Nu ma inteleg...

Povestea mea pe scurt:
1996 - varsta mea = 14 ani. Primul shoc - mama diacnosticata cu schizofrenie si sindrom maniaco-depresiv. Ce a urmat? 3 ani de chin cu vizite zilnice in spitale de psihiatrie - oameni care trageau de tine pentru o tzigara, paduchi, raie, mizerie de nedescris, dezinteres. Nimeni care sa te inteleaga - tatal meu recasatorit de ceva vreme, alta familie, copii. Nici macar un telefon in acesti ani care m-au marcat profund.
Singurul care a stat langa mine atunci a fost actualul sotz, un tip care la cei 18 ani pe care ii avea era speriat de situatie dar nu a fugit de probleme si responsabilitati......
1999 - 2000 - mama externata, inca leguma, privire pierduta, halucinatii uneori.....
2000 - 2004 - mama si-a revenit treptat. Totusi au ramas situatii pe care le judeca gresit si in care nu te poti pune de acord cu ea nicicum.
august 2004 - nunta mea, emotii mari, revederea cu tatal care si-a dorit sa se implice in acest eveniment dupa 23 de ani de ignoranta....
15 decembrie 2004 - vorbesc cu mama la telefon, voce schimbata, incoerenta..... Sper...atat mai pot sa fac de la cei 500 km care ne despart
18 decembrie - telefon de la o vecina a ei.....e in fata blocului, si urla, si opreste masini si trecatori....si cauta un satar........
Disperare........urlu si eu, nu pot sa fac nimic, ma apuc de dat telefoane si de stresat pe altii. Nu pot sa cred ca mi se intampla, din nou.........Ultimele stiri - internata..stiu cat ura spitalul ala, stiu cat il urasc si eu........E totusi un suflet, e o fiinta.........
Simt ca daca ajung acolo ma duc la vale...........NU VREAU SA O VAD!!!!! Ma poate cineva intelege??? E inuman ce zic???? As da orice sa-si ia altcineva responsabilitatea luarii unei decizii.......As vrea sa mor....sa dorm la infinit....sa nu mai simt nimic.....sa-mi spele cineva creierul....

Am examen marti.........e ultimul an de facultate....vreau sa o termin!!! Nu pot sa ma concentrez la nimic.........Eu ce pot sa fac?!!!!

iubita spune:

Imi pare rau pentru ce ti se intampla,stiu ca iti este foarte greu si noi am avut probleme deastea cu socrul meu care bautura i-a afectat creierul si delira.L-am internat 3 saptamani,in care cat de cat isi revenise dar apoi din nou a baut cand s-a vazut acasa.Insa ceea ce vreau sa iti zic este ca noi l-am vizitat mai des,venea la noi zi de zi si se uita la dvd.Statea cuminte ca un copil era si de atunci pana in ziua de azi si-a revenit ,nu mai vede pisici albastre si multe altele...Cred ca trebuie sa vb cu doctorul sa vezi ce sanse sunt daca face un tratament daca isi revine si in cazul asta trebuie sa o muti
mai aproape de tine.Cel mai bine este sa vb. cu doctorul care o ingrijeste sa iti spuna ce este de facut.Fii tare,sper sa iti fie bine!

codon spune:

nu stiu cu ce sa incep...povestea ta este trista, dar...daca te incalzeste cu ceva, as vrea sa stii ca uneori viata poate fi mult mai grea (de exemplu- povestea vietii mele-cu care nu intentionez sa te intristez- este de departe mult mai "crunta")...e greu sa-ti vezi mama ca-si pierde mintile, dar, cat de greu ar fi, solutia unei clinici specializate este cea mai buna solutie (in cazul in care tu se pare ca nu ai posibilitatea sa fi in fiecare moment alaturi de ea). conteaza enorm prezenta "sufletului pereche" (sotul tau) ...e greu dar tb sa incerci sa te mobilizezi si sa-ti dai examenele...in fond e vorba de viitorul tau si, cel mai important: ai grija de psihicul tau...nu rezolvi nimic daca traiesti starile mamei tale...
numai bine.

mephala30 spune:

Mult curaj, multa rabdare...Sa-ti dea Dumnezeu putere sa treci( intreaga si cu sufletul impacat) si peste hopul asta.
Cauta in tine o frantura de putere si ajuta-ti mama. Cere-i ajutor si sprijin sotului tau. Impreuna veti reusi!

Carmen siIustin(5.06.2004)
Album Iustin

antoioana spune:

quote:

---

Initial creeata de x-woman

Simt ca daca ajung acolo ma duc la vale...........NU VREAU SA O VAD!!!!! Ma poate cineva intelege??? E inuman ce zic???? As da orice sa-si ia altcineva responsabilitatea luarii unei decizii.......As vrea sa mor....sa dorm la infinit....sa nu mai simt nimic.....sa-mi spele cineva creierul....

---

Da, cred ca inteleg ce se intampla cu tine! Eu cunosc spitalele astea din Romania si stiu de ce ti-e groaza de ele. E normal sa fii frustrata la cate ti s-au intamplat. Nu se poate pune eticheta inuman doar pe strigatul tau de acum...
Stii ce? Incearca sa te calmezi! Zici ca ai un sot bun. Discuta cu el, cere-i ajutorul. Poate daca ai fi avut o mama normala, n-ai fi avut langa tine omul pe care il ai. Fiecare cu crucea lui...stii cum se spune: pana la urma tot propria cruce este cea mai usoara. Trebuie sa crezi in tine, sa-ti formezi puterea de a da examenul, de a-ti ajuta mama...de a trece peste toate, bune si rele. Asta e, mama ta este bolnava, trebuie inteleasa si ajutata. Si sa nu-ti pese de ceea ce se cheama lume! Sa nu te simti jenata!
Eu iti doresc multa putere, sanatate si un Craciun cat mai bun!
Cu drag,
anto

...ce-ntamplare cu mine Anto, ce minune cu ei Ioana si Stefan...

roxana1974 spune:

Roaga-te pentru putere si rabdare. Nimeni nu are aici nici o vina. Iar tu, nu te vei duce la vale! Iti tin pumnii! Curaj!

Serban

x-woman spune:

Va multumesc pentru incurajari.....problema nu e ce zice lumea, deja am invatat sa nu-mi pese...problema e ca ma simt eu aiurea. Sunt convinsa ca m-au afectat anii aceia cu vizite zilnice la spital...pana la urma eram un copil. La un moment dat mi-as dori un copil al meu....dar ma-nspaimanta gandul ca ar putea fi genetic....

Sotul e langa mine, doar ca in perioada asta dinaintea sarbatorilor munceste de dimineata pana seara, inclusiv in week-end, iar ziua asta a fost groaznica pentru mine, singura.....Pe mama nu o detest, nu o urasc, nu e vina ei, doar ca mi-e frica mie sa nu cedez nervos daca o vad in starea asta.Acu cateva zile vorbisem ca vine sa faca Craciunul cu noi...e si ea singura...
Mai aproape nu pot sa o aduc - nu am cunostinte si cred ca nici financiar nu pot suporta sa dau shpagi in stanga si-n dreapta...Si noi stam cu chirie intr-un apartament cu 2 camere....din care una e ocupata din cand in cand de o cunostinta a gazdei. La noi nu am cum sa o tin din cauza asta....macar spitalele de aici, din Bucuresti, or fi mai curate?

bidiloi spune:

Chiar daca suna un pic dur, ...viata e o lupta , deci te lupta!Ai demonstrat din cele povestite de tine pina acum ca esti o femeie tare,...ca stii sa tragi de tine , si de aceea nu trebuie sa dai inapoi!!!Ai ajuns , aproape de final...gindeste asa, impuneti sa duci la bun sfirsit facultatea..de ea depinde viitorul tau! Stiu ca e dureros ceea ce ti se intimpla cu mama ta, dar tu nu poti schimba cu nimic aceasta situatie, e foarte dificil sa gasesc un sfat , pot cel putin sa te asigur ca te admir mult si ca oricind vei avea nevoie eu voi incerca sa fiu alaturi de tine ...macar cu un sfat !!! Iti tin pumnii, si-ti doresc un an nou fericit si numai bucurii! ...cu prietenie

Alyssa spune:

In primul rind bine ai venit pe DC!

E foarte trist prin ceea ce treci draga mea dar macar vorbind despre asta iti poti descarca sufletul de o parte din povara.
Mama ta e o femeie bolnava. Nu din vina ta sau a ei sau a altcuiva, e o boala a creierului pur si simplu care se poate tine sub observatie si situatia ei se va inbunatati cu medicamente si cu consultatii psihologice sau psihiatrice. Balanta chimica din creierul ei este afectata dar isi va reveni. Bine ca este internata, ca este sub supraveghere medicala pentru ca de asta are ea nevoie acum.
Tu nu o poti ajuta cu nimic chiar daca ai fi linga ea. Ii trebuie ajutor profesional!
Tu concentreaza-te asupra vietii tale acum fara nici un fel de regrete sau fara sa te simti vinovata in nici un fel. Ai grija de tine cum poti mai bine. Maninca adecvat, dormi cit trebuie sa dormi (chestia cu dormitul mereu aduce a depresie, ai grija!), iesi la plimbare pe jos cu sotul sau singura (iti va ajuta sa iti aeriseasca gindurile si vei dormi mai bine si mai odihnitor!) si vorbeste cu cineva de incredere despre ceea ce simti si ceea ce ti se intimpla.
Singurul lucru pe care il poti face pentru ea, pentru tine si pentru sotul tau este sa ai grija de tine cit se poate de bine ca apoi la rindul tau sa poti avea energia necesara sa ai grija de cei din jur!

Iti doresc liniste sufleteasca iar mamei tale multa sanatate!

Alice

anemona spune:

Nu stiu unde este internata mama ta, nu stiu ce medic o ingrijeste, dar asta in mod sigur ai putea face pentru mama ta: sa o dai pe mana unui medic foarte bun. Cu tratament corespunzator, sigur o sa isi revina. Exista totusi medicamente de ultima generatie pentru schizofrenie si alte psihoze, medicamente care o pot aduce pe linia de plutire destul de repede si, cu tratament sustinut, poate sa ramana intr-o perioada de remisiune (adica de normalitate) multa vreme. Deci nu ezita sa cauti un psihiatru foarte bun si sa ii asiguri un tratament corespunzator, sigur o sa fie bine!
Din pacate, in asemenea situatii, cand au nevoie de ajutorul nostru, parintii devin proprii nostri copii, de care trebuie sa avem grija, atat cat ne sta in puteri.
Iti doresc multa putere sa fii alaturi de mama ta si sa poti face ceea ce trebuie pentru ea. Si nu in ultimul rand pentru tine! Ai grija de tine si incearca sa te impaci cu tine insati.

cipcipcip spune:

E greu sa ai in familie pe cineva cu asa o boala, iar cind e vorba de mama e si mai tragic. Te inteleg ca este cumplit.
Nu stiu cum se procedeaza in Romania dar in vest nu trebuie sa stai la spital pentru asa ceva, eventual o perioada pentru investigatii, dar mai apoi cu tratament adecvat poti sta acasa bine mersi. Eu am un prieten a carui mama sufera de boala asta si ia tratament si nu are absolut nici o problema. Tratamentul trebuie totusi urmat permanent, iar daca medicul considera ca poate fi intrerupt, asta se face la spital sub supravegere, deci ca sa nu ajunga bietul pacient sa umble pe strada si sa ameninte lumea sau mai stiu eu ce.
Si mama a suferit de niste depresii si in urma numeroaselor internari si tratamentelor aiurea eu am ajuns la concluzia ca psihiatria din Romania este cu ani lumina in urma. Desi au acum acces la medicamente de toate felurile acum, comportamentul si profesionalismul majoritatii psihiatrilor este sub orice critica.
Tu o poti ajuta sa gaseasca un doctor bun, eventual sa urmeze acelasi tratament care i-a ajutat in trecut si ai sa vezi ca o sa fie bine.
Ii doresc multa sanatate mamei tale.