Nasterea lui Adi acum 4 ani

Cu greu m-am hotarat sa va scriu si eu povestea nasterii lui Adi... poate si pentru ca nu a fost ceva deosebit ... decat pentru mine...
Am avut o sarcina super usoara. Eram mereu intr-o stare de euforie. Foarte fericita... dispusa sa suport orice. Am continuat sa muncesc, desi aveam de facut multe delegatii. Stateam in Pitesti, dar controalele le faceam in Bucuresti. Am fost hotarata pentru ROOMING asa ca am ales sa nasc la Polizu.Cu zece zile inainte de a implini 40 de saptamani m-am mutat la o verisoara. Cumnata mea, care locuieste tot in Bucuresti, urma sa vina cu mine la nastere.
In ziua programata de doctor, pentru ca intrasem in cea de a 41-a saptamana, m-am dus cu cumnata mea la spital cu autobuzul. Acolo ne astepta tati. Cum il va chema? Stiam ca este baiat... asa ca am hotarat atunci, in fata spitalului, Adrian Nicolae.
Era dimineata... ora 8 sau 9. Doctorul meu urma sa fie de garda. Ne-a dus intr-un salon... apoi pe la 11 m-a trimis sa-mi fac internarea. S-a facut ora 13 si am intrat si eu intr-unul din saloanele destinate asteptarii nasterii. Eram 4 in salon. Pe la 14 a venit doctorul... eu nimic. Mai sprintena ca niciodata. Asa ca mi-a dat niste pastilute. Pe care le-am luat cam la 1 ora diferenta. Mi-au pus pe burtica un aparat de monitorizare a fatului. Totul era in regula. Nu aveam dureri... Eram nedumerita... Unde erau acele dureri groaznice pentru care ma pregatisem moral?
Sotul meu si cumnatul asteptau afara. Pe la 24 cumnata mea s-a dus sa le spuna sa plece si sa vina a doua zi ca este ea acolo. Atunci mi s-a rupt apa. Alarma mare... au venit asistentele... m-au mutat in sala de nasteri. Acolo eram singura. A venit si cumnata mea impacientata ca nu mai eram unde ma lasase. Acum da... recunosteam durerile. Mi-au pus o peruzie cu ocitocina. Trebuia sa tin la nas tubul de oxigen. Eu mai independenta, am protestat si pentru tub si pentru perfuzie... raspunsurile au fost promte... oxigenul este pentru copil, iar fara perfuzie nu nasti. Am tacut malc.
Ma urcam pe masa... ma dadeam jos in pat. Frecusul asta m-a enervat cel mai rau. Nu ma mai gandeam decat ca o sa se termine si ce bine va fi dupa. Mi-a venit sa vomit. Mi-au spus vomita daca vrei. Nu aveam ce... eram nemancata de vreo 48 de ore. Apoi i-am spus cumnatei ca eu simt ca iese... A chemat asistentele...au venit si m-au controlat si au strigat la doctor..."Domnul Doctor este aici"... Mi s-a parut asa de frumoasa propozitia asta. M-am suit pe masa. Doctorul mi-a facut o anestezie locala cu morfina si nu am mai simtit nimic decat o imensa bucurie. Era ora 2 noaptea. Nasterea in sine a durat extrem de putin...pana in 5 minute. Doctorul a zis sa va traiasca baiatul. Eu am balbait.. "nu-l vad" au inceput toti sa rada si s-au dat la o parte. "Seamana cu Adrian!"(Tati) am rostit intr-un glas eu si cumnata mea. Doamne cat de mult imi dorisem copilul acesta. Aveam 30 de ani si pentru prima data ma simteam implinita.
Doctorul i-a legat cordonul si asitentele mi l-au pus in brate. L-am pupat... apoi i-am spus cumnatei sa se duca dupa el. Tot ea a sunat si acasa. Pe mine m-au lasat un pic,sa elimin placenta, apoi m-a cusut si m-a mutat intr-un alt salon de "trecere". Am stat acolo vreo ora. M-am putut ridica singura si m-am dus la baie. A aparut si tati. M-a pupat apoi s-a dus sa-l vada. Al nostru era singurul care plangea.
Pe mine m-au dus apoi sus .. pe acelasi palier cu bebelusii. Eram 4 in salon. Se facuse ora 4 si nu mai aveam rabdare. M-am dus pana la usa, dar am simtit ca ma lasa picioarele si m-am intors.
Pe la 5 au venit asistentele cu bebelusii. Adi era intr-un patut mic si inalt, care putea fi tras deasupra patului meu.
Am simtit inca odata ca ma topesc.
Dupa 3 zile ne urcam in masina si veneam la Pitesti.Era decembrie. In tot acest timp eram deja prieteni. Stiam sa-l schimb, sa-l infas, sa-l spal.
Mi-e mi s-a parut foarte bine in spital... cald...apa rece si calda... dus... salonul avea o chiuveta pentru mame si una pentru bebelusi. Nu gandaci... nu mizerie... Ca sa nu mai vorbesc de acest sistem de rooming. Eu sunt mai ciudata si nu as fi avut stare sa-l stiu in alta parte. Cred ca as fi stat la usa salonului cu bebei mereu.
Sanatate multa tuturor!

lorelei_19 spune:

Sa-ti traiasca micutzul Adrian si sa va aduca multe bucurii, Filofteia. Frumoasa poveste

Paul are nevoie de noi:
http://www.ana-design.ch/paul/paul.htm

Anuc spune:

De cate ori citesc povestile mamicilor ma emotionez si visez cu ochii deschisi la povestea mea, la clipa in care am s-o tin in brate pe fetita minunata din burtica. Dar nu mai e mult!

Sa-ti traiasca baietelul si sa va bucurati de el!

Anuc si BBL mic

Catan spune:

F frumoasa povestea ta .Sa-ti traiasca baietelul si sa va bucurati de el.

http://community.webshots.com/user/catya106

HelleneC spune:

Daca ai trecut asa de bine prin prima, cine stie: poate te gandesti sa repeti povestea asta fumoasa?! Oricum, sa traiesti si tu si ai tai si sa fiti sanatosi la maxim si fericiti cat incape!
Elena & George (2 ani 2 luni) & huzband

mami "da george"
http://www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=36561

maria m m spune:

Felicitari pt asa o sarcina&nastere usoara.
sa-ti taraisca baietelul si sa fie mereu sanatos,cuminte si frumos.....alaturi de voi!


maria, de Paula (1 an) si Miruna (13 ani)

Anina_n spune:

Multumim pentru poveste, Filofteia ! Cu o sarcina si o nastere usoara am scapat, si eu !
Sa va traiasca Adrian si sa va bucure mereu !

Nina, mami de www.babiesonline.com/babies/n/ninacristina" target="_blank"> Nina-Cristina (10.01.2002) www.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=19346" target="_blank">Povestea nasterii !


Paul are nevoie de noi:
http://www.ana-design.ch/paul/paul.htm

filofteia spune:

Multumesc mult pentru urari!
Si voua sa va dea Dumnezeu numai fericire si sa fiti sanatoase impreuna cu familiile voastre.

CristinaT spune:

Sa-ti traiasca baiatul si sa fie fericit!

Nu am vazut la profilul tau cand este nascut Adi.

5 ani -14 februarie 2005