc sa faca bine diferenta intre ceva vazut la tv si ceva ce ar putea sa li se intimple lor.
Pornind de la premisa asta, noi am incercat, in primul rind, sa-l protejam de astfel de scene care sa-l zapaceasca. Cum nu s-a putut, a trebuit sa-i explicam si ce e cu moartea asta. Si am facut-o la modul dur, sa-i intre bine in cap ca daca mori s-a terminat, nu te mai joci, nu mai maninci, nu te mai uiti la televizor, esti mort si gata, toata lumea plinge si pe urma te uita.
O sa zici ca sint nebuna, poate sint, dar prietenul meu din copilarie, cel cu care-am molfait aceeasi suzeta, am mers la scoala, am plins pentru prima iubire, s-a sinucis in clasa a XII-a, pe principiul: lasa, ca o sa le para lor rau! Asta, plus imaginea de idila pe care o avea despre Dumnezeu, Rai si toate ideile biblice l-au ajutat mult sa-si puna streangul de git.
Acum sa nu-ti imaginezi c-am luat copilul si i-am trintit in fata ca moartea e ca te maninca viermii! Nu, vai! Am pornit de la Lion King, Circle of Life, si-am brodat pe tema respectiva, cum unii se nasc si altii mor, sigur ca, dupa moarte, merg la Doamne-Doamne... Ce fac acolo? Pai se duce doar sufletul, ca trupul ramine aici in pamint, stii, cum a ingropat tatal lui Mihaita hamsterul in gradina... Asa ca sufletul fiind un fel de fum nu poate sa se distreze cine stie ce... Asteapta sa fie alta doamna insarcinata, sa mearga in trupuletul viitorului bebelus si abia pe urma o sa-i fie bine!
Ei, explicatiile au fost partial acceptate, ma ajuta mult desenele animate, aproape in fiecare moare sau dispare cite cineva (Lion King - Mufasa, Tarzan - parintii lui, Bambi - mama), Radu isi pune intrebarile, eu dau raspunsurile, cit mai simplu posibil.
Cumva, pe noi ne-a ajutat si faptul ca el nu mai are bunicii dinspre tata, i-am explicat ca s-au dus la Doamne-Doamne, am cam scaldat-o la "de ce?", dar stie clar ca daca mori esti mort si nimic nu schimba asta, ca doar nu i-a vazut pe parintii sotului meu niciodata, nu?
Am divagat in halul asta pe marginea intrebarii tale pentru ca tratamentul meu impotriva fricii de moarte este foarte putin crestinesc iar doamnele care au raspuns inaintea mea au dat raspunsul in acel spirit. Si am preferat sa explic cum si-a luat viata un baiat de 18 ani care avea toate motivele din lume sa traiasca si de ce nu vreau eu ca fiul meu sa creada ca moartea este o impacare. O fi, dar cind ti-ai incheiat socotelile cu viata, daca asta s-o fi intimplind vreodata, imi spun eu, si ma revolt cind mor copii!
Si-acum solutia mea, care se cheama: "potiunea magica":
Intr-o atmosfera fastuoasa si magica - cit mai multe sticlute mici, eprubete, luminari, sfesnice, artificii, muzica, decoruri, storuri trase, tol festiv (eu am avut si coroana si bagheta) si ce-ti mai trece tie prin cap, adaptat in functie de ce stii tu ca tine la fiul tau - cu solemnitate maxima, faci un sort de salata de fructe (cred ca poate sa fie si friptura!), pe care picuri din fiecare sticluta doua - trei picaturi (poti sa pui apa in ele, cind nu vede el!) in timp ce reciti cava intr-o limba straina (sau in romana, sau te rogi, sau spui Abracadabra, nu conteaza, si le rog din suflet pe doamnele carora tot balamucul li se pare o prostie sau o incalcare a protocolului cu Divinitatea sa faca abstractie de mine, asta e felul meu de a-mi proteja copilul). Si declari sus si tare ca aceasta este o potiune magica (sau binecuvintata de Doamne-Doamne, depinde in ce spirit ai crescut copilul) si ca cine bea din ea e mult mai bine protejat decit altii impotriva mortii.
Noi am executat tot ritualul intr-o perioada in care Bo, bunicul, era la noi, iar Radu nu adormea fara el. Ne-a luat o bucata de timp pina sa aflam ca i-e frica sa nu moara Bo, si ca daca e cu el in pat nu moare sigur. Asa ca am montat cu tot fastul ceremonialul, barbatii in costum, eu intr-un fel de roba de voal, perdele erau, de fapt, dar copilul nu stia!, am amestecat potiunea si am dat tuturor doar citeva lingurite. A trebuit sa pun deoparte, in frigider, si pentru Bia, bunica, a si luat-o tata in Ro ca n-a scapat de gura copilului, dar A TINUT.
De atunci, n-am mai auzit povestea cu frica de moarte, probabil o sa revina, o sa mai fac o data tot ritualul, daca trebuie dansez in frunze de banan in ritm de tobe si dansul ploii, numai sa-l conving pe el ca e protejat.
Cu drag,
Simonna
PS. Am uitat sa spun ca noi facem o bascalie crincena la filme, cum da coltul careva, chiar daca ne vine sa plingem si sintem patrunsi de atmosfera filmului, daca Radu apare prin zona incepem si ne porcaim: ha,ha, l-ai vazut ce actor bun! Cum a jucat el ca moare! Oare nu l-a durut capul cind a cazut asa, ca o caramida?! Ba, nu l-a durut ca avea o saltea acolo, numa' pe-aia n-a filmat-o cameramanul! Si uite, pe ala l-au impuscat! Hi,hi,hi, ce de suc de rosii au consumat ca sa picteze totul cu rosu! Si sa vezi ce mult detergent le trebuie sa spele tot!
Singurul film la care nu ne-am porcait a fost "Ziua cea mai lunga", a incercat el, saracul, sa rida de cum mureau soldatii americani pe plaja, dar i-am taiat-o rapid, i-am spus ca asa a fost, cu adevarat, ca oamenii mor in razboaie. Mor si nimeni nu-i mai aduce inapoi. Am oprit filmul si-am discutat, cind a fost, cum a fost, cine-a fost Hitler si cum a reusit sa prosteasca o natiune intrega, am trecut si pe la Ceausescu, asa, in viteza, dar copilul a inteles el ceva. Se uita la film dar, in loc sa strige, ca la alte filme: "prostule, nu iesi acum din ascunzatoare ca e un domn care-o sa te fac pilaf cu mitraliera!", sta cuminte si ofteza: "mami, eu n-o sa las pe nimeni sa faca razboaie!" Ceea ce imi spune mie ca mi-am atins scopul, stie ca moartea nu-i o poezie dar se simte protejat, de cind cu potiunea magica :)
Ei, ori ti-am raspuns ori la loc comanda! :) E timpul sa spun: La multi ani!

---

Ai o imaginatie la loc comanda! M-am distrat, dar am si admirat ideile tale, mai mult decit originale . Am sa incerc sa le tin minte pentru cind o sa am copii.

Felicity spune:

Si mie mi-a fost frica de moarte cand eram mica mititica (si acum imi amintesc), cred ca aveam sub 7 ani. Mie parintii mi-au spus ca n-o sa mor niciodata si nici ei, si asa m-am linistit si nu m-am mai gandit niciodata la asta. Cred ca era exact ce doream sa aud, desi o sa ziceti ca e o minciuna. Dar stiti vorba ceea...cu minciunile necesare!

mmag spune:

Da, si eu imi amintesc ca pe la 5-6ani, mai ales seara inainte de culcare, ma apuca o spaima grozava de moarte. Ma gandeam ca am sa mor si nu va mai fi nimic, nici bunica, nici mama, nimeni din cei pe care-i iubeam, un vid absolut.... o senzatie taaare nasoala pentru un copil.
Cand i-am spus mamei ce ma nelinisteste, mi-a spus foarte repede si foarte hotarat: "fii serioasa, nu vezi cat sunt eu de mare si tata si mama mea traiesc!" - si asta m-a facut sa ma gandesc ca si eu voi ajunge macar la fel de batrana ca bunica si m-am linistit.
Dupa varsa aceea nu-mi amintesc sa mai fi avut astfel de temeri pana anul trecut cand, toata perioada cat am fost insarcinata, am fost convinsa ca voi muri la nastere. Ce am facut? M-am rugat fierbinte la Dumnezeu sa-mi daruiasca viata ca sa imi pot creste copii si sa traiesc frumos impreuna cu familia mea. Si stiti ce s-a intamplat? M-a invaluit dintr-o data o pace profunda, iar la nastere, dupa operatie, a fost mama langa patul meu si a oprit o posibila tragedie. Asistentele uitasera sa-mi puna perfuziile dupa ce m-au scos din sala de operatie si incepusem sa tremur de se zguduia patul, noroc ca si-a dat mama seama ca e ceva in neregula si a alertat personalul.

april spune:

A mea are 5 ani si ma tot intreaba ce-i aia moarte, adica cum? nu prea stiu ce sa-i spun. E cam greu. Fratele meu , la 3 ani a vazut la TV o inmormantare a unui oficial (prin '74) si era ingrojit, plingea intruna si zicea ca el nu vrea sa moare, sa ajunga in pamant. Nu mai stiu cum a trecut peste asta, ca si eu aveam doar 6 ani, dar a trecut.
Sper sa nu insiste cu intrebarile.

Antonela
pozici cu Andrada