Un baietel influentabil si tare repezit!
Buna seara,
Indraznesc sa bat si eu la usa cabinetului pentru un sfat de specialitate.
Am un baietel in varsta de 4 ani si 8 luni care e teribil de influentabil,repezit in toate actiunile sale si nu are rabdare.Acuma imi veti spune ca e normal sa fie asa,da,dar pana la o limita...limita pe care el o cam intrece!
Sa va dau coordonatele generale:suntem o familie cu mama,tata,2 surori mai mari ca el si un fratior mai mic ca el.Incercam din toate puterile sa promovam in casa respectul si dragostea reciproca,nu dam pedepse corporale sau de natura sa afecteze psihicul copilului.
Tatal baietelului,atat cat ii permite timpul,se ocupa de el,fac impreuna temele de la gradinita,"gospodaresc" impreuna,ma rog,zic eu ca i se acorda atentia cuvenita.
Altminteri,copilul prezinta o dezvoltare psiho-motorie normala pentru varsta lui,este deosebit de sensibil si atent cu cei din jur,are o memorie buna.
Problema pe care mi-o pun eu este cum sa fac sa atenuez aceste caracteristici ale comportamentului sau,care in timp,i-ar putea produce mari necazuri...cum sa-l directionez,in asa fel incat,pe masura ce creste sa nu inceapa sa-mi fie frica de cate ori pleaca din casa!
Multumesc anticipat.
Raspunsuri
Andrada spune:
Anca, ne-ai putea da niste exemple care te-au facut pe tine sa crezi ca e repezit si influentabil? Ne-ar fi noua mai usor sa "intram" in problema,
Andrada
L’amore che move il sole e l’altre stelle. Dante
Iubirea misca soarele si celelalte stele
descintec spune:
Anca, sportul intr-un cadru organizat il poate ajuta sa se concentreze. Si mai este un remediu care da rezultate faine in timp: muzica. De pe la 6 anisori poate sa studieze un instrument. Asta il ajuta sa se coordoneze, sa nu se arunce inainte de a gadi.
Solutiile mele sunt foarte generale. Asa ca, subscriu la ce spunea Andrada: da cateva exemple concrete.
Sapte dintr-o lovitura!
anca67 spune:
Aveti dreptate,fetelor!Cand mi-am recitit postarea,am realizat si eu ca n-am scris exact ce trebuia sa scriu!Eram insa atat de suparata pe fiu-meu...iata de ce:are tema de la gradinita,ce-i drept eu zic ca nu prea-i pt. varsta lui,dar pe manualele lui asa scrie,pt. 4-5 ani,primele 3 litere din alfabet.Ii spun,asta se face asa,liniuta mai lunga.Raspuns promt:da,da nu-mi mai spune ca stiu...si tot la fel face litera!Se enerveaza imediat daca insist sa-i arat de 2-3 ori ca greseste.
Alt exemplu:la masa nici nu are rabdare sa se aseze pe scaun sa manance,ar fi in stare sa ia tot dejunul din picioare si pe nemestecate daca se poate.Practic infuleca,nu mananca.Si ce ma exaspereaza cel mai tare e ca nici unul dintre noi nu avem astfel de obiceiuri alimentare.Ma tem ca-si va distruge stomacul,pe langa ca-i complet inestetic!
Nu va mai spun ca-mi vine de afara cu ticurile si obiceiurile toturor camarazilor de joaca!Noroc ca pe-aici nu se prea injura,ca atunci chiar ca-mi luam lumea-n cap!
Ne-am gandit si noi ca ar fi bine sa faca un sport.Din pacate,traim intr-o localitate mica,unde la singurul club de sport,este o grupa de karate pt copii de la 6 ani in sus.Si asta-i singura oferta!I-am montat un cos de baschet,dar intre timp a venit si iarna!!!
Despre vreun instrument nici nu se pune problema.Ar fi valabil probabil numai in capitala.Desi sincer as fi tare incantata,mai ales ca pare sa aiba oarece inclinatii(cel putin el cand fredoneaza o melodie,stiu despre ce e vorba,spre deosebire de surorile sale;sper sa nu ma auda!!!).Eu sunt o impatimita a muzicii clasice(sau ma rog,eram in zorii indepartati ai tineretii mele) si in adancul sufletului mi-ar fi placut sa am un copil care sa cunoasca un instrument,dar deocamdata astea-s conditiile.
Sper c-am reusit sa fiu mai explicita de asta data,cu mii de multumiri ca sunteti alaturi de mine,Anca.
descintec spune:
Anca, eu imi dau cu pareare doar ca mamica, nu sunt specialist
quote:
Originally posted by anca67
are tema de la gradinita,ce-i drept eu zic ca nu prea-i pt. varsta lui,dar pe manualele lui asa scrie,pt. 4-5 ani,primele 3 litere din alfabet.Ii spun,asta se face asa,liniuta mai lunga.Raspuns promt:da,da nu-mi mai spune ca stiu...si tot la fel face litera!Se enerveaza imediat daca insist sa-i arat de 2-3 ori ca greseste.
parerea mea ca e inca-i micut pentru teme acasa. In primul rand e gresala educatoarei care cere asa ceva. Eu am un baietel ceva mai mare si are aceeasi meteahna: incep sa ii explic ceva, metodic, frumos, sa pricepa si sa se lumineze baietul mamii. El pricepe dupa primele doua cuvinte si nu mai are rabdare sa asculte tot discursul meu. Inainte il certam ca nu are rabdare. Acuma, din momentul in care spune ca ii e clar, il las in pace. Daca greseste e deja vina lui. Daca baiatul tau face nu face literele frumos o sa il certe la gradinita si data viitoare o sa asculte mai atent.
quote:
Alt exemplu:la masa nici nu are rabdare sa se aseze pe scaun sa manance,ar fi in stare sa ia tot dejunul din picioare si pe nemestecate daca se poate.Practic infuleca,nu mananca.Si ce ma exaspereaza cel mai tare e ca nici unul dintre noi nu avem astfel de obiceiuri alimentare.Ma tem ca-si va distruge stomacul,pe langa ca-i complet inestetic!
e tot din cauza ca e inca prea mic pentru a avea rabdare 20-30 de minute sa stea pe scaun, la masa. Unii copii au capacitatea asta, dar multi dintre ei nu. O idee ar fi ca, daca te deranjeaza si vrei sa respecte masa celorlalti, ii explici ca tu nu poti manca linistita cand il vezi asa si daca nu are rabdare sa se bucure de masa alaturi de voi, va manca singur, in camera lui. Dar inainte de a trece la solutii extreme explica-i clar regulile tale. Si cred ca masa devine atractiva cand se poarta o discutie interesanta. Nu sa te apuci sa spui povesti, desigur, dar deschizi discutia despre un sport, despre prieteni, o barfa nevinovata, ii povestesti ce ti s-a mai intamplat azi sau in copilarie :)
quote:
Despre vreun instrument nici nu se pune problema.Ar fi valabil probabil numai in capitala.Desi sincer as fi tare incantata,mai ales ca pare sa aiba oarece inclinatii(cel putin el cand fredoneaza o melodie,stiu despre ce e vorba,spre deosebire de surorile sale;sper sa nu ma auda!!!).Eu sunt o impatimita a muzicii clasice(sau ma rog,eram in zorii indepartati ai tineretii mele) si in adancul sufletului mi-ar fi placut sa am un copil care sa cunoasca un instrument,dar deocamdata astea-s conditiile.
Poate ca poti gasi un profesor particular in localitatea unde stati.
Sapte dintr-o lovitura!