Mentalitatile
Raspunsuri - Pagina 3
Mia. spune:
Eu nu am avut relatii bune cu maica-mea,asa ca nu a contat nici parerea ei niciodata.Dar nu inteleg de ce sint atitia parinti care insista ca si copii lor sa faca ce doresc parintii,sa-i dreseze,eu cred ca scopul pt care sint facuti copii tre sa fie implinirea sufleteasca pe care o ai ca parinte,fericirea copilului tre sa fie pe primul plan,tre lasat sa isi urmeze drumul pe care il considera in viata ,chiar daca mai da cu capul.Unii parinti insista la alegerea meseriei si a partenerului copilului sa se amestece desi nu e treaba lor.trebuie sa-si conduca si vegheze copiii pina la o virsta si pe urma gata,sa-si vada de viata lor,copii vor avea o alta familie de acum incolo,copii nu sint proprietatea noastra...
www.lucavasile.go.ro" target="_blank">Poze
Kittie spune:
parinti, parinti..parinti suntem si noi, oare ne dam seama (deja) ce-i impingea pe parintii nostri sa oblige la una si la alta?
.. eu am ajuns la concluzia ca toata speranta lor si-au pus-o in mine, singurul lor copil, singura lor, cu adevarat, proprietate, singurul lucru curat si pur care-a iesit din uniunea lor! (care sunt si acum impreuna, dupa vreo 25 de ani se iubesc mai ceva ca-n prima zi), toate scolile pe care ei nu le-au facut, sa le fac eu, toate dezamagirile prin care au trecut, sa nu trec si eu, toate greselile pe care le-au facut, sa nu le repet si eu etc.. Nu m-am inteles cu ei, cel putin tata m-a crescut in spiritul "daca nu dai replica, esti proasta!", mama .. ehe, dac-ar putea, si acum m-ar pupa peste tot, ca atunci cand eram mica (de fapt, asta si e "buba", tot mica ma vrea..).. si am ajuns si eu mamica.. cu mari greutati, cu multe impotriviri carora a trebuit sa le fac fata pentru ca mi-am dorit asa de mult sa am un copil... si i-am inteles. i-am inteles de ce.cum.cat. dar n-am reusit sa MA INTELEG CU ei mai mult ca-nainte. Stim acum ca avem nevoie un.
ii de altii, stiu si eu acum ca intr-o zi o sa mor, si asta vad in ochii copilului meu - faptul ca sunt muritoare, si ca prin ceva trebuie sa dainui. Prin ce? Prin el, desigur.. si ma vad intr-o situatie penibila - amenintata de aceeasi "delegare a fericirii parintesti" copilului..
nu mai povestesc despre asta, e colateral subiectului in fapt
am citit, am plans, m-am bucurat alaturi de voi si de povestile voastre si m-am gandit c-ar trebui sa le pun bine, undeva, asa incat atunci cand ma simt slaba sa le scot, sa ma uit la ele si sa-mi reiau puteri din puterile voastre..
n-am o poveste mai de soi, dar nici mai de nesoi pentru ca e povestea MEA, fiecare are povestea EI, mai importanta decat a oricui, chiar daca uneori ne dam seama ca istoria noastra e o istorioara, de fapt..
Va las aici, o sa mai trec, dar comoara mea sufera si plange de noaptea care a trecut pentru ca mami nu stie sa "inchida usa" suferintelor si certurilor cu tati si se strecoara si-n laptic un strop de nefericire si de suferinta...
Va pup, voi care sunteti puternice si stiurati sa treceti peste greutati, mai povestiti-ne, sa ne fie invatatura si pilda, poate-poate.
manupop spune:
va admir pe toate de aici care ati avut puterea de a o lua de la capat singure si cu copii pe deasupra!mi-as dori ca si eu sa pot ,sa am curajul sa ma regasesc si sa fiu ceea ce am fost candva.mi-as dori sa fiu linistita ,eu si copilul meu.
poate intr-o zi va fi cumva "soare" si la mine(noi).e asa de grea singuratatea in 2...
manu
Rodica spune:
Si noi suntem parinti! Si vrem ce e mai bun pentru copiii nostri!
Vreau sa-i feresc de dezamagiri, de suferinte, de ura si rautate.
Vreau sa-i cresc astfel incat sa-si aminteasca sfaturile mele cand le va fi greu. Vreau sa-i inarmez cu intelepciune, sa-i pregatesc pentru lupta cu viata.
Mi-as dori ca atunci cand se gandesc la mine sa nu aiba nici un pic de resentimente sau reprosuri.
Aceste sentimente le am acum fata de maicuta mea, Dumnezeu s-o odihneasca!
Ceea ce ma tine acum in picioare este ca ultima data ne-am imbratisat si i-am cerut iertare daca cumva am suparat-o. Ne-am despartit impacate, nestiind niciuna din noi ca peste numai doua ceasuri, un camion va spulbera ceea ce a fost maicuta mea inteleapta...
Disparem cu atata usurinta, incat nu merita sa ne cheltuim viata in certuri si rautati ! Nici sa raspundem la rautati nu merita !
Iertati-ma daca nu sunt coerenta... 
tybys spune:
Parinti, Parinti.
De ceva timp incoace, duc o lupta pe viata si pe moarte cu mama mea.Subiectul vizitele ,,tatului''.Desi Tyby nu are o relatie foarte buna cu tatal lui, de cand am divortat, am plecat la drum cu ideea, a fost cea fost, insa el este tatal copilului meu, iar ceea ce mi-a facut el mie nu va afecta relatia dintre el si fiul lui.
Aici insa apare problrma si marea intrebare a tutruror, mai ales a mamei ,, cum dupa cate ai suferit, mai poti sa-l privesti,mai poti sta de vorba cu el?"", iar raspunsul meu e in totdeauna acelasi ,, o fac pentru Tyby".
Roxy Trixy spune:
Daca puiul tau se simte confortabil cu vizitele tatalui nu vad de ce i-ai lua acest drept. Felicitari pentru intelepciune! Cred ca orice mama e tentata sub influenta urii fata de fostul sau nu ii permita acestuia sa vada copilul, e bine ca poti depasi momentul.
Roxana & Bianca micuta
mircea42 spune:
"Parintii mei au divortat cand eu aveam 3 ani si cu toate acestea divortul meu a fost un mare soc pentru ei. Cu tristete va spun ca ei nu au reusit sa ma inteleaga ci au lovit in mine cu toata puterea.... tata ca tata, ca el e departe si nu a avut posibilitatea sa faca mare lucru, in afara sa ma judece... dar mama... Dumnezeule mare! mama mea efectiv ma baga in mormant..."
Inca una din glumele bune ale societatii omenesti: ca parintii ne vor binele (amintiti-va nesfirsitele culegere de pilde favorabile, pe aceasta tema).
Nu spun ca toti sint dati naibii, dar:
- buna parte chiar ne vor raul (ca nu o spun, ori o fac la mari nervi, asta e alta poveste).
- altii nu o vor, dar prin ignoranta, nepotrivire cu firea noastra, chiar o fac.
Totodata, parintii au si talentul nemaipomenit (in ton cu biologicul pe duca) de a nu mai fi in tema cu prezentul, de a da sfaturi legate de alte vremuri. Si iar se ajunge ca nuca in perete.
Asa ca-i de lasat mai moale inclusiv zisa populara: "Unde da mama, creste carnea!!".
ankalaura spune:
Mircea, vezi ca ai un buton acolo de scrie pe el "reply with quote", nu mai tre' sa pui tu ghilimelele... Am aflat si eu azi, 
Cum sunt parintii singuri diferiti? Pai sunt diferiti nene, sunt niste eroi! Niste monumente! Niste rara avis de curaj, daca pot spune asa....
Anca si papusica Eliza (26.august.03)
Eliza mea