Dragostea se transforma in rutina...
Raspunsuri - Pagina 2
ticka spune:
hehehe 
Pai cam asa: comfortul usor usor da pe usa afara romantismul...Rutina e sora buna cu comfortul 
. Pai ca sa scapi de ea, ambii trebuie sa faca ceva. Nu e suficient sa stai si sa-ti plangi de mila ca esti inecat in rutina, fa ceva! Daca ai facut si n-ai reusit nimic, atunci da un semnal de alarma! sau gandeste-te ca e alta etapa care trebuie parcursa 
Si mie imi place "oarecum" rutina, imi da sigurantza
marius spune:
Cred ca suntem extrem de diferiti ca si persoane si personalitati, experientele sunt sigur diferite insa cred ca apare o oarecare rutina relationala. E natural as putea sa spun. M-am intrebat si eu dupa cei 13 ani de casnicie si am un sentiment de amaraciune nu din cauza rutinei ci ca trece timpul mult prea repede, mi-e teama nu de batranete ci ca vine prea repede si ar mai fi atatea si atatea de facut si nu am timp. Citind acest topic m-am oprit o secunda si m-am gandit la mine (noi). Am uitat de noi. Prinsi in iuresul vietii uitam de noi. Ce este de facut? As vrea sa spun ca trebuie (TREBUIE) sa ne facem loc pentru noi insa invariabil noi inseamna pentru mine copiii, sotia si apoi eu. Si cum niciodata nu sunt la capat de drum, tot invariabil (TREBUIE) sa rezolv ASTA ACUM! Pentru ca asa va fi un pic mai bine pentru copiii mei pentru sotia mea si mai apoi pentru mine. Si chiar daca as rezolva toate acestea IARASI exista atatea de facut incat dincolo de mine trebuie sa mai dau o picatura de speranta altora care fara vina lor au pierdut iremediabil si e datoria mea s merg mai departe si pentru ei. Si uite asa facand si acum si maine si poimaine trece timpul acesta nemilos pana voi citi din nou
"What about us?"
Parere personala
doareu spune:
Buna tuturor!
Vreau sa-i spun Kultei ca o inteleg perfect... si, la randul meu, am fost (si inca sunt) preocupata de aspectul asta. Eu sper, din tot sufletul, sa existe si sa se mentina acea "transformare". Ma gandesc cu groaza la trecerea anilor 2-3-5-10... ce va fi pe-atunci?
Pentru oamenii "ne-materialisti" sa le zic asa, asta e un lucru FOARTE important. Pentru cineva pentru care partenerul conteaza mai mult decat orice, e extrem de important ce se intampla cu relatia...
Am avut chiar si momente in care am pus in balanta o relatie serioasa contra libertatii, posibilitatii de a cunoaste diverse persoane, de a te intalni cu lumea, de a iesi cu prietenele in fiecare zi la pizza(in genul "Sex and the City" - daca ati urmarit serialul, si m-am vazut pe mine de multe ori in rolul personajului principal - Carry, multe lucruri s-au intamplat la fel pentru mine). Asta e valabil, desigur, cand nu sunt nicidecum copii implicati si merge doar pana la o anumita varsta. Posibilitatea unui posibil esec al relatiei m-a facut sa ma gandesc la asta... si totusi, am ales relatia in 2, intimitatea. Sau mai bine spus, il iubesc mult prea mult pe logodnicul meu (si el la randul lui pe mine) ca sa renunt la asa ceva. Dar nu pot sa nu apreciez si femeile independente, sigure pe ele, care trec usor peste necazuri, care stiu sa faca haz de necaz in orice situatie.
Vazand multe casnicii nefericite inca de cand am fost copil mic, niciodata nu am fost foarte foarte optimista... desi sper in bine, sperantele sunt moderate. Totusi, viata merge inainte!
Trebuie pastrate si chiar crescute respectul, aprecierea fata de celalalt. Trebuie facuta clipa prezenta cat mai buna posibil. Si, cred eu, daca clipa prezenta e frumoasa, clipa care va urma nu poate fi urata, nascandu-se dintr-o clipa anterioara frumoasa.