cum a venit pe lume Ioachim

dintre multele lucruri pe lumea asta care-ti pot da dulcea iluzie (dupa care alergam cu totii mai dihai decat dupa fericire) ca esti mai bun (sa zicem un film, ori o carte, ori o intalnire din acelea esentiale, ori, si mai simplu, o indragostire), singurul care te schimba cu adevarat este vietuirea alaturi de un copil.

nu nasterea lui (expresia ‘carne din carnea mea’ mi s-a parut intotdeauna ciudata : ma uit la puii mei si nu gasesc nici o asemanare intre mine si samanta asta de ingeri) si nici cresterea (avem pretentia ca noi ii crestem ? ash ! ca noi i-am facut ? io una nu… ii las sarcina asta pe umerii lui Doamne-Doamne)

dar de ce ? de ce ne face mai buni ?
cred ca sunt milioane de raspunsuri la intrebarea de mai sus… fiecare are propriul raspuns… al meu este pentru ca ne invata sa ne rugam.
si mai ales, sa ne rugam pentru altcineva decat propria si pretioasa noastra persoana.


……………………………

inceputurile

iaca mi-a fost greu sa incep povestea nasterii pentru ca nu stiam de unde s-o apuc, temporar vorbind. voiam sa va demonstrez si domniilor-voastre cat a fost de minune nasterea asta, asa ca am stat mult pe ganduri… pana cand mi-am adus aminte ca nu poti demonstra o minune… o poti eventual impartasi … dar impartasirea cere o anumita deschidere si din partea celorlalti participanti, deci, dragii mei, daca sunteti gata, hai sa purcedem, cum om putea, cum s-o nimeri, de unde s-o sparge tolba cu povesti…

daca incep de acum fix un an… acelasi 25 noiembrie… acelasi, va dati seama ?!
anul asta, pe 25 noiembrie s-a nascut ioachim
anul trecut, pe 25 noiembrie, pierdeam o sarcina… cu dureri mai mari decat la nastere (o fi fost psihologic ?!), cu kile de sange lasate pe unde treceam… una din cele mai cumplite experiente traite… in acele momente ma obseda o intrebare : cum poate face cineva chestia asta de buna-voie ?

un pui mic refuzase sa mai creasca atunci, in mine… aproape tragandu-ma dupa el… peste exact un an de zile, alt pui se nastea, hotarat, cu pumnisorii stransi… aceleasi rugaciuni catre Sfanta Ecaterina m-au ocrotot de ambele dati… de asta-data insa, renasteam alaturi de Ioachim

Dumnezeu imi dadea de stire ca si-a intors, din nou, fata catre noi

(vi se pare suficient de minune deja ? ori ba ? stati putin, nu e decat inceputul… ;)

…………………………………

daca incep acum 2 ani jumate (mai exact, pe 4 iulie 2002, cand se nastea ileana)… e greu, e inca o poveste a nasterii pe care nu am vreme acum s-o spun… va voi spune doar ceea ce se leaga de aceasta nastere, si anume ca prima a fost… probabil o nastere grea – dar spun asta numai in comparatie cu a doua, pentru ca mie nasterea ilenei mi s-a parut infinit de usoara fata de ce credeam ca ma va astepta ! ;))
pe scurt… nu stiu cum s-a ajuns unde s-a ajuns, acum sunt sigura ca au fost greseli de supraveghere a travaliului (dar ce mai conteaza ?!;) cert e ca, dupa ce am nascut (relativ usor, dupa un travaliu nu foarte lung, dar destul de intens), doctorita mea de atunci nu a mai reusit sa ma… coasa

numai cine a trecut printr-o nastere naturala stie ce inseamna coaserea aproape pe viu a epiziotomiei
ei bine, imaginati-va aceasta coasere nemaiterminandu-se…
cosea, si se rupeau peretii
infigea acul si mai departe
si se rupeau peretii
pana cand din pereti nu mai ramasese mare lucru
bashca un vas de sange care era si el pe acolo si a binevoit sa se rupa, astfel incat, pe langa hemoragie (cu lipsa de grupa mea de sange – A negativ ! – in spital) doctorita nu mai vedea nimic

apres, doctorita mi-a spus ca am fost la 5 minute de linia de sosire …
dar stim cu totii ca buruiana rea nu piere asa usor ;))

la capul meu se stransese tot spitalul (tot apres am aflat ca era terapia intensiva – in orice caz, am fost constienta de la inceput pana la sfarsit, ba chiar usor amuzata de panica din jurul meu, pentru ca eram cumva rupta de evenimente, mi se parea ca nu mi se intampla mie;)
intr-un final m-au cusut la 4 maini
cu ata permanenta (ca sa intelegeti ce am patimit si cu scoaterea firelor)
des-des-des ca la gherghef (practic mi-au intarit peretii cu acea cusatura, abia apoi reusind sa ma coasa integral)
mai mult de jumate din col

ati vizualizat ?

a fost horror ;)) dar mie mi s-a parut cea mai usoara nastere din lume ;)) am spus tuturor ce usor e sa nasti si ca mai fac copii !!!

m-am vindecat total, desigur, cu unele cicatrice nesemnificative
cert e ca, in momentul in care am ramas insarcinata iarna trecuta, in quebec, mi-am adus aminte toate aceste evenimente (unde mai pui ca eram prea devreme dupa sarcina pierduta, nepermis de devreme, dar… ;)) si marea mea problema a devenit: oare ce ma va astepta la nasterea asta??

daca avand un col nou-nout am patit ce am patit data trecuta, acum, pe unul facut franjuri, ce ma va astepta ??
ei bine, raspunsul meu, pe cat de tembel pe atat de sincer era : moartea !
voi muri si nu va mai avea cine sa-mi creasca copiii !!! valeu !

acum zambesc

va scriu asta ca sa va impartasesc din minune, da ?!

……………………………

goana dupa doctori

si am inceput sa caut un medic bun
nu cumva – era in mintea mea – o cezariana ma poate « salva » de la ce am patit prima data ?
ei bine, doctorita pe care am gasit-o mi-a raspuns poate prea franc : nu ! este acelasi uter care, daca va fi fragil « pe jos », va fi si la cezariana, probabil… singura solutie este extirparea, dupa nastere

hopa, ai c-am nimerit-o ! na-ti-o franta ca ti-am dres-o si alte asemenea;)) plus ca stiam ca aceasta doctorita este total impotriva cezarienei, pe care nu o aplica decat in extrema urgenta

tocmai ce nascuse o prietena cu ea si o lasase cam… 3 zile in travaliu

ce sa faaaaaaaaaaaaac ? ce sa faaaaaaaaaaaaaaaac ?

asadar, schimbasem prima doctorita (cu care o nascusem pe ileana) din motive altele decat nasterea, adica altele decat competenta dansei ca doctor, era altceva, mai personal
schimbasem a doua doctorita – cu care pierdusem anul trecut sarcina, tot la municipal – din alte cauze, iarasi personale
deja sotul incepuse sa-mi spuna ca am o « problema » - daca ma intelegeti, adica imi lipseste ceva la etajul de sus
asa ca am hotarat sa nu o schimb si pe asta – care voia sa-mi scoata uterul… ufffffffffff !

numai ca, intr-o buna zi, iaca pe sotul cum apare ca o floare pistruiat tot, stranindu-ne rasul
desigur, ne-am zis, o alergie alimentara, nimic mai mult, chit ca se asociase cu umflarea ganglionilor si cu o leaca de febra
nici prin cap nu ne trecea altceva
numai ca, intr-o alta buna zi, ile se trezeste pistruiata toata (la o saptamana dupa tati)
de data asta, panica in toata regula
deschid cartea la singurul capitol de care ma temeam cu adevarat, fiind singura chestie la care nu eram imuna: rubeola
simptomele se “pupau” perfect
eu abia ce intrasem in luna a 7-a
doctorita mea, cea cu extirparea, tocmai ce plecase in concediu
mai sa-nnebunesc, nu alta, mai ales ca stiam ca rubeola e printre cele mai grave boli care pot aparea in sarcina, cu consecinte asupra fatului
in acel moment, am gasit o alta doctorita, recomandata de dr de familie, dar pe care nu am ales-o pana atunci pentru ca era un « nume », si stiam bine ca doctorii cu nume si renume nu prea vin la nasteri…
dupa vizita la ea, eram « vrajita » : am ramas la ea, m-a asigurat nu numai ca vine la nastere, dar si ca isi da seama din timp cand imi va fi sorocul, asa incat sa nu ma apuce, cumva, Doamne fereste, in timpul orelor de cabinet particular, cand n-ar putea veni pentru mine ca sa lase atata lume s-o astepte
stiam ca face si cezariene foarte repede si bine (desi cezariana era ultimul lucru pe care il voiam, eu fiind o militanta a nasterii naturale ;)
plus ca m-a suit pe masa si a dat si verdictul : col intredeschis si scurt : repaus la pat daca vrei sa duci sarcina la termen
si voiam, cum nu, auzisem cat e de greu cu prematurii

mai era ceva ?
a, da, rubeola : s-a dovedit ca nu a fost rubeola… din fericire, slava Domanului
noroc cu rubeola asta insa, ca asa mi s-a schimbat traiectoria urmaririi sarcinii
datorez acestei dne doctor (sa-i spunem dr. X), care m-a si primit destul de tarziu, faptul ca am dus sarcina la termen, si cu multa liniste si incredere ca ma urmareste un medic bun, care va veni la nastere

increderea e buna la linistea sufletului
ca de venit, la nastere tot nu a venit !;))))))))))))

vorba sotului : ai schimbat 4 medici ca sa nasti cu al cincilea !

…………………………………

gandacelu spune:

preludiul

iaca asa am stat 2 luni in pat, cu calculatoru-n brate, zi si noapte, pe… forum, unde altundeva ?!;))
din ce in ce mai des aveam contractii, de multe ori destul de rele, incat nu ma mai puteam misca : imi intepeneau incheieturile picioarelor efectiv – dar asta se intampla numai daca nu stateam cuminte la pat si ma mai gasea cheful de curatenie… chef abandonat intr-un final, dupa o noapte de contractii finalizata cu o fuga cu bagajul la spital… dar nu nasteam atunci, uh !;)

spre marea mea uimire, sarcina se apropia de tremen (termen care coincidea cu alegerie, bleah !;)
nu-mi venea sa cred… deja intram in ultima saptamana !
in luna a noua deja ma chema in fiecare luni la spital, sa vada daca nasc acum sau nu
iaca si ultima dintre luni
un control usor (ma averizase cu o saptamana inainte ca orice « bruscare » a acelei zone poate declansa nasterea !) si imi spune ca ori va fi miercuri, ori vineri… ca acuma colul s-a inchis (nah ! acuma !!!) si sa revin miercuri… sa vedem… sa analizam…
ori de frica, ori nu stiu de ce, contractiile pe care le avusesem pana atunci au incetat complet ;)
am aparut miercuri convinsa ca nu are cum sa ma opreasca, din moment ce nu ma doare nimica
alaturi de mine, inca o fata cu acelasi DPN ca mine, venita deja cu bagajul : dr.X o anuntase ca « va fi miercuri »
ii iau telefonul, curioasa sa vad : ce ii face domne daca a chemat-o, fara ca ea sa aiba « semne » de nastere ?

intre timp, cat asteptam sa intram, iaca un alt mic eveniment care m-a lasat oarecum cu gura cascata : dau nas in nas cu doctorita de anul trecut, cu care pierdusem sarcina (ma asteptam sa se intample si asta, numai ca eram sigura ca nu ma mai cunoaste : ne vazusem de vreo 3-4 ori doar, plus ca aratam altfel acum un an, plus ca i-au trecut atatea paciente prin maini)
asa ca, dand nas in nas cu dansa, i-am zis « sarumana », dar usor blocata si fastacita (sigura insa ca nu stie cine o saluta – ei, si chiar daca mi-ar fi retinut fatza, n-ar fi stiut de unde sa ma “ia”, nu?!)
ei bine, ma tinuse minte !
a inceput sa rada, m-a privit cu bucurie si mi-a zis : ai vazut ca ai reusit sa duci o sarcina la termen ?!!
mi-a placut de ea – plus ca e si o doctorita excelenta ! pupic, dna dr. M !

iaca ma cheama si dr. X
imi cere buletinul (hait ! vrea sa ma opreasca deja ??!!) ma suie pe masa, si unde nu incepe sa ma « caute » pe dinauntru, prin toate cotloanele si ungherurile, profund si indelung…
eu nu ma gandeam decat ca, asa cum m-a avertizat, orice control mai dur imi poate provoca nasterea ! aoleu !
-doamna dr, indraznesc eu, sa stiti ca m-am simtit mai bine ca niciodata ! nu mai am nici o durere ! zic eu, hotarata sa nu nasc in acel moment
-bine, zice ea, atunci ne vedem vineri. copilul este, oricum, sus, asa ca vineri sa vii cu bagajul.

bucurie mare in mintea mea ! bucurie care n-a durat, insa, decat pana ce am ajuns acasa si am sunat-o pe fata pe care dr. X o oprise la spital
-ce faci?
-uite, mi-au pus o perfuzie si am acum dureri mari, zice ea.

aoleu ! de data asta, chiar am bagat-o pe maneca ! asadar, ii induce nasterea!
am dat intr-o depresie cum rar mai gasesti: cum adica, tocmai eu, care propovaduiesc nascarea naturala, neindusa, neanesteziata, tocmai mie sa mi se intample asa ceva?! pai, ce, o nastere e o extractie de dinte ? te duci, iti scoate dintele si pleci acasa ?! pai eu vreau sa nasc atunci cand ii vine sorocu lui bebe, plus ca stiam ca nasterile induse sunt mult mai dureroase… iar eu nu voiam sa fac epidurala
am imbarlincurcat-o, ce mai !
s-au dus toate fricile mele de uter care se rupe-n 16, plus fricile ca nu-mi vine dr la nastere… acum aveam una singura : nasterea indusa !!!
m-au mai linistit fetele pe forum… am mai vazut si niste filme… iaca asa trecea ziua de miercuri… ca, luata de firul evenimentelor, am uitat sa va spun ca ultimul control ma « zduncinase » bine : aveam iar dureri frumusele… nimic nou, nu ? numai sa stau cuminte in pat ;))
eram asa de sigura de verdictul dnei dr (ca nu nasc pana vineri) incat nici nu-mi puneam problema… asa trebuia sa fie !

paranteza : ulterior, m-am intalnit in spital cu fata de care v-am spus mai sus: da, i-a indus nasterea, a lasat-o o jumatate de ora in travaliu (?!!), dupa care, probabil pictisita, dna dr i-a facut… cezariana !!! spre amaraciunea fetei;(((((((((

…………………………………………

nasterea

mai pe seara, nu stiu ce vorbesc cu sotul la telefon, trebuia sa merga la medicul de familie pentru o trimitere… ii spun brusc : trebuie sa inchid, trebuie sa merg pana la baie !
simtisem ca ceva « curge »… si nu m-am inselat : fusese un « val » mic de sange… suficient de mult insa ca sa nu fie doar « o falsa alarma »
cum patisem acelasi lucru la nasterea lui ile, am fost sigura ca voi naste in curand ! uraaaaaaaaa ! nu mi se mai induce ! bucurie mare !!!

toate aceste evenimente sunt consemnate pe forum, la www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=36770" target="_blank">mamici de noiembrie-decembrie 93

sun pe sotul : nimic, nici un raspuns !
i s-a descarcat mobilul, ptiu !
sun pe cumnatul (care ne duce la toate nasterile cu masina, nu ca are masina;) dar ca e un important sprijin psihologic! cand zic important inseamna « de baza ») si ii spun sa fie pregatit, pentru ca e posibil sa se petreaca in curand…
sun pe dr. X – nu raspunde
era 7 seara
sun pe dr de familie, ii spun sa-l trimita pe sotul de cum ajunge la dansa, ca i s-a descarcat mobilul si eu naaaaaaaaaaaasc !!!

si m-am linistit : totul era ok ! nasteam natural, mai ce fericta mai eram !

sotul ma suna : s-a suit intr-un taxi si vine de urgenta (ai, ca nu e asa urgent, il calmez eu)
fusese cu metroul si de aia nu mai avea semnal

imi fac ultimile retusuri la bagajul de spital (care ma astepta gata de o luna!)

sun iar pe dr. X – iaca imi raspunde :
-a, sange ? trebuie sa fie de la controlul de azi-dimineata ! nu nasti ! a, contractii ? ia un no-spa si, daca nu trec, ne vedem maine dimineata la municipal !

tare nedumerita, iau no-spa, sun pe sotul (enervat deja ca l-am pus cu ochii pe jar degeaba) care suna pe cumnatul sa nu mai fie pregatit ca nu nasc, care se duce acasa la el si bea ca tot omul o bere

sotul ajunge acasa
eu imi cronometram deja contractiile : regulate, la 5 minute !
mai sa fie !
dar daca a zis dr. X, e lege !;)))))))))))
mai observ si ca am contractii diferite de ce avusesem pana atunci : de unde mi se intarea burtica si aveam dureri mari la incheieturile picioarelor, acuma burtica tot tare, dar dureri efectiv pe ea, de sus in jos… opaaaaaaaaaaaa… parca asa aveam si la nasterea cealalta
mai barbate, io nasc, fii atent acia !
nedumerire mare : ce sa facem ?
sunam la municipal : cine o fi de garda ?
iarasi bucurie mare : e Badiu ! doctor mare, poate mai mare decat dr. X ! uraaaaaaaaaaaaaaaaaa ! ce noroc pe capul meu ! ( pe capul, vorba vine, ma intelegeti !)
sunam pe cumnatul : ai, vii ?
-am beut! n-ai zis ca nu nasti ? stai sa vina cutarica sa-i dau masina si sa vin la voi!

« caldura mare », vorba ceea ;))

mai eu fac o baie, mi-am zis, asta era ultima idee pe care o mai aveam : nu cumva sa nasc si sa nu fiu spalata pe cap (hahahaha) ca citisem cum o fata se plangea ca nu a mai apucat sa se spele o saptamana dupa nastere, asa ca spalatul pe cap era cea mai urgenta chestie !!!

ma spal… cumnatu sa mai vina si pace !

contractii tot la 5 minute… dar mai intense…

io cu sotu, cu ochii pe ceas…

mey, daca nu mai vine si nu mai vine, chemam un taxi ca nasc acia !

uite ca a venit !

ne suim cu mare voie buna, bucurie mare, parca mergeam la mare : io, sotul, cumnatul si cu prietenul hac ! la municipal !

am uitat sa va spun : stabilisem cu dr. X ca sotul poate asista la travaliu (m-am gandit ca ar fi util pentru mine sa-mi dea un pahar cu apa, sa ma tina de mana, sa ma sarute pe crestet si sa-mi spuna vorbe de amor ;) – bineinteles, la nastere nu se punea problema sa stea, nu mi-ar fi placut sa ma vada in halul ala… nici mie, nici lui !
cand am iesit din casa, am vazut in bucatarie un pahar cu urme de vin… bun asa ! deci cineva va avea curaj la noapte !;)))))))))))))

………………………………

arboria spune:

pentru taria ta, licuriciule

agitata istorie a avut burtica de Ioachim!

esti o mama adevarata!

hai cu urmarea, ca nu ma dorm in seara asta de emotie

Julia
"Lumea e o scena si toti oamenii sint actori" W.S.

gandacelu spune:

la municipal, sentimentul de « vacanta la mare » continua… participam si eu, cu usoare pauze din 5 in 5 minute ;) cand respiram adanc si ma mutam de pe un picior pe altul… sau, si mai bine, imi roteam usor corpul, stand pe loc : asta chiar ajuta ! (citisem de curand pe un site lamaze ca e bine ca gravida in travaliu sa-si gaseasca cele mai bune miscari de atenuare ale durerilor singura, sa nu se ia dupa indicatii din carti)

n-am coborat bine din masina si ne-am dat seama ca bagajul a ramas in portbagaj : sotul a rupt-o la fuga dupa masina pretenului care plecase sa parcheze … cine ne vedea, sincer cred ca zicea ca filmam un film pentru prosti : eu radeam sa mor si ma mai roteam nitel !... si tot asa !;))

la camera de garda, stati sa vedeti ca e un moment cheie : nu stiu ce era in capul meu, dar m-am protapit in usa foarte hotarata (aveam chef sa nasc, domne !) si am zis : doctorul Badiu este ?? asistenta care era de garda s-a uitat lung la mine (pe fatza mea cred ca scria cu litere de firma care clipesc ca naaaaaaaaaaaaaaasc !) si ma intreaba a cui pacienta sunt, raspund la fel de convinsa ca a lui dr. X, dansa imi zice sa astept ca da un telefon.

partea comica din acest moment o sa v-o spun acum, desi noi am realizat-o abia a doua zi : ce s-a inteles din intrarea mea furtunoasa : ca dr. X personal m-a trimis plocon lui dr. Badiu;))))))))))) care cum era s-o refuze Doamne fereste tomnai pe dr. X, asa ca m-a primit imediat !
cand am ajuns sus toata lumea stia ca dr. X m-a trimis lui Badiu, asa ca eu am inteles in acel moment ca lui dr. X ii trecuse prin cap gandul al bun ca poate nasc si a sunat personal la municipal sa ma “lipeasca”, in caz de Doamne fereste !
da de unde ! asadar, incurcatura in toata regula, din fericire pentru mine !;)))))))))))))) – eu oricum nu aveam tupeul sa apelez la Badiu, asa tam-nisam, asa ca, barza chioara, mi-a facut Dumnezeu cuib…
nu mai spun de probabilitatea ca, la nevenirea doctorului care ma avea in grija, putea sa nu se mai ocupe nimeni-nimeni de mine, cum am auzit atatea cazuri…

inchidem paranteza si revenim la camera de garda… incepem sa asteptam… pe hol era si un televizor, ne uitam, era meci, parca cu barcelona ! (io tin cu spaniolii pana-n panzele albe !) sa mai vina dr… nu mai venea !!! dau sa intru din nou la asistenta, cand tocmai atunci intra un dr. tinerel, cu ochelari ! ma reped la el (domne ce face nasterea din om !) si-i zic : sunteti dr. Badiu ?? el, deja intimidat ;)) zice : nu ! pe fatza mea s-a citit probabil o mare dezamagire, asa ca dr. Badescu (aveam sa aflu mai tarziu ca era dansul, un alt dr. f bun) m-a asigurat ca Badiu stie de mine, ca ma va prelua, dar ca momentan e intr-o cezariana.
bun asa !
Badescu ma consulta si, iarasi, spre dezamagirea mea, imi spune ca nu m-am dilatat deloc, dar ca nasc oricum, numai ca vor incerca sa-mi puna un calmant ca sa-mi amane nasterea pana pe dimineata, cand poate veni si dr. X a mea… ok, ce era sa zic !

ma duc la garderoba, iau camasa, cand tipa de la garderoba se uita la mine : nu-i asa ca ati mai fost pe aici ?!
mai sa fie ! e adevarat, mai fusesem, ma mai vazuse o singura data, acum un an… si m-a tinut minte !
asta e culmea, si eu care ma miram ca m-a tinut minte dr. M !!! mai am eu o fata mai nu-stiu-cum, sau ce ?!
sau faptul ca rad tot timpul… asta sa fie ? sunt asa de putini oamenii care mai rad in ziua de azi incat sa ma fac remarcata asa de repede ?!!!

sotul ramane cu mine, cumnatu pleaca iar cu pretenul (ulterior am aflat ca s-au dus la « inca una mica » ;)) promitand ca revin dimineata
noi urcam cu Badescu sus, unde ma instaleaza intr-un pat (sa va spun ca era exact patul in care am stat dupa pierderea sarcinii de acum 1 an ?) si apoi ma lasa in voia sortii
eu asteptam calmantul, asa ca, pana una-alta, incep sa ma fatai prin salon, si, bineinteles, stiti voi, sa ma rotesc ;)
fetele de acolo, erau 2 care asteptau sa nasca de vreo 2-3 zile, dar nu mai nasteau, nu dormeau… fusese o nastere inainte si statusera cu urechile ciulite sa auda tot (se auzea tot, din moment ce se nastea cateva camere mai incolo, cu usa deschisa)
facem cunostinta, eu ma tot fataiam si le povesteam despre nasterea naturala, ca e asa si pe dincolo, ca e mai bine natural, ca e usor, si tot asa, hai nu va temeti (parca nasteau ele, nu eu !;)) si mai o gluma, mai o incurajare, mai iesam dupa sotul… a trecut vreo jumatate de ora
eu – mai trebuie sa va spun ?! – eram bucuroasa tare ca nasc (peste cateva zile am aflat de la o prietena de pe forum, Miche, care a nascut la o zi distanta si care a stat in acelasi pat in care am stat si eu) ca inca ma mai pomeneau : mey, era una in travaliu mey care radea in continuu !;)))))))))))
mai, e ceva cu rasul meu, nu v-am spus ?! dupa nastere, la vizita de a doua zi, Badiu : ei, e bine ca esti bucuroasa ! sotul : da, i-a bagat cineva un program de rade tot timpul ! Badiu : pai sa aveti grija sa nu intre vreun virus ! sa puneti firewall !;))))))))))))))))))))

il trimit pe barbatu-meu dupa apa plata (nu plecasem cu nimic de-ale gurii la noi, abia pe urma mi-am dat seama ce mare greseala !) si, intre timp, vine la mine o doamna in varsta, pe care la inceput am crezut-o asistenta, apoi doctorita
era moasa (la polizu, unde mai nascusem, nu era sistemul cu « moase »)
ma suie pe masa, este foarte draguta, imi spune ca e bine ca sunt bucuroasa (!!! mey io aveam ceva ! clar !) ca si ea e bucuroasa ca sa « sperie batranetea »
eu o intreb : imi faceti calmantul ala ?
ea : ce calmant ?! ai dilatatie 4, intr-o ora nasti !
hac !
io, de colo : pai nu se poate, ca adineauri m-a vazut Badescu si asa si pe dincolo…
nimic ! mi-a dat o rezerva separata si mi-a zis sa ma instalez acolo
hac !
ma duc dupa sotul, ii spun, ne distram… eu credeam ca e intr-o dunga biata femeie, auzi, cum sa nasc intr-o ora cand ma simt asa bine… cum sa am dilatatie 4 cand acum o juma de ora nu aveam nimic ?!
ma mai fatai pe acolo (nu prea puteam sa stau de contractii) vine moasa, ma conecteaza la aparatul ala de masurat contractiile, chestie care nu-mi placu deloc, pentru ca ma imobiliza in pat si ma durea mai tare… eu voiam sa ma fatai si sa ma invart ;))… vine si sotul, tare mandru, imbracat in halat cu bonetica si cu masca la gura… imi zice ca i-a dat 200.000 la femeia care i-a dat halatul, sa-l omor nu alta, dar deh ! era omu emotionat !;))
imi da apa, ma tine de mana, eu cu ochii la aparat, contractii de 30-35… mai mai… parca la nasterea ilenei erau mai mari… parca 70-80… auleu ! daca le simt asa de « frumos » pe astea, pai la alea de 80 ma zvarl di pi jeam !
ma linistesc amintindu-mi ca le-am suportat bine si pe alea mari, ca nu am urlat deloc la ileana… hmhmhm sa vedem acu !
vine moasa, imi rearanjeaza perna, ma atentioneaza ca nu stateam bine in pat, ca pozitia mea solicita uterul sa fie intr-o contractie permanenta si ca asa putea plesni (cam acum am inceput sa ma gandesc ca la prima nastere ceva a fost in neregula cu travaliul !)
mai stau ce mai stau… pleosc ! se rup membranele ! am facut patul garla ! si halatul de pe mine, la fel !
mi s-a cam strans inima… intr-un fel ma bucurm, ca nasterea decurgea normal, ca la carte, dar, pe de alta parte, ma lua deja cu fiori : stiam ca la prima nastere durerile adevarate au inceput dupa ruperea apei… valeu !
vine moasa, o rog sa ma lase sa ma plimb, ca-mi e mai bine… si ma lasa, draguta de ea, am scapat de nasolul ala de aparat !
acum trebuie sa spun ca acord 100 de bile albe spitalului municipal pentru conditii : aveam rezerva mea, cu baie inauntru, cu mingi – doua – de atenuare a durerilor (citisem la nasterea unei alte fete de pe forum de mingiile astea si m-am bucurat tare !)

ei, acuma incepe « linia dreapta » - repede, nu ?
mai pierdeam din dop (sangele care mi-a curs acasa era o parte din dop, cica), ma mai plimbam… sotul, langa mine, cu ochii ca pe butelie (a fost un curajos, ce mai ! dar tot imi pare rau ca nu i-am oferit un spectacol mai dramatic, nici eu si nici nu mai nastea altcineva pe acolo, ca sa vaza si el, domne, ce e aia nastere !)

cateva faze antologice…
eu, cand aveam o contractie mai puternica, efectiv mi se spala creierul, nu mai puteam sa gandesc nimic… ei bine, tocmai atunci se gasea si sotul sa-mi puna intrebari :
-dar tu, cand faci asa (adica strangeam din toti dintii si cine mai stie cum ma mai strambam la el ;) ai contractii sau ce ?!
lol
imi venea sa-l strang de gat ! auzi ce intrebari ! io nasteam si el, timid : ai contractii ?
sau, il pun sa-mi aduca o minge din baie (subtext : re-pe-deeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee !!!)
el iese, tacticos, cu mingea, o contempla, si :
-nu cumva e prea… moale ???
-da-mi mingea aia odata ! tip eu
cam asa, imi venea sa-mi omor sotul, ce mai !

vine iarasi moasa, ma masoara : dilatatie 7 !
mai sa fie ?!!! deja ?
sa o chem cand imi vine sa fac kk (pentru cine nu stie, asta e semnul ca bebe a coborat suficient de mult si apasa pe colon, adica semnul ca… iese, ce mai !)
ma fatai, ma dau cu fundul de minge, ma tin de pat, strang de rama patului pana nu mai pot, am impresia ca o rup… la un moment dat ma apuca una contractie cand nu mai eram cu mana pe rama, ci pe mana sotului, asa ca il strang pe el, uite ca nu i-am rupt-o, ce pacat !;) da pe el de ce nu-l doare nimica, mey ??!! nu e drept !

ma asez (tot amintire lamaze) in coate pe pat si il rog pe sot sa ma maseze, cum vazusem eu o poza
sotul imi maseaza insa… cocoasa !
sa mor !
nici nu puteam sa vorbesc ca sa-i spun, pana nu trecea contractia !
-mey, maseaza-ma omule pe mijloc, nu pe umeri !
lol de lol
mie mi se parea logic, lui nu !
as fi vrut sa puteam comunica prin telepatie !

inca o chestie draguta : sotul ma imita ca sa vad si eu cum fac (sa stiti ca imita extrem de bine, mori de ras) : isi stramba fatza, numai dinti (cica ma doare de mor ! ) si apoi, imediat trage un zambet, face hihihi si da din fund ! (adica : mi-a trecut contractia, ei, ce bine ma mai simt ! )
e adevarat ca am si dansat nitel de bucurie, dar numai nitel, nu stie nimeni, decat eu si sotul !;)))))))))))))

nu trece mult, ba chiar putin, si simt ca-mi vine sa fac kk !
merg la wc, nimic !
mai, s-o chem deja pe moasa ? e prea devreme !
ma dau cu fundu de mingea aia, sa traiasca ala de-a inventat-o… dar la urmatoarea contractie, numai dinti, ii spun sotului : fugi dupa moasa ca nasc ! (spre mirarea mea !)
moasa vine, zice : da, hai ca nasti ! si ma duce pe masa de nascare
sotul ramane la 2 metri in spatele meu, dar pe hol, vedea tot, dar de la spate
il aud cum il suna pe cumnatu : ai, ca naste !
el era in plina petrecere, credea ca nasc dimineata ! sa vezi si sa nu crezi! a venit cat a putut de repede, sotul zice ca era manga, ca voia sa intre peste mine in sala de nastere hahaha !

………………………………………..

ma sui pe masa… simt ca-mi plesneste fundu-n 100 de bucati, ca un artificiu (cam ca la tom si jerry cand isi fac farse cu bombe) simt cum vrea sa iasa domne cupilu asta uf !
iaca si Badiu… ma uit la el cu ochii cat cepele cum intra si isi pune halatul cu miscari extreeeeeeeeeeeeeeeeem de lente (sau cel putin asa mi se parea mie !)
era sa ma dau jos de pe masa sa ii trag eu halatu : ai domn doftor, mancatz-ash, mai repede, ca nasc !!!
-impinge !
eu imping, deodata incep sa tip :
-dati-ma jos ca vreau la baie !
- e normal, ma linisteste toata lumea, asa simti cand iese copilul !
-nuuuuuuuuuuuu !!! vreau la baie ca fac kk !
-e normal, nu auzi !?
-stiu, stiu, dar chiar fac !
-ce vrei ? sa te duci la baie sa scapi cupilu-n wc ?! stai acia ca acuma nasti !

asta a fost argumentul suprem ;)) cum sa scap cupilu-n wc, Doamne fereste ! asa ca am stat acolo, si am facut si kk ;))) cum face toata lumea, de altfel ;))) am aflat pe urma ca toata lumea pateste la fel… e normal, nu ?!;))) la polizu macar imi facusera o clisma, uf !
-ma scuzati, ma distrez eu
-nu-i nimic, rade Badiu
cred ca i-am fost simpatica, ce mai !;))

acum imi era mai usor la impins… mi se parea bizara graba copilului… cand simteam ca vine o noua runda de contractii, uf mama! in loc sa ma bucur, nu stiam cum sa le mai aman, sa mai rasuflu o leaca ! parca ma obliga el pe mine sa-l nasc ! mai mai… hotarat copil ! fredonam incet, cred ca marseilleza ;)) fara sa vreau, de emotii…

senzatia de a impinge este asa de puternica incat nu poate fi comparata cu nimic altceva : parca ma aruncase cineva pe geam si nu puteam decat sa cad… era in legile naturii… asa si acum : nu puteam decat sa imping !!!
-hai hai ! foarte bine ! asa ! ma incuraja moasa. ii vad capul, e pletos ! hippiot il facem !!!;))))))))))))
asta iar a avut efect, nu stiu cum, mi-a starnit curiozitatea, de parca il si vedeam iesind cu flori in par ! hahaha !
-hai ! la urmatoarea contractie iese ! imi zice Badiu
mamaaaaaaaaaaaa ce emotii pe mine… uite ca vine… vineee… vineeeeee contractia!!! calca totul in picoare !

a fost aproape ritualic, nu-mi mai amintesc exact, cuvant cu cuvant, vorbele doctorului, erau niste chestii in limbajul lor, cer e ca m-au impresionat extraordinar :
-miscarea unu : capul ! circulara ! gata, am rezolvat-o ! miscarea doi! si trei! gata!
(totul, cat ai clipi! simtisem cum copilul a fost manuit si invartit pe toate partile… Doamne ! in sfarsit !!!!)
- e baiat ? intreb eu (nah, ca trebuia sa zic ceva ;))
- da… da…
- deci n-au gresit la echo !
- ei, parca se mai greseste in ziua de azi !

l-au pus pe o masa, chiar langa mine, dar nu-i vedeam decat fundul si outzele (enorme ! dar iar era ceva normal !) din cauza piciorului meu
incercam sa misc piciorul, nu aveam cum… mai, voiam sa-i vad fatza : sigur seamana cu mine, asa sunt toti baietii, seamana cu mamele ! (trebuia sa-mi iau revansa pentru fetita !)
-aratati-mi-l !
mi-l arata : plin de sange si de « margarina », cum a zis tati ;))
-ce e chestia aia alba ? l-ati dat cu crema ?
-e vernixul, imi explica Badiu. un strat protector, din care se faceau cele mai scumpe creme de frumusete pe vremuri…
il cantaresc : 3700g ! moamaaaaaaaaaaaaaaaa ! unde o fi incaput, ca burtica mea a fost mititica !
-Alecule! il alinta Badiu.
-Ioachim! sar eu de colo.
-cum ? Ioachim ? foarte frumos ! zic dr. si moasa
(or fi fost politicosi ?!;))

totul e minunat, totul decurge perfect… dupa cateva minute in care iese si placenta, dr ma anunta ca am terminat ! mai sa-l cred! sa-l cred, adica, ca ma si cususe (cosmarul meu !;) si n-am simtit… !;)) nu era asa ;) dar, oricum, Badiu a fost extraordinar ! f atent, f delicat, mi-a mai facut chiar inca o doza de anestezic si m-a cusut cu toata grija (vazuse, oricum, si el, « dezastrul » dinainte)

vreau sa va spun ca asa doctor exceptional, nici in visele mele cele mai frumoase n-as fi indraznit sa visez !
asadar, nu numai ca nu m-am rupt, ca bietul meu col a rezistat eroic (straniu, fata de prima nastere, nu ?!), ca nu a fost nevoie nici de cezariana si nici macar de extirparea uterului (uf !;), ci si ca m-am refacut imediat, ca acum, dupa 2 saptamani fix de la nastere, pot sa calaresc, nu alta (daca as sti, desigur !;), sunt refacuta total si vad si eu ce inseamna domnule o nastere normala, nu una in care sa stai 2 luni pe colac dupa…
sincer, cand m-am dat jos de pe masa imi venea sa ma duc sa-l pup pe domn doctor, sa-i spun ca-l iubesc, ce mai ! eram in culmea fericirii !!!;)

cat despre ce-am povestit in timp ce m-a cusut (stiu ca cineva asteapta cu maaaaaaaaaaaaaaaaaaare nerabdare episodul asta hihihi) aflati ca i-am povestit de forum ;)) si de Sabina, compozitoarea zapacita (care a nascut tot cu el), si de fetita ei, care a inceput si ea sa compuna (sotia lui Badiu este si ea compozitoare) si de mostenirea palatului, si de nepotica de peste ocean, si si si ce-mi aduc bine aminte e ca mai mult eu am vorbit ;)) ca o moara stricata, nu l-am lasat pe Badiu sa se exprime liber (asa patesc cand sunt entuziasmata, adica mai tot timpul ;) – dar ca m-am inteles cu el nemaipomenit de bine, de parca ne stiam de-o viata…
asadar, mi-am gasit doctorul !

am revenit in patul meu, am inceput sa dam telefoane, sa-i trezim pe toti (era 2 noaptea!) mi-au adus si pruncul la san… in acel moment, cand l-am vazut, i-am vazut doar partea de sus a fetzei (sugea) si mi s-a parut un scump… abia a doua zi am vazut ca nu seamana deloc cu mine si ca e leit, dar leit taica-sau;(( am fost taaaaaaaare amarata;) dar ce imi placea la el foarte tare era expresia extrem de hotarata pe care o avea fetisoara lui, ceea ce-l facea sa nu semene deloc cu un bebelus… ci cu un barbat in toata puterea cuvantului… inclusiv ragaitul nu era de bebelus ;))… mai mai ce flacau mare are mama!!!;))

…………………………………..

in prima noapte nu am pus geana pe geana de bucurie si de… foame ! sotul plecase si nimanui nu-i trecuse prin cap sa-mi lase un sandvish, ceva, acolo… deja, spre dimineata, un biscuite mi se parea culmea extazului… si acest exstaz mi se refuza… ;P

…………………………………………

ei, dragii mosului, acum ar trebui sa urmeze partea a doua, a aventurilor intraspitalicesti (cu intalnirea cu dr. X inclusiv !), numai ca v-am plictisit (cu siguranta !) destul… am uitat sa va avertizez ca sufar de grafomanie in stadiu avansat si ca imi controlez mai greu debitul verbal (daca ma mai tineti minte, eu eram aia cu cele mai multe mesaje pe forum in cel mai scurt timp !;)

va las acuma si va rog sa ma iertati pentru dezlanare, dar altfel nu m-am priceput sa va spun povestea asta, si, vorba lui Caragiale : « daca aveam mai mult timp, scriam mai putin ! »

pupici

gandaceii

gandacelu spune:

arboria

Rayuela spune:

Minunata povestea gandacel,sa-ti traiasca gindacelul mic mic mic si dragalas!!!

Elena si Craciunitza Amelie

DanaRosu spune:

nascacioasa mica si puii ei frumosi!

Tare mi-a placut ce-am citit aici, doar ca m-ai facut invidioasa ... faza cu nasterea natiurela-natiurela... ca io am avut parte de inducere ... Da las ca-mi iau io revansa la anu.



Dana
And, yes, I am a blonde!

arboria spune:

dezlanat, licurici, numa' spune o data!
ce bine ca vorbesti asa de mult! parca as fi fost si io cu tine acolo, langa tine.
iar rasul se "vede" si in scris, ce crezi!?

frumosi copii, printesa nazdravana si hipiotu' ce bine ca ai pus poze noi



Julia
"Lumea e o scena si toti oamenii sint actori" W.S.

Sabina spune:

Ufff Gandac....nici n-am putut sa respir cand am citit....bravo mai fetito, si sa stii ca si la mine a fost cam ca la tine dpdv rasete...ma stia tot spitalul!
Iar faza cu povestitul depsre mine e mortala...abia astept sa ma duc la control sa radem! ma bucur ca ma stia.
Te pupam cu drag...mult de tot!

Sabina si Sofia Galagia
www.desprecopii.com/forum/photo_album_cat.asp?sqldtl=834" target="_blank">Poze cu noi

Cele mai frumoase fete

papadie spune:

moama este mama gandacilor pe bune. esentza de mamä a gandacilor:-)
metaforic vorbind, ca pruncii tai nu-st gandaci is copii frumosi in toata regula:-)
bestialaaaaaaaaaa gandaca noastra
Ioachim, bine ai venit puiutz. N-o sa ai timp sa te plictisesti cu asa mamika si tatiku. Ca sa nu mai vorbim de ile! :-)

Bubbles spune:

Gandacel, citit-am dintr-o rasuflare tot ce-ai scris matalutza!

Maicale, felicitari si sa fiti sanatosi cu totii!

Apoi, sa stii c-am trecut prin toate, cand pielea de gaina, cand goluri prin stomac, virgula, cand cu gura la urechi si-n hohote de ras, de se crucesc astia din birou, ce m-o fi apucat, cand in extaz

Da' cum totul e bine cand se termina cu bine, iti multumesc imensamente pentru toaaata povestea (pe care d-abia o asteptam), si va transmit multi!

Hai ca mai recitesc imediat...


Bianca