Mentalitatile
Raspunsuri - Pagina 2
Alyssa spune:
Freia, ma bucur ca ati avut o zi minunata!... Pupicei lui Capsunika ta si multa sanatate!...Eeeheeei, asa faceam si eu cu ale mele, le lasam sa exploreze mediul inconjurator... Bagau in gura (bineinteles, nu chimicale si ceva ce le-ar putea otravi!) era ok, stricau ceva, era ok, cotrobaiau prin sertare, era ok...spre mirarea celor din jur care spuneau ca o sa mi se suie in cap mai tirziu daca le las sa faca ce vor ele!... Daca este sa mi se suie in cap, mi se suie in cap oricum, dar le voi lasa sa explore viata si sa o simta ele asa cum trebuie, le voi da repere si le voi spune din experientele mele ca puncte de reper!...
Si cei care se intereseaza de viata sexuala a celor din jur iti garantez ca sint mai nesatisfacuti din punt de vedere sexual decit tine sau decit mine :)))
Incerc sa spun tuturor ca sex de fapt si implinire nu inseamna numai intercourse!!!... Si la asta nu ma refer intr-un mod pervers la alte mijloace de satisfacere personala si nici nu am aer de atotstiutoare la acest capitol asa ca pareri si idei noi sint binevenite :)))
Sexualitatea nu este numai sex sau strict sex!!!...
Sexualitatea dupa parera mea este compusa din afectiune, senzualitate, erotica, intimitate si romanitsm, ca un tot coplet... Ideal ar fi ca toate componentele sa existe intr-o relatie ar asta nu se intimpla de cele mai multe ori in acelasi timp sau pentru mult timp... Este magic si frumos sa le ai pe toate dar atunci cind nu le ai trebuie sa inveti sa apreciezi ceea ce ai, nu?...
Afectiunea... o poti exprima verbal sau fizic. Si asta nu este greu deloc cind ai copii tai in preajma... Este usor de tot sa fii afectiva cu cei din jurul tau... O imbratisare calda a copiilor, a parintilor, a prietenilor este o modalitate de a-ti exprima afectiunea... Un alint, un dezmierd al copiilor nostri ne va umple sufletul de bucurie!... Este mai pretios un cuvint bun care nu vine niciodata de la persoana iubita sau o imbratisare asteptata in zadar de la un om care nu ne poate oferi nimic?... Nu cred!...
Senzualitatea este o parte foarte importanta a sexualitatii, este (cum pot sa ma exprim mai bine?....) o stimulare al simturilor noastre, o excitare a lor (iarasi trebuie sa spun ca nu folosesc aceste cuvinte intr-un fel pervers...), ceva ce este o linie fina intre afectiune si erotica, avind caractere din amindoua dar fiind distinsa... Senzualitatea este dupa parerea mea satisfacerea simturilor noastre!... Trebuie sa te acomodezi cu cele cinci simturi ale tale si sa traiesti placerea maxima din toate... aftunci vei deveni mai senzuala... Auzi o muzica buna care te face sa te simti feminina (mie de exemplu imi place Cesaria Evora...), mirosi ceva bun si iti place, maninci o mincare buna si o savurezi cu toate simturile, privind ceva frumos sau privind ceva banal scotind in relief frumosul simplu, atingind ceva sau imbratisind ceva care iti face placere, o matase buna, un plovor sau o patura care iti da senzatia de comfort... Incearca sa simti senzualitate in tot ce te inconjoara, nu numai ca preludiu al unei experiente sexuale... Asa ca o pisica mare care se rasfata singura si tacticos fara a fi in calduri... Sper ca am explicat corect ceea ce am vrut sa spun...
Freia, avem multe de invatat despre viata de mamici singure... Si daca tot trebuie sa o facem, haide sa o facem pozitiv!... Nu putem schimba oamenii din jurul nostru, este enorm de greu, imposibil aproape sa o facem si al naibi de obositor!... Nu se merita cu alte cuvinte!!!... Tot ceea ce putem face este sa ne schimbam pe noi intr-un fel pozitiv si atunci se va schimba si lumea din jurul nostru, si viata noastra intr-un fel pozitiv!... Probat de mine, pe cuvint!!!...
Alice
marcellinna spune:
Fetelor de-as putea fi suficient de rapida v-as pupa pe toate deodata.
Eu acum nu mai sunt singura...dar am fost.
Am divortat si dupa un an l-am cunoscut pe cel pe care l-am ales sa traim alturi pe mai departe.Nu suntem casatoriti...inca.
Dar pe actele mele si pe toate alea alea eu tot statutul de divortata am.
Nu mi-e frica si nici rusine de asta.
iar cei ce ma mai privesc ca pe o paria...n-au decat sa astepte sa-i muste magarul de fund.
hai sa va povestesc si eu ceva ce se poate compara cu povestea magarului din fabula Alyssei.
Am o cunostita,mare puritana.
Se uita cu lehamite la persoanele divortate,nu conteaza de ce au divortat.Ce sa mai spun ca cele ce se maritau gravide...erau un dezastru total pt ea.
Ma privea ca pe o paria ca vezi doamne mi-am facut neamul e ras si-am divortat.
Are doi fii cu care am copilarit impreuna.Mi-s dragi sunt doi baieti de exceptie si ma inteleg bine cu ei.
Cel mare se insoara cu o fata frumoasa foc si de treaba.Mama lui nu mai putea de fericire,la fel si eu.
Nu stiu ce se-ntampla ca dupa doi ani de casnicie asta hotaraste impreuna cu sotia lui sa divorteze.Si divorteaza.Mama lui mai sa se imbolnaveasca de rusine.
Ala mai mic vrea sa se-nsoare,dar mamei lui nu-i place fata.Feciorul face ce face si o lasa insarcinata pe fata si o ia de nevasta.Propunere de 5 stele a mamei lui.Mai bine sa faca ea avort ca sa nu intre gravida in biserica...Mi-a cazut fata cand am auzit trebusoara asta.Bineinteles ca ei nici gand sa o asculte.si-au vazut de treaba lor s-au casatorit si au un bebe superb.
Dar ca intre timp ala mai mare gaseste o fata si vrea sa se recasatoreasca.
Toate bune si frumoase pana in momentul in care mamasa afla ca viitoarea nora e...una divortata.
Ar fi vrut fata mare.
Si vreau sa va spun ca femeia asta,mama baietilor nici macar nu e o femeie de la tara sau o ignoranta fara studii.
Dna tot asa crede ca altii sunt rupti in fund ca divorteaza exceptie fac fiii ei ca... asa li s-a intamplat si n-au nimic de-a face cu restul lumii...se preface ca nu simte ca o musca magarul de fund.
laura113 spune:
Buna fetelor!
Interesant subiectul: eu am o sora care are 36 ani in Germania si isi creste singura fetita, pe nepotica mea dulce 
, si nu e nefericita deloc, fostul nu merita, e mai bine fara el, plus o are si pe mama mea acolo nu tot timpul e adevarat, si ma duc si eu vara in concediu. Sora mea se simte implinita, a trecut prin doua casnicii de durata, primul sot incepuse sa bea, iar al doilea asta din germania nu a mai vrut sa munceasca plus alte fitze, asa ca mai bine singura, face multe cursuri de specializare, acum face scoala de soferi, n-are timp sa se gandeasca la barbati sau sex, cand ajunge acasa e franta, acum de sarbatori nu a fost singura deloc, a fost cu nasii (adica nasa cu fetele ca si ea e divortata 
) plus serbarea cu Mosul de la gradinita (cea mica are 3 ani).
Eu am un cuplu chiar deasupra mea la bloc, ea medic, el inginer, la 11 noaptea scandaluri (atunci ajunge el acasa) de multe ori si pana la 3 noaptea, pai pe ei ar trebui sa-i intrebam "dar voi cum puteti sta asa casatoriti?",probabil n-or avea unde sa se duca, mai sunt si cupluri care stau asa ca sa nu imparta casa, de fapt cred ca sunt foarte multi in felul acesta sau cand unul dintre parteneri depinde de celalalt financiar. Pai cazurile acestea din urma ar trebui compatimite si nicidecum femeile care-si cresc singure copii si nu depind de nimeni si se descurca!!!
Marcellina draguta poveste din pacate si adevarata, dar bine ca nu sunt multi oameni ca ea.
Eu nu cred ca societatea de azi e chiar asa cu prejudecati, ci mai degraba oamenii prin natura lor "arunca sageti" de genul "vai draga si nu ti-e rau singura" sau "dar, totusi copilul creste fara tata" pentru ca poate ei insisi sau altii din familia lor n-o duc prea bine cu viata de cuplu si n-au curaj, se complac asa cum sunt, sau poate chiar nu inteleg ca nu li s-a intamplat si au avut mai mult noroc.
Parintii mei au divortat cand eu aveam 7 ani, si a fost mai bine dupa divort, pana atunci erau scandaluri dese, deci mie mi-a fost mai bine si surorii mele la fel,iaca am crescut fara tata si nu ne-a lipsit nimic, am crescut frumos si am facut si o facultate (la zi chiar)
Asa ca bucurati-va ca sunteti linistite alaturi de puii vostri, mult sanatate si un An nou Fericit alaturi de cei dragi
Roxy Trixy spune:
pai acum ma simt prost ca am postat aici...
Eu nu am citit "printre randuri", chiar am scris despre ce m-a lovit, ce m-a durut etc...
Pana una alta, am ajuns la concluzia ca nu conteaza ce zic ceilalti ca doar nu pun ei capul pe perna cu gandul la problemele mele, numai eu fac asta si sunt in masura sa cantaresc.
http://community.webshots.com/user/roxytrixy
Roxana & Bianca micuta
Artemis1578 spune:
ma bucur sa citesc ca nu sunt singura. nu am timpul si nici posibilitatea de a citi cam tot ce se scrie pe-aici, dar am vazut ca nu sunt singura care-si creste copilul intr-o familie monoparentala.
m-am lovit de diverse prejudecati inca de la inceput. si nu din partea parintilor care m-au sustinut si ma sustin in continuare, ci din partea prietenilor. ei au fost cred cei mai mirati. ba chiar am fost intrebata de o "buna" prietena : "pai si cum ai ramas fata gravida fara sa fii maritata?", ea care se considera deschisa la minte si moderna. as fi vrut sa ii dau un raspuns pe masura stupiditatii intrebarii dar m-am abtinut pt ca mi-am dat seama ca nu e singura care gandeste asa si ca cea spus ea e frumos fata de cum juceca lumea o decizie ca a mea: de a aduce pe lume un copil fara a fi maritata. si mi s-a dovedit ca in afara de parinti , o bunica si cativa prieteni cam toti gandesc la fel si considera ceea ce am facut eu un lucru rusinos, egoist sau nesabuit. am invatat acum ca e bine sa nu judeci niciodata pe nimeni pt ca fiecare stie ce-i in sufletul lui. si am invatat ca pot fi puternica si pot infrunta gura lumii si rautatile din jur. si nu-mi pare rau ca l-am nascut pe Matei. e un bebelus sanatos, vesel si frumos.si cred ca va fi mai fericit doar cu mine si cu prezenta saptamanala a tatalui decat sa creasca intr-o familie unde ura si certurile predomina. si cred ca ii va fi mult mai bine sa isi vada mama linistita si poate candva si fericita decat sa o vada stresata si ridata inainte de vreme. si chiar daca nu sunt bogata, ii pot oferi linistea unui camin plin de dragoste si sunt sigura ca va simti si simte chiar si acum la cele 6 luni de viata cu cata dragoste il privesc si il alint si ii pup fetzica si degetelele si fiecare cm din corpusorul lui pufos!!!
avem mult de luptat, si cu noi, si cu cei din jur, dar daca avem ca tzel bucuria si fericirea copiilor nostri eu cred ca putem reusi.
va pup pe toate
Anka mamika lui Matei
Anka T.
Freia spune:
quote:
Originally posted by Roxy Trixy
pai acum ma simt prost ca am postat aici...
Eu nu am citit "printre randuri", chiar am scris despre ce m-a lovit, ce m-a durut etc...
Pana una alta, am ajuns la concluzia ca nu conteaza ce zic ceilalti ca doar nu pun ei capul pe perna cu gandul la problemele mele, numai eu fac asta si sunt in masura sa cantaresc.
http://community.webshots.com/user/roxytrixy
Roxana & Bianca micuta
Roxana, de ce te simti prost? Ti-a spus cineva ceva? Te-a jignit cineva?
pupilai
Freia si
Alexa
maria2mami spune:
Pana la urma, cred ca este timpul sa-mi aflati povestea..
Mult prea tanara si cu capul in nori, abia iesita de pe bancile liceului, am considerat ca nu am nevoie de facultate si ca l-am apucat pe Dumnezeu de-un picior atunci cand l-am cunoscut pe "sotul meu" si ca el era ultimul barbat neinsurat de pe pamantul asta. Mai, da parca am orbit atunci, chiar nu a fost nimeni in jurul meu sa-mi dea cu ceva in cap?
E uite ca nu a fost si asa a inceput, la inceput povestea noastra de iubire nebuna, apoi marele calvar. Primii doi ani a fost bine apoi ne-am hotarat, mai bine spus eu m-am hotarat ca trebiue sa se schimbe ceva in viata mea si am ramas insarcinata...dar cu mare greutate.Nu au fost obiectii din partea lui pentru ca stia cat de mult i-mi doresc un bb (avand unele probleme cu coloana, medicii mi-au interzis cu desavirsire sa raman insarcinata..dar normal ca m-am ambitionat si mai mult si nu i-am ascultat).
Acumbb Maria mi-a luminat viata, la un an si sapte luni are tot ce-i trebuie, o are pe mami pe buni1 si buni2, pe Ada fratele meu, cu care se impaca de minune si-l mai are si pe tati care o vede cand isi aduce aminte.
Mentalitatile din jur nu au avut efect asupra mea, sunt de prea putin timp despartita ca sa aplec urechea la toti parazitii societatii, nu..
Anul trecut, pe 28 aug. am facut cununia civila iar pe 26 sept.2004 eram despartiti..si am rezovat ceva ca ne-am luat dupa unul si dupa altul...nu din contra. Ce-mi trebuia mie acte...e uite am ramas cu actele si atat! El a plecat exact cum a venit, si pe deasupra mi-a mai facut si o gramada de probleme.
Acum, impreuna cu bb Maria, ne este tare bine, o vad cum creste sub ochii mei, cum se bucura, cum vrea sa descopere ea cate ceva,cum isi face freza, cum a daramat bradul de craciun peste ea de 10.000 de ori si rade si fuge, dar mie chiar imi este bine asa. Ma simt libera, nu ma mai supavegheaza nimeni, nu-mi mai spune nimeni ce sa fac, ce muzica sa ascult,cu ce sa ma imbrac, ce filme sa vad, unde sa merg cu fata in plimbare, la ce ora sa ma intorc, Maria nu se mai trezeste noaptea si plinge iar eu nu puteam sa o impac deloc, nu mai suspina in somn din cauza certurilor si scandalurilor la care lua parte fara voia ei.
Ii este bine asa si mie la fel.
Daca tati vine sa o vada, bine, daca nu vorbeste pe limba ei cu el la telefon si vede sutele de poze de pe calculator facute cand eram impreuna, si rade si tipa si se bucura..
Pana acum nu mi-a reprosat nimeni, nimic, din contra toata lumea ma sustine, chiar si parintii lui, buni2, si mi-au spus ca am luat o decizie inteleapta si sa nu dau inapoi. Nu am nici fizic de model, nici dimensiunile perfecte, dar o am pe Maria bb, am multa dragoste de oferit, am cateva prietene bune si va am pe voi, cei de la DC. Am inceput anul nou pe DC, asa ca simt ca ceva de bine se intampla si va fii mai bine si vom fii sanatosi si vom avea putere sa ne crestem bb-lusi. Vreau multe de la mine anul asta, am indepartat "parazitii"
, calvarul sa sfarsit.
Mai am multe de povestit, dar sper ca nu v-am plictisit pana acum, mai vorbim..ingerasii si albinutele
sa aiba grija de bb-lus nostrii
Mariabb &mami
mmiha
Mia. spune:
Am citit tot ce s-a scris aici si vreau sa spun"ce frumos povestiti,fetelor!"si povestea cu magarul e extraordinara,mi-a placut mult...
Intr-adevar e nevoie de mult curaj...
Referitor la mentalitati...vreau sa ma refer la ce scriati in legatura cu educatia copilului..si eu il las sa exploreze si ma contrazic de aceea nu numai cu multa lume mai stricta in educatia copiilor ci si cu sotul..Zilnic avem dispute pe aceasta tema...El a fost crescut cu"nu face asta si ailalta si inca o mie de lucruri" si crede ca asa e bine,lucru care ma enerveaza la culme!Mentalitatea ca nu cumva copilul sa fie rasfatat,acest cuvint fiind unul foarte grav...Adica ,cum,sa-l rasfeti?E de rau..
Daca nu-l rasfat eu ca mama cine-l mai rasfata?Strainii?
www.lucavasile.go.ro" target="_blank">Poze
Freia spune:
nu stiu daca putem incadra la rasfatz pe aia cunu face, dar in mod cert e bine, parerea mea ca un copil sa stie ca sunt anumite lucruri interzise. E clar ca nu poate intzelege motivele, dar ele sunt intemeiate.
Parerea mea, subliniez iar. Pot sa si detaliez pt ca terorista Capsunika a facut ceva de genu asta. si nu sunt happy deloc
Freia si Alexa
Roxy Trixy spune:
Hey fetelor! la multi ani!
Oh Doamne fereste, nu m-am simtit jignita sau altceva! Am vazut ca eu mi-am varsat tot naduful aici cu maica-mea... si parca sunt cea mai sfecla dintre toate sfeclele din lume lasandu-ma influentata de parerile si mentalitatile celor din jur!
http://community.webshots.com/user/roxytrixy
Roxana & Bianca micuta