despre ura, bautura si..puterea lui Dumnezeu

Imi propusesem sa nu mai scriu un timp pe acest forum, dar fac azi o mica exceptie, pentru a va scrie marturia lui J. McDowell, cum Dumnezeu a schimbat viata lui si a tatalui sau. Este o marturie impresionanta despre cum Dumnezeu ne descatuseaza din robia pacatelor (si a dependentelor) noastre si ne face LIBERI.


“Exista un domeniu din viata mea cu care nu ma puteam lauda. Acest domeniu era acela al urii. Viata mea a fost plina de ura. Aceasta nu se manifesta in mod necesar afara, dar ma macina dinauntru. Eram in conflict permanent cu oamenii, cu lucrurile, cu ideile..ori de cate ori intalneam o persoana ce avea vederi diferite de ale mele, aceasta imi devenea dusman.
Dar a existat un om pe care l-am urit mai mult decat orice pe lume: tatal meu. Pentru mine el nu era decat betivul satului. Aceia dintre voi care aveti un tata alcoolic, veti intelege ceea ce va voi spuneEoata lumea il cunoasteau. Colegii mei veneau la scoala si incepeau sa faca glume pe seama lui. Ei nu se gandeau ca acest lucru ma afecta, caci in aparenta eram si eu unul din ei-radeam, facand haz de necaz. Dar inauntrul meu urlam de durere. Cand aveam prieteni in vizita il luam pe tata, il legam in hambar, si parcam masina in fatza intrarii. Apoi le spuneam prietenilor ca nu este acasa..Nu cred ca vreun om sa fi urit pe cineva mai mult decat l-am urit eu pe tata.
Dupa ce am devenit credincios –poate la vreo 5 luni-dragostea lui Dumnezeu prin Iisus Cristos care a intrat in fiinta mea era atat de puternica, incat mi-a rasturnat toata aceasta ura. Ea m-a facut in stare sa-mi privesc tatal in ochi si sa-I spun : “Tata, te iubesc !EEsi sa I-o spun din toata inima. Dupa toate ce i le facusem, acest lucru l-a socat de-a dreptul.
Dupa ce m-am transferat la o unversitate privata am avut un accident foarte serios de masina. Am fost dus acasa cu gitul in ghips. NU voi uita niciodata cum tata a intrat in camera si m-a intrebat: “Fiule, cum poti sa iubesti un tata ca mine ?EIar eu I-am spus: “tata, cu 6 luni in urma te detestamE Apoi i-am povestit cum am devenit credincios si cum am ajuns sa-L cunosc pe Iisus Cristos: “L-am primit in viata mea..Nu pot sa-ti explic tot ce s-a intamplat, dar ca rezultat al acestei relatii am primit puterea sa-i accept pe toti ceilalti oameni asa cum sunt.E
45 de minute mai tarziu am vazut intamplandu-se sub ochii mei cea mai mare minune care mi-a fost dat s-o vad. Cineva din familia mea, unul care ma cunostea atat de bine incat nu puteam sa-l duc cu vorba, imi spunse: “Fiule, daca Dumnezeu poate face in viata mea ceea ce L-am vazut facand in tine, vreau sa-I dau ocazia.EChiar atunci, acolo, tatal meu se ruga cu mine, predindu-si viata lui Isus Cristos.
De obicei schimbarile apar in decurs de cateva zile, saptamani, uneori cateva luni sau chiar ani. Viata mea s-a transformat in mod progresiv, in decursul primelor 6-12 luni de cand am devenit credincios. Viata tatalui meu s-a schimbat chiar acolo, sub ochii mei. A fost ca si cum cineva ar fi rasucit brusc intrerupatorul, aprinzand lumina. Nu mi-a fost dat sa vad niciodata o schimbare atat de radicala. De atunci tatal meu a mai atins bautura o singura data. Si atunci a dus-o la buze si apoi a aruncat-o la o parteEoncluzia ferma la care am ajuns este ca o relatie vie cu Isus transforma vietile.
Poti sa rizi de crestinism, poti sa-l batjocoresti si sa-l ridiculizezi, dar el functioneaza. El transforma vietile oamenilor. Cand iti pui increderea in Cristos, trebuie sa ai grija de atitudinile si de obiceiurile tale, caci Isus Cristos este specialist in schimbarea lor.
Dar crestinismul nu este un lucru pe care sa-l torni pe gat cuiva, sau sa-l impui vreunui om. Fiecare om isi are viata lui s-o traiasca. Tot ce pot face este sa iti spun ce am aflat eu. Dupa aceea, decizia iti apartine. E

Elena&Laura
Noi ne straduim sa-i invatam pe copiii nostri totul despre viata, cand de fapt ei ne invata pe noi ce este viata

P.S. Am facut cateva modificari, am scris in mare viteza si "mancasem" niste litere si cuvinte...

Reliana spune:

Elenutza, tttaaaaaaaaarrrrrrreeeeeee frumos! Multumesc!!!
Mai scrie si tu din când in când ca sunt sigura ca citesti, deci tot acolo esti:))))
Pupicei muuuuulllllttttttiiiii si mmmmaaaaaaaaarrrriiiii!!!!

Un An Nou plin de bucurii si impliniri!!!http://www.desprecopii.com/forum/photo_album_view.asp?cname=Album+principal&mid=117&cid=16

Vanina spune:

Da,intr-adevar ffffff frumos!
Dar nu am inteles de ce nu vrei sa mai scrii pe acest forum....Intr-o vreme te vedeam ca "sufletul" acestui forum....si fara orice se poate dar fara suflet nu....Asa ca te asteptam sa ne reinsufletesti!!!

Cristina spune:

Elena, iti multumesc pentru cele scrise, ar trebui ca fiecare din noi sa reflectam la ele , extrapoland chiar la alte lucruri. Nu stiu de ce nu vrei sa mai scrii pe forum, decizia iti apartine, dar sa stii ca pe mine una, tare mult ma bucurau mesajele scrise de tine.
Pupici

Elena spune:

Rely, multi pupici pentru tine si Cassy !! Domnul sa te ocroteasca si sa iti dea multa putere, dragoste, liniste sufleteasca si intelepciune !!!!!!!!!

Pentru Vanina si Cristina, multumesc mult pentru cuvintele voastre frumoase...astazi nu mai am timp sa scriu despre ce este vorba, in orice caz, vroiam sa va spun ca nu sunt suparata pe nimeni si ca forumul imi este in continuare drag (poate chiar prea drag...)

Pupici

Elena&Laura
Noi ne straduim sa-i invatam pe copiii nostri totul despre viata, cand de fapt ei ne invata pe noi ce este viata

palmyrah2002 spune:

Elena,ti-am trimis mail de pe pagina ta personala.Vreau doar sa stiu daca l-ai primit!Cristina

Floare de Colt spune:

Multumesc Elena!
Mi-au dat lacrimile si am simtit o imensa dragoste la nivelul inimii, ca o energie uriasa pe care nu poti sa o controlezi si o simti ca pe o durere, o durere minunata.

Mi-as permite sa parafrazez si sa spun: credinta functioneaza!

Pupici,
Camelia

Deschide poarta sufletului si vezi in tot ce te inconjura splendoarea lui Dumnezeu

Violeta spune:

Elena, multumim!

Rodica spune:

Elena, iti multumesc pentru toate informatiile despre Japonia puse pana acum! Le-am printat si le imprumut ca pe o carte oricui vrea sa afle ca lumea este mai mare decat ce se vede.
Ma rog ca orice problema ai avea sa se rezolve si sa ne poti delecta in continuare cu pagini pline de intelepciune.
cu mult drag,
Rodi si cei doi voinici

laura-tea spune:

Draga Elena, te rog nu renunta sa ne scrii,citesc cu infrigurare tot ceea ce cu darnicie ne impartasesti, ai talent literar in ciuda modestiei cu care ai contracarat toate laudele care ti s-au adus si ai un suflet frumos care transpare prin cuvinte.Iti multumesc si pentru ca te-ai gandit la noi sa ne trimiti aceasta marturie, a fost ca un balsam cand am citit-o.

Elena spune:

Dragele mele,

Va multumesc din suflet la toate pentru cuvintele si incurajarile voastre
Revin sa va spun despre ce este vorba:

Pe scurt, problema mea estecdependenta de acest forum !!
Nu pot sa va spun cat de mult il iubesc, cat de multe am invatat aici, atat despre copii, cat si despre oameni si viata in general, am plans si am ris cu voi, si cu siguranta, o voi face in continuare, daaaaar cde cand am descoperit gdesprecopiih, acum vreo 4 luni, ZILNIC mi-am petrecut ore in sir (pana la 8 ore pe zi !!!) citind si/sau scriind !!! Ma simt foarte, foarte vinovata, fatza de Laura, pentru ca timpul asta ar trebui sa fie timpul acordat in mare parte ei si treburilor in casa. Prin urmare, de cateva zile am intrat intr-o perioada in care incerc sa imi re-evaluez prioritatile in viata si sa le asez in ordinea lor fireasca.
Totul a inceput cand Teodora a pus acel mesaj la subiectul "v-ar place ?" despre locul pe care Dumnezeu il are in inimile noastre, si mi-am dat seama ca in ultimul timp, pe primul loc nu era nici pe departe Dumnezeucmacar de-ar fi fost fetitza mea sau sotul meu, si tot ar fi fost bine, dar era acest forum.
Apoi am citit subiectul pus de Ender ("viata") si din nou mi-a fost clar ca forumul este hpietroiul" care-mi umple borcanu', iar Dumnezeu, fetitza si sotul meu, familia mea, erau niste "pietricele" care incearca sa-si faca loc si ele pe langa piatra cea mare.
Prin urmare mi-am propus sa citesc si eventual sa mai scriu cate ceva doar cand doarme Laura dupa-amiaza, cand am intr-adevar ceva de spus sau atunci cand voi avea nevoie de sfaturile voastre, pe care le pretuiesc foarte multccand ma gandesc ca ii fur timpul asta Laurei, ma simt groazniccsi vad ca si ea sufera si ma roaga de multe ori sa ma joc cu ea sau sa ii citesc, iar eu ii spun gstai,nu acum, mai ai rabdare, mai tarziu, etc.h si uite asa o amin pana se face seara si e timpul de culcarec
Ca sa nu mai vorbesc despre treburile in casa, pe care incepusem sa le fac in mare viteza si evident nu asa cum ar fi trebuit, numai ca sa mai am putin timp pentru forum. Iar gatitul ? ce sa va povestesc ? mai curatam un cartof, ma mai uitam la forum, mai taiam un morcov, iar ma uitam la forum, pana intorceam chiftele, mai scriam un mesaj, si uite asacPoate pentru unele dintre voi, care stati acasa, ce va spun suna foarte familiar, nu-i asa ?

De cate ori nu am zis ggata, de maine nu mai scriu nimic, doar citesc o ora,doua", numai ca nu am reusitcde data asta, insa, mi-am pus vointa la incercare si cu puterea pe care am primit-o de la Dumnezeu, lucrurile au inceput sa capete o oarecare normalitate; imi petrec mai mult timp cu Laura si ma simt si eu mai bine cu mine insamic
Cam asta este..spovedania mea.









Elena&Laura
Noi ne straduim sa-i invatam pe copiii nostri totul despre viata, cand de fapt ei ne invata pe noi ce este viata