Cum se naste ranchiuna?

Ce se intampla? De ce unii suntem echilibrati, altii nu ne "linistim" decat prin razbunare? Cum se explica din punct de vedere psihologic? Ce s-a intamplat in copilaria indivizilor razbunatori? Am inteles ca vine din exemplul prost al parintilor dar am senzatia ca provine si din ingradirea libertatii de exprimare a copilului. Cum pot calma pe cineva care nu se poate stapani sa repete la nesfarsit cu aceeasi ardoare ce mult uraste pe cutare sau cutare pentru ce i-au facut? Ma sperie incrancenarea cu care o face si nu stiu cum sa reactionez. Sa ascult doar, sa schimb discutia (daca pot) sau sa ii repet si eu ca nu suntem construiti toti pe acelasi calapod?

Elise spune:

eu stiu un astfel de personaj, care e din pacate "maniaco-depresiv" (diagnosticul de acum 2 ani).

Elise

casandra spune:

Cred ca trebuie ajutat sa se impace cu el insusi, sa fie multumit de realizarile sale, mai mici sau mai mari. Trebuie apreciat, incurajat... fara a face comparatii cu altii. Sa fie invatat sa ii iubeasca pe cei din jurul sau, sa vada in ei prieteni, nu concurenti, sa se bucure de reusita celorlalti...