Dezamagita...

Fetelor, nu vreau sa va stric ziua, credeti-ma! Problema e ca nu am pe altcineva cu care sa vorbesc...Asa ca imi cer iertare in avans daca va chinui cu povestile mele!...
Sunt trista si dezamagita...de mine...Pentru ca azi am inceput o noua folie de anticonceptionale
O sa ziceti:ei, si ce?
Pai, e ca eu de 6 luni ma chinui si ma tot chinui cum sa fac sa am si eu un BB! Si dai, si cauta raspunsuri, si fa planuri, numara luni, calculeaza cum sa faci sa fie bine (sunt la master), intereseaza-te de concediu, de banuti, testeaza terenul cu sotul, chinuie fetele pe Dc cu intrebari ciudate, cu vise si stari de depresie...Gandeste-te si razgandeste-te...Ce mai, o placere!
Azi dimineata speram sa se intample o minune. Ii spun sotului: "azi tre' sa-mi iau iar pastile!" El:"ah, da?"
Nu stiu ce speram; sa-mi zica sa nu-mi mai iau, cred! Dar nu-l invinovatesc prea mult. Stie ca imi doresc un BB, dar nu stie cat de mult!
Ma gandeam de dimineata sa va scriu si sa va cer parerea inainte de a lua pastila...N-am facut-o,am zis ca e problema mea, de ce sa va ocup timpul...Si ...am luat-o...De ce? Urmeaza inca o luna de incertitudini, de intrebari...de dorinte nespuse...
De ce sunt dezamagita? Pentru ca sunt LASA!!!! Imi vine sa mor de ciuda! Sunt LASA si mi-e frica, prea frica...Sa-mi fie rusine! Nici nu merit sa am un BB!
Tot respectul meu pentru voi, cele care sunteti femei adevarate si puteti lua o decizie, oricare ar fi ea!
Nu stiu ce sa ma mai fac cu mine, nu ma mai plac deloc!

Mia. spune:

Mi-ai adus aminte ca si eu trebuie sa incep o noua folie azi si chiar uitasem...Si aceleasi ginduri le-am avut si eu zilele trecute...Si azi chiar am uitat,dar daca chiar as uita?....

Poze

adelamaria spune:

Buna, Mia!
Nu doresc nimanui sa se chinuie de una singura asa ca mine, cu sute de intrebari si presupuneri...Acum sunt tare suparata pe mine!
Macar voi sunteti in Canada...ati rezolvat problema asta...La mine asta e o parte din problema
Poate imi trece pana maine... sper...

Clover spune:

Poate te ajuta un raspuns, fie el si in necunostinta de cauza. Zic asta pentru ca nu am incercat niciodata sa am copii, dar am inceut sa cred ca imi doresc unul mai incolo.


Din ce am citit imi lasi impresia ca ai luat decizia buna. Pe undeva cred ca stii si tu asta. Problema presuun eu este ca tu ai luat o decizie rationala si partea ta emotionala nu e satisfacuta, pentru ca ar fi vrut contrariul. Poate ai simtit cumva ca nici el nu e foarte pregatit, ca banii nu sunt suficienti, ca scoala etc.

In concluzie, eu cred ca decizia ta este buna chiar daca suferi.

adelamaria spune:

Da, Clover! Am luat o decizie rationala...Buna? Nu stiu, numai D-zeu stie!...Si da, sufletul meu sufera pentru ca ratiunea mea a triumfat.
M-ai "citit"corect (astea sunt pentru tine, pentru ca mi-ai confirmat ceea ce stiam deja).
Tot ce pot sa sper e ca timpul va trece repede si ca suferinta se va estompa.
Ieri la curs ni s-a predat despre "conflicte". M-am regasit in continutul si tematica lectiei. Ce ironic, nu? E un conflict intra-personal, cauzat de neconcordanta dintre propriile valori, obiective, idei si dorinte.
Dar suparata pe mine tot sunt, pentru ca nu am curajul de care un bun parinte trebuie sa dea dovada! Si atunci, daca eu nu ma descurc in situatia asta, cum o sa pot gestiona probleme si dileme mult mai grele????
Asta e, D-zeu stie mai bine...ma consolez cu gandul ca poate El imi calauzeste pasii..Poate ca mai am prea multe de invatat, deocamdata.

Larra spune:

Adelamaria eu cred ca esti un om bun si vei fi un parinte minunat. Iar faptul ca tu ai inceput o noua folie de anticonceptionale nu schimba asta, esti doar unul dintre oamenii rationali , care gandesc inainte de-a face un copil. Un copil e o responsabilitate enorma iar faptul ca tu te gandesti la asta o dovedesc intrebarile tale legate de partea financiara, scoala etc. Poate ca nu e momentul acum draga mea si nu e nimic rau in asta. Parerea mea e sa discuti cu sotul tau deschis despre asta , spune-i clar ceea ce tu-ti doresti, ceea ce te-ar face fericita , poate impreuna cu el reusesti sa scapi de toate indoielile si sa fiti pregatiti amandoi sa-l intampinati pe bebe. Nu astepta de la el sa-ti spuna : Gata, nu mai iei anticonceptionale , vreau un copil!" Vorbeste cu el si spune-i deschis ca vrei un copil si s-ar putea sa fii surprinsa de reactia lui.
Te pup si nu mai fii trista

Felicity spune:

cred ca ai putea sa-i zici: azi ar trebui sa-mi iau iar pastile, dar m-am gandit sa nu o mai fac pt ca mi-as dori ca relatia noastra sa inainteze...si cum ne iubim asa de mult, cel mai frumos ar fi sa avem un copilas.

adelamaria spune:

Of, fete dragi...Iar m-ati facut sa plang...
M-am gandit mult dupa ce am postat mesajul asta. M-am intrebat ce mi-o fi venit, ca doar pe cine intereseaza ca eu continui sa iau anticonceptionale! Pe nimeni! E problema mea, e suferinta mea...
Apoi, am ajuns la concluzia ca as fi vrut ca cineva sa ma pedepseasca! Sa inceapa sa arunce cu rosii in mine, pentru ca nu am destul curaj pentru a indeplini ceam mai frumoasa misiune a unei femei pe pamant!...
Si ce primesc??? Tot suportul vostru, toata intelegerea si sustinerea...incurajari...
Ma asteptam la orice, dar nu la asta...m-ati luat prin surprindere, recunosc. Eram pregatita sa-mi primesc pedeapsa pentru lasitatea mea, dar cuvintele voastre de incurajare m-au facut sa plang!
Da, stiu ca asa trebuie sa fie! Nu o sa mai dureze mult tot chinul meu.
Cu sotul meu am vorbit. Isi doreste un BB, poate nu atat cat mi-l doresc eu, pentru ca barbatii in general sunt mai fricosi, dar iubeste copiii. Si o sa avem un BB al nostru!
Nu spun mai multe acum din superstitie, dar ma rog la D-zeu sa-mi mai dea un pic de rabdare si intelepciune...
Si va multumesc inca o data, dragi prietene. Sunt atat de nesigura pe mine!...Cuvintele voastre m-au ajutat.

laura111 spune:

Daca iti doresti tare mult un BB, intrerupe pilulele, si lasa sa vezi ce se intampla. Masterul poate merge f. bine in paralel cu graviditatea (asta daca n-o sa ai probleme , si eu iti doresc sa n-ai). In majoritatea cazurilor nu ramai kiar imediat dupa ce ai intrerupt pilulele , deci fii pregatita sufleteste si daca nu-ti iese "pasentza" din prima. Sotului poti sa-i spui ca ai hotarat sa intrerupi pastilele ca te durea ficatul , ete asa o minciunica mica nu strica uneori... Si daca isi doreste si el BB, o sa se obisnuiasca el incet-incet cu ideea ca va fi tata (daca ramai insarcinata).
Haide pa, si nu mai fii trista, fa ceva sa iesi din starea asta !

Laura - mama lui Vlad

http://community.webshots.com/user/vladut111

si poze din excursii: http://photos.yahoo.com/florea_tatiana111

Clover spune:

Hmmm...pai ma gandesc eu ca urmatorul curs este despre cum sa faci fata la astfel de conflicte. Ce lucruri interesante inveti tu la scoala...

Serios vorbind, de ce te-am fi acuzat? Ce crima ai facut? Eu ti-as spune sa continui cu anticonceptionalele si o sa vina si copilul la un moment dat. Eu la asemenea momente ma bazez pe simt. Pur si simplu vine un moment cand iti dai seama ca "acum" e momentul. Si atunci evident renunti al anticonceptionale.

Ceva la tine imi spune ca acum nu e momentul. Cred ca daca el ti-ar spune ca da, vrea, n-ai mai avea dubii, dar eu cred ca este ceva acolo. Tu stii mai bine. Asa ca nu te mai gandi ca suferi si constietizeaza ca e bine ce faci si ca in momentul in care vei avea un copil acela va fi un copil fericit cu o mamica ce l-a dorit foarte mult.

Precizare. Eu se cheama facultate tehnica, asa ca ...ma dau si eu cu parerea.

adelamaria spune:

Clover, m-ai facut sa zambesc! De dimineata, inca! Multumesc!
Da, poate ca aveti dreptate, poate ca ma analizez prea mult, despic firul in patru degeaba...Si din pacate, nu, la acelasi curs de care pomenean cu conflictele, si nu la urmatorul, ni s-a vorbit si de eventuale modalitati de rezolvare...Dar nu s-a insistat
Trebuie sa recunosc ca ma simt un pic mai bine...azi...cine stie cand ma apuca din nou...Si daca ma simt un pic mai bine, voua trebuie sa va multumesc pentru ca ati avut rabdare cu toate ineptiile pe care le-am debitat!
S-ar parea ca am reusit sa gasesc o solutie de compromis, totusi. O sa iau fiecare pas pe rand si sper sa iasa bine. Vestea buna e ca e vorba de cateva luni, doar...nu e mult, nu? O sa treaca repede...cu scoala si serviciul...Si am hotarat sa profit la maxim de lunile astea, sa ma distrez, sa fac o gramada de chestii interesante, sa am mai multa grija de mine...in fine, lucruri care imi vor lipsi o perioada atunci cand voi fi mamica...
Trebuie doar sa incerc sa pastrez o atitudine pozitiva...iar daca voi mai avea ezitari in aceasta privinta...voi reveni la voi, pritene dragi!
Multe si multi tuturor!
Si desigur, Sarbatori Fericite!