Acum un an

Acum un an | Autor: dpintilie

Link direct la acest mesaj

Nu m-am gandit pana acum sa povestesc nasterea lui Andrei. Mi se pare ceva banal, pe langa toate povestile citite pe forum. Dar iata, e ora 6 si ceva dimineata, ma coplesesc amintirile si nu mai pot dormi. Andrei tocmai si-a terminat biberonul cu lapte, s-a intors pe dreapta si doar el stie daca viseaza ceva sau nu.
Evident ma aflu in fatza unei dileme...de unde sa incep? Sa va plantez direct in sala de asteptare a spitalului Stanca? Sa va povestesc seara dinainte de nastere? Inceputul...
Ca aproape toate sarcinile, Andrei a aparut pe ascuns, nestiut de nimeni. Nici chiar de mine... Eram casatoriti de 6 luni,implicati in job-urile noastre pana peste cap, calatoream de ne era plin pasaportul de vize de intrare in diferite tari. Nu, nu era inca momentul...Si totusi o data riscam si noi o metoda a calendarului, atat de mult contestata si totusi folosita. Bineinteles, ne lasam niste marje de eroare mult mai mari, ca de, nu e momentul pentru surprize. Urmeaza la cateva zile o calatorie de servici in tari calde cu tot ceea ce implica ea: munca pana la epuizare, dar si un week-end glorios cu plaja in exces(ca doar veneam de la frigutzul din Romania- era martie), lupta cu valurile imense ale oceanului si un cocktail cu rom. Urma sa fie obsesia mea acest nenorocit de cocktail cu rom care atunci m-a ametit, iar apoi aproape ca m-a innebunit.

Caltoria spre casa se lasa cu o traheita nenorocita pe care initial am incercat sa o tratez singura. Vazand ca e jale, merg la doctor si , regulamentar, ma indop cu antibioticele de rigoare, paracetamol, faringosept si nici nu mai stiu ce. Incep sa ma simt cumva ciudat, ma dor sanii excesiv de mult si mi-e greata. Dar nu ar fi prima data cand am astfel de probleme. In plus trebuie sa vina si rusnacii, ma doare burta. Merg acasa la parinti in week-end. Intarzierea e deja de o zi, dar nu ar fi nici asta prima data. Si totusi ceva imi spune ca nu mai sunt doar una, ca suntem 2. Ii spun mamei care ma ia peste picior, doar nu era prima data cand ma simteam asa...
Ne intoarcem acasa si in drum luam si un test de la farmacie. Era duminica seara cand 2 liniutze roz imi zambeau vesele de pe un test de sarcina. Iar 2 perechi de ochii le priveau paralizate. Nu am cuvinte sa exprim exact starea noastra de atunci, era si fericire si exaltare in sufletul meu, Luci cred ca era doar socat . Sun pe toata lumea si anunt vestea cea mare....Dar dupa toate, a venit ca o lovitura de ciocan bine plasata dupa ceafa, uratul adevar...Ma indopasem cu medicamente. Incep sa plang. Sun la cumnata mea, medic, si o intreb ce sa fac. Ma linisteste, antibioticele respective se dau in sarcina, paracetamolul nu e o tragedie, iar restul sunt neglijabile. Incep sa derulez firul ultimelor cateva saptamana, vreo 3 la numar dupa calculele mele. Dar emetiralul din avion? Dar cocktail-ul ala nenorocit? Nu stiam nimic despre ce inseamna o sarcina.
Uf, ma linistesc cumva. Dupa o saptamana ne intorcem la medicul care mi-a dat tratamentul. Ii spun ca sunt insarcinata. Reactia a fost mai mult decat evidenta, s-a facut saraca alba la fatza, am crezut ca o sa cada de pe scaun. Imi cere reteta si vad cum rasufla usurata. "Doamne ce noroc ca v-am dat antibioticul asta." Si daca tot eram acolo, haideti sa vedem la ecograf. "Uite-l, imi spune ea, punctul acela mic si negru. Aveti 4 saptamani de sarcina. "
Acum aveam si dovada, eram atat de coplesita, atat de fericita, atat de... Imi recomanda cativa medici ginecologi.
Multumesc doamna doctor Bocsa, sunteti un medic de milioane.

O sa trec mai repede peste lunile de sarcina. Am scapat ieftin, fara greturi mari, fara dureri, fara sangerari. O sarcina cam ca la carte. Doar ca purtatoarea, fire panicoasa si pesimista, s-a dat de ceasul mortii din nsphe mii de motive. Ca are femurul un pic mai scurt, ca nu am facut rubeola si nici alte boli ale copilariei si uite ca este epidemie in Cluj, ca de ce nu loveste, ca de ce loveste asa de mult...
Ma rog, nici acum nu mi se par nejustificate toate lamentarile mele . Luci are o alta parere...

Nasterea trebuia sa fie una naturala, asa ma sfatuise medicul meu. Asa e de la mama natura, atunci asa sa fie. Eram deja pe ultima suta de metri, ma dureau incheieturile de muream, inghinal...E bine, se pregateste corpul de nastere, o sa fie usor. Dar mai intoarce-te mai copilul mamei cu capul in jos, ce stai dom'le asa???
Mai trece o vreme, hai mai Andrei, fie-ti mila de mama si te intoarce. Apoi inca o saptamana...Andrei, ce faci mama??? Copilul meu e hotarat sa stea asa. Oricum ,se pare ca are capsorul usor peste medie, iar eu, cu cei 155 de cm ai mei nu sunt tocmai idealul pentru o astfel de nastere. Asta e, mergem la bisturiu.
Un ultim control inainte cu o zi de marea intalnire. Copilul meu s-a intors!!! Cu cateva zile inainte de termen. Mai, da incapatanat ai fost...
Oricum, degeaba, bisturiul ma asteapta.

11 spre 12 decembrie, nu am somn, cum as putea sa dorm? Maine ma intalnesc cu Andrei.

Doamne, acum un an pe vremea asta, stateam ametita de emotii pe o bancutza in sala de asteptare a spitalului.

Vine o asistenta. "A cui sunteti?" A domnului doctor Todea. "Aha, cezariana." Da, cezariana. "Pai haideti sa va pregatim." Poate sa vina si sotul meu? "Nu inca..." La urma urmei doar nu vroiam sa vada cum ma pregateste, orice ar fi insemnat asta.
Si incepe sa ma pregateasca.Clisma, spaima mea, nasol doar pentru ca nu exista colac la WC. Si sa stau asa, intepenita in muschii coapselor cu cele 85 de kg ale mele si burta imeeensa, nu e tocmai joaca.
Apoi branula. "Da doamna draga, nu gasesc vena nicicum!!!" Cautati-o numa, ca sigur e acolo Si o cauta.....Si o cauta. Cand am iesit din spital aveam un hematom cat o minge de tenis. Nu era asistenta de vina, nu se vedea urma de vena pe mana mea.
"Gata, am reusit. Haideti sa va pun sonda urinara." Daca ceva am urat in toata aventura asta, sonda urinara a fost asta. Au inceput niste contractii odata cu introducerea sondei de nu stiam ce sa mai fac. In plus de asta eram sigura ca nu era bine pusa, urina iesea pe langa.
Luci, nu e bine, nu e bine si gata...
Va mai uitati va rog o data daca e bine pusa, eu simt ca nu.
"Doamna, e bine pusa, crdeti-ma"
Atunci de ce se uda patul in continuare? Dupa cateva insistente, umfla balonasul mai tare. "Gata, mai curge?".
Nu, nu mai curge.
Deodata....POC. Auuuuu....Ce saracie e asta? S-a spart balonasul in vezica. Aha, ce bine. Punem alta .
"Gata sunteti".
E ora 10 si ceva. Stau cocotate pe masa de operatie. Nu asa mi-o imaginam. Anestezistul imi spune sa nu ma misc cumva. Cum sa nu ma misc,tocmai am o contractie. Mama ei de sonda. Ce legatura are mai frate, cu uterul meu? Anestezistul asteapta rabdator sa-mi treaca... Ceva rece se strecoara in spinarea mea. Ma asez pe spate.
"Simtiti rece, cald?" incepe o asistenta sa controleze daca anestezia incepe sa-si faca efectul. In final nu mai stiam ce sa-i spun. "E bine, inseamna ca e gata".
Urmeaza o masca de oxigen pe fatza si niste medicamente pe tzeava care ma duc undeva in al noualea cer. Ce mai, sunt high de-a dreptul. Si cat e de bineee.
Medicii incep sa trebaluiasca prin jurul meu. O asistenta sta la capul meu si ma mangaie protector. Sunt atat de draguti cu totii.
Apoi aud: "Oaaa, oaaa". Doamne, nu pot sa cred, e Andrei!!!
"E baiat, macar asta a ramas asa, nu ca si povestea cu intorsul in ultimele zile" imi spune doctorul.
Incep sa plang incetisor. Asistenta se sperie putin vazand ca tensiunea urca brusc. Nu, nu va speriati, sunt doar emotionata.
Apgar 10. Bravo tie, dragul meu. Nu e ceva obisnuit la o cezariana, cel putin asa mi s-a spus.
Moasa uita sa mi-l arate. Ce folos ca eram treaza???
Ajung la terapie intensiva, vine Luci si-mi arata niste poze facute rapid. Sunt atat de tremurate. Saracul, e extaziat, nu mai stie ce sa mai spuna de emotii. S-a indragostit de botul acela de carne. Eu aveam sa il vad doar a doua zi. Si apoi in fiecare zi din viata mea...
5 zile in spital, dureroase zile. Al naibii de dureroase. Cat sa imi scot parleala pentru faptul ca am sarit peste o nastere naturala, cred. Luci a devenit o legenda vie. Venea de 3 ori pe zi. La 6 dimineata era acolo cu termosul de lapte cald. Cand m-au externat, mama mea a auzit o discutie intre o femeie care nascuse si sotul ei. El ii spunea "Nu mai stau, stii cat imi plac mie spitalele", la care ea a replicat. "Sigur ca da, atata stii. Ce barbat esti tu, mah? Stii ca este o femeie aici la care vine sotul la 6 dimineata cu laptele cald?"
Habar nu am de unde stia respectiva. Dar eu eram mandra de asa sot
Ajunsa acasa mi-am intrat incet, incet in mana, cum s-ar spune. Intai cu ajutor, apoi am ramas doar noi 2 si sufletul nostru. Si ne-am descurcat de minune, spunem noi.

Anul viitor pe vremea asta, daca reusesc sa slabesc suficient si daca ne ajuta Dumnezeu, ii facem lui Andrei si o surioara(sper).

Am scris un adevarat roman, toate amintirile care imi trec prin cap, acum, la un an de la minunata experienta a nasterii lui Andrei.

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns lorelei_19 spune:

O poveste absolut superba, Dana . frumoasa, adevarata si plina de suspans. SA va traiasca micutzul Andrei si sa va aduca multe bucurii
Si un La multi ani fericiti puiutzului vostru

Paul are nevoie de noi:
http://www.ana-design.ch/paul/paul.htm

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns HelleneC spune:

pentru o mamica deosebita si multa sanatate lui Andrei! Ca de obicei, bocesc la fiecare poveste citita, ca doar fiecare e special in felul lui, nu?
Sa va traiasca si sa va bucurati de el la maxim... si de vreo surioara daca este loc
Elena & George (6.09.2002)

mami "da george"
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=36561

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns dpintilie spune:

Va multumesc din inima pentru urari! Cred ca pentru fiecare mamica primul an e cel mai incarcat de emotii. Bucatica din trupul tau iti schimba viata radical, iti ia sufletul in mainile ei si nu-i mai da drumul.

Va doresc tot binele din lume, voua si dragilor vostri. M-am uitat la poze, aveti niste familii foarte frumoase.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mia. spune:

La multi ani ,Andrei!Esti tare frumos,m-am uitat la poze!

www.lucavasile.go.ro" target="_blank">Poze

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Elenalove27 spune:


Sanatate multa dragilor si pupici piticului ANDREI


www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=37862" target="_blank">A trecut 1 ANISORBolnavic dar sunt voinic

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Zeeva spune:


Sa fiti fericiti si impliniti draga Dana. Cele mai frumoase realizari printului tau!
Z.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns monet spune:

ce frumoasa poveste! sa fiti sanatosi toti trei si sa v-ajute Dumnezeu pentru un fratior sau surioara pentru andrei .

mona si lia (24.04.2004)

www.seansimon.com/december2004.htm" target="_blank">DECEMBRIE proaspat www.seansimon.com/november2004.htm" target="_blank">noiembrie site-ul nostru www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=31961" target="_blank">asa s-a nascut lia

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alinkav spune:

Felicitari Dana!!!!

Sarbatori Fericite!
alina si Alex(22.11.2003)
poze cu Alex

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ciuf spune:

O poveste plina de fericire!
Sa mai auzim una la anul sau peste doi ani, cu personajul secundar: o fetita.
La multi ani, Andrei!
Ciuf si Luca
http://community.webshots.com/user/ciufa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vikinga spune:

Fiecare poveste e speciala, am citit plutind in fericire si emotie rindurile tale, aveti o famile superba si un baietel tare dulce si frumosTocmai ce l-am admirat a cita oaraVikinga& micul viking Aldo(15noi2003) http://community.webshots.com/user/vikinga109

Mergi la inceput