noiembrie, ultimul bal
Raspunsuri - Pagina 3
danitin spune:
Urc repede cele zece trepte si ajung lana Radu. Brusc, constat cat de frig este afara si ce imbietoare pare lumina calda din interior. Radu ma intampina zambind, se apleaca spre mine si … ma saruta, cast pe obraz. Degeaba, eu tot apuc sa simt o aroma de tutun bun, de parfum barbatesc asa cum imi place mie / discret si usor amarui / si coniac. Ma infior, dar imi revin repede, doar in cursul discutiilor noastre mi/a spus de atatea ori ca/I place realismul meu usor cinic. Radu ma pofteste ceremonios sa intru si constat ca acea caldura imbietoare pe care mi/o inchipuiam plutind in interiorul casei e, de fapt, un frig cumplit. In conac este foarte frig, iar atmosfera e cam sumbra. Vad pereti care tare ar mai fi avut nevoie de o zugraveala, praf pe masuta de langa usa si cateva panze de paianjen. Raman perplexa. Eu ma asteptam la un foc zdravan intr/un camin mare, cu aroma de lemn de brad, la o liniste tihnita , la miros de prajituri si ceai si, cand colo, atmosfera imi aduce aminte mai degraba de un cavou. Probabil ca uimirea mi se citeste pe chip pentru ca Radu imi zimbeste si imi explica, extrem de calm, ca asa ii place lui. „La urma urmei cei care au stapanit casa in vremea ei de glorie aveau parte de confortul care il asigurau instalatiile vremii si, din cate stiu eu, strabunicii erau oameni cam avari asa incat nu incalzeau toate incaperile doar in preajma vre-unui eveniment gen bal sau reuniune de familie. Le respect obiceiurile. Nu-ti face griji, in dormitorul tau va aprinde Smaranda focul in fiecare seara” Ma abtin de la comentarii, dar tare as vrea sa-l intreb daca putina caldura, curatenie si ordine ar zgudui chiar asa de tare traditia. Oricum, casa continua sa ma mire. Este clar ca a fost o constructie opulenta la vremea ei. O demonstreaza mobila – atata cat a mai ramas – tablourile cu personaje in haine de epoca, caminul mare din sufragerie si ceva, nu stiu précis ce, ma face sa ma indoiesc de faptul ca proprietarii ar fi fost, in vreo epoca, oamnei zgarciti. Pana la urma insa ma acomodez cu ciudatenia si- in zilele ce urmeaza – imi incep alaturi de Radu explorarile. Conacul e inconjurat de o gradina superba chiar si la ceas de noiembrie. Trandafiri cu flori patetic arse deja de bruma, avand frumusetea stranie a femeilor superbe ajunse la anii la care fardul nu mai ajuta, castani despuiati de ultimele frunze si care intend crengi goale si patetice spre cerul gri, crizantemele aproape scuturate care mai pastreaza o umbra de parfum amar. Aleile sunt napadite de frunze uscate, straturile salbaticite, intr-o mica fantana arteziana balteste apa. Radu imi spune ca nu a avut inca timp sa refaca gradina iar eu il asigur ca acum, toamna, arata mai bine asa. E parerea mea, gradinile trebuie lasate sa moara frumos, sa-si acopere cu frunze ranile straturilor dezgolite, sa putrezeasca putin, sa-si piarda podoaba demn, de la sine. Ne plimbam mult si Radu imi povesteste mereu intamplari de demult, de la conac. Se vede ca e indragostit de locul acesta. Nu stie doar date istorice seci – cand a fost construit, de cine, data ultimei renovari – ci lucruri pe care doar un om care chiar vrea sa stie povetile locului le poate afla. Aflu despre Clemansa – cea care si-a convins sotul sa-I aduca clavir de la Paris, despre un Radu din trecut care a tras cu arma de vanatoare in candelabrul de Murano din salon la un chef cu prietenii lui buni, despre Maria cea care a incercat sa modifice complet cladirea spre dezaprobarea tuturor – si pana la urma nu a reusit. Radu crede ca acest conac are un suflet propriu care-I respinge pe cei care incearca sa-I strice atmosfera si vorbeste cu atata patima incat il cred. Trec zile frumoase de toamna, cu micul dejun luat in sufrageria friguroasa – dar ce buna e cafeaua calda si painea prajita despre care nu am stiut niciodata ca poate avea o asemenea aroma. Mi-au placut mult dupa amiezile duse in fata focului – pana la urma Radu a cedat in fata firii mele friguroase si a acceptat, cu un zambet bland, sa faca zilnic focul in sobe si camin. Samranda – bucatareasa - e cu totul altfel decat mi-am inchipuit-o dupa ce l-am cunoscut pe “domnul Vasile” – sotul ei. E o femeie mare si buna care-l priveste pe Radu ca pe un copil bolnav si-l cocoloseste tot asa. Ne face tot felul de mancaruri gustoase si niste prajituri cum nu am mai mancat in viata mea. In ceea ce priveste relatia mea cu Radu, in afara acelui moment de la sosire nu se intampla nimic spectaculos. Suntem, in continuare, camarazi in timpul lungilor plimbari, complici in seri de toamna cu un pahar de coniac in fata focului si prieteni buni inainte de a merge la culcare – prieteni care se salute cu o strangere de mana … si atat. Ceva totusi ma nelinisteste. Uneori Radu are o privire ciudata, goala. Alteori se opreste in mijlocul unei fraze – atunci cand imi povesteste despre strabunii lui – si parca pierde firul vorbelor. Despre fosta lui sotie nu spune nimic si eu pun purtarea lui ciudata pe seama amintirilor. Mai mult ca sigur ca s-a plimbat si cu ea pe alei, ca a stat seri lungi in fata focului, ca s-au iubit. Ii respect tacerea si astept ca timpul sa rezolve lucrurile. Dar … mai stau trei zile si trebuie sa plec. Nu vorbim despre plecare, la fel cum mai avem subiecte interzise. Oricum, nu pot spune ca nu m-am simtit bine. Ma gandesc la toate astea acum si ma hotarasc sa-l caut pe Radu. Nu vreau o discutie transanta dar parca am chef sa limpezesc ceva din ape. Ajung in pragul biroului lui si, in timp ce dau sa apas pe clanta imi dau seama ca este una dintre putinele incaperi in care nu am intrat niciodata. Bat la usa, nu primesc nici un raspuns si, ceva, nu stiu ce pentru ce, de obicei nu sunt o impulsive in chestiuni ce tin de buna educatie elementara – intru. Incaperea e intunecoasa, langa fereastra cu draperii grele e un birou mare din lemn de nuc si un fotoliu masiv. Pe birou o fotografie. Ciudat, in toata casa am vazut doar tablouiri vechi. Din ea imi zambeste larg o femeie frumoasa – blonda, cu parul batut de un vant pe care mi-l inchipui a fi briza de la malul unei mari calde, asta poate si pentru ca femeia e bronzata. Sunt sigura ca e EA, iar faptul ca Radu ii pastreaza poza pe birou ma impresioneaza. Ma apropi si mai mult si vad, alaturi de rama, un caiet gros, cu pagini ingalbenite de timp si coperti de piele ferecate in arama – un lucru vechi, clar mult mai vechi decat fotografia, cu zeci de ani probabil daca nu chiar mai mult. Pe pagina la care e deschis scrie doar atat “Noiembrie – ultimul bal…” Ceva ma face sa ma infior. Nimic précis dar parca a trecut o umbra rece peste mine. Imi vine sa plang si sa fug. Ies repede din incapere si ma gandesc ca atmosfera sumbra incepe sa ma influenteze. Incerc sa ma adun si totusi – noiembrie, ultimul bal … literele imi joaca inca in fata ochiilor si ma nelinistesc cumplit. Trebuie sa-l intreb neaparat pe Radu despre ce este vorba dar asta ar insemna sa recunosc ca am intrat nepoftita in biroul lui si am vazut fotografia si jurnalul.
Va urma, daca va place.
Realitate sau fictiune – va spun la final
Arhistefy spune:
O citesc cu mare placere
Nu te teme de ziua de maine, Dumnezeu este deja acolo.
Cu drag,
Mihaela
Ioana75 spune:
Eu zic ca-i fictiune Asteptam miine dimineata continuarea
Ioana
vrem continuarea... 
.......
Foto
danitin spune:
Maine dimineata mama ii da lui bebe papica, face de mancare, fuge la serviciu si, printre picaturi, mai scrie asa incat nu va suparati daca asteptati un piculet mai mult.
cl spune:
, vreau continuarea!!!!!!
Ai "imprumutat" jurnalul, nu-i asa?
Claudia
cl spune:
Tot eu. Cred ca este realitate...sau poate ca ma insel...dar...ceva, nu stiu ce, inclina spre realitate.
Claudia
Bubbles spune:
Evrika! 
Wow, ce m-am bucurat sa citesc! Tone de floricele
Am cugetat la subiect: inclin spre realitate, si asta ma face si mai mult sa astept nerabdatoare continuarea!
Bianca
Andra_ spune:
Uite o mami care mai are timp de scris povesti, esti o dulce!
sper doar sa nu ma lasi sa plec in vacanta fara sa-mi spui ce-i cu ultimul bal!
pup u,
Andra
http://www.geocities.com/luca_obejdeanu
angelp spune:
frumoasa ...telenovela....
sper sa nu tina cat TANAR
SI NELINISTIT
..ca/s batran
si nu mai prind
.... ultimu bal