Ce credeti despre inseminare de la donator?

Dragele mele as vrea sa stiu voi ce credeti si daca careva dintre voi s-a mai gandit la acest lucru,sau poate ati discutat cu sotul aceasta problema.Mai bine va spun la ce ma gandesc.Intr-un moment de disperare in urma unor spermograme dezastru si fara prea multe sperante de la medici de a avea un copil pe cale naturala,m-am gandit pesimist ca poate nu voi reusi nici la FIV,mentionez ca nu am facut inca FIV,si mi-am zis ca daca nici asta nu reusim sa adoptam un copil si gata cu suferinta asta.Mai tarziu insa am vazut la televizor un cuplu in situatie similara,cuplu ce a recurs la inseminare de la un donator necunoscut[normal],bineinteles donatorul cu o spermograma impresionanta-100milioane spermatozoizietc.,si au reusit din prima.Ei acum sunt f.fericiti cu copilul,dar mai tarziu,nu vor aparea oare probleme,voi ce credeti?
Daca aveti timp m-ar interesa parerea voastra.PUPICI.

cecilia

tumpi spune:

daca totusi sotul tau are un nr cat de mic de exista sanse de FIV+ICSI
Eu zic ca intai epuizezi toate sansele si api ajungi la solutii de genul asta
Multa bafta

A sti, a putea sa te opresti exact unde trebuie, iata marea putere in arta, ca si in viata!" - Al.Vlahuta

Monica-Elena spune:

Poate ca la punctia testiculara ii gaseste macar un

Monica

ceciserban spune:

El a facut si biopsie testiculara si nu a iesit f.grozav.Din 17milioane la prima spermograma,acum 2ani,acum dupa diverse tratamente are 4,5milioane la ultima,de acum 2 luni inainte de punctie.Nu ne grabim sa gasim donator dar daca nu reusim la FIV nu cred ca am vrea sa mai traim chinul asta si nu stiu as vrea sa stiu daca se afla cineva in situatia asta si ce crede,pt.ca nu-i usor.si e normal ca vrei un copil cu sotul tau.
Merci pt. interes fata de subiect.


cecilia

shylili spune:

eu stiu doar cupluri care s-au hotarat sa adopte si isi iubesc copii ca si cum i-ar fi facut ei
ideea este ca mai ai de mers pana acolo si sfatul meu este sa-ti aduni puterile si sa te concentrezi momentan pe ce mai poti face acum
pana la urma cred ca acceptarea unui donator depinde de sotul tau, dar cred ca oricine ar prefera sa creasa un copil care nu este " a perfect stranger"
nu vreau sa te sperii, dar de obicei la o varsta frageda-pana in 2 ani e greu sa descoperi prin analize anumite defecte genetice-in realitate nu stii nimic din ce mosteneste acel copil-verisoara mea lucreaza cu copii care au deficiente si ea m-a avertizat ca ele se manifesta in general cam dupa varsta de 2 ani si sa ma gandesc bine daca vreau sa ma inham la asta, pentru ca e f greu sa fii intr-o astfel de situatie
deci eu sunt pentru a face tot posibilul sa aveti copilul vostru , daca aveti posibilitatea financiara sa incercati fiv+icsi go for it
te pup si sa te auzim cu bebe cat mai curand:)

lili

Kariris spune:

Nu stiu ce s aspun... daca nu as reusi cu fiv+icsi cred ca nu as face inseminare cu donator anonim... nu stiu ar fi numai copilul meu nu si al sotului meu...fapt pentru care mai bine as adopta, ca sa fie copilul nostru nu doar al meu... dar as adopta un copil minim de doi anisori tocmai din motivele pe care le-a enumerat shylili, e adevarat ca-i mai placut sa-l ai de bebelus dar e ca la loto nu stii ce iei...
inseminare cu donator anonim? nicicum!

shylili spune:

lachione gandeste-te ca ar fi copilul tau, iar sotul cred ca s-ar simti mai bine tocmai din acest motiv, ar recunoaste in el sau ea ce iubeste la tine...conteaza enorm si ce faci in cele 9 luni de sarcina-la adoptie habar nu ai ce a facut mama-daca s-a alimentat bine, daca nu a consumat alcool sau altele si mai rele, trebuie luat in considerare ce fel de oameni isi parasesc copii, normal ca bietii de ei nu au nici o vina dar trebuie sa te gandesti la ce te inhami
cred ca depinde de fiecare om in parte, dar eu am o prietena care a nascut un baietel cu sindromul down-habar nu a avut pana la 3 ani cand toata lumea s-a panicat ca nu comunica, asa ca daca ne gandim la rece, nu sunt garantii ca o sa fie sanatos nici daca e al tau, dar cred ca sansele cresc, avand mai mult control
stiu pe cineva care a zis ca nu ar putea adopta pentru ca nu ar avea incredere deplina in acel copil, sunt pareri si pareri, ce conteaza este sa faci ce crezi ca e bine pentru voi ca familie, iar raspunsul acesta il poti avea discutand deschis cu sotul tau-doar impreuna puteti gasi raspunsul
din partea mea toate cele bune si sa-ti aducabebele



lili

ardit spune:

am auzit de un caz mai demult, sa zic acum un an si jumatate, nu de pe forum, cu sperma de la donator din grecia, procedura realizata prin medsana. Inainte de prelevarea.. spermei banuiesc ca in se aplica donatorului tot felul de teste, este adevarat ca la copil nu se determina din prima o boala genetica (sunt in tema si eu ca chiar am o boala genetica.. mai inofensiva) dar la adultul donator se poate si, daca primesti garantii... Din pacate la cuplul respectiv nu a reusit procedura, desi a incercat de doua ori

dar parerea mea este aceeasi cu a fetelor, daca exista o sansa cat de mica.. incearca cu sotul, si psihologic este mult mai bine

Felicity spune:

Eu cred ca e la urma urmei problema e a sotului, chestie de orgoliu.
Alte probleme nu vad....daca poti iubi un copil infiat nu vad de ce nu te-ai dedica trup si suflet unuia care creste un burtica mamei. Daca alta solutie nu e, mi se pare o varianta mai buna decat infierea.
Nu m-as teme de posibile boli genetice, sau altecele...alea pot aparea si daca l-ati concepe voi doi. Cu D-zeu inainte!!
Chestia buna e ca spre desosebire de infiere unde stie toata lumea si shushoteste si se gaseste vreun binevoitor cand se face copilul mai mare sa-l anuntze de unde provine...asta ar fi secretul tau si al sotului si nimic nu v-ar perturba in fericirea voastra. Si in plus copilul nu va afla niciodata. Parerea mea!!!
E o idee foarte buna si daca o tii ca pe asul din maneca...poate reusesti totusi la FIV sau chiar si natural.
Iti tin pumnii si o sa ma gandesc la tine

ariadna33 spune:

Desi pare o secventa de telenovela, o sa va spun o povestire (din pacate adevarata): o colega de serviciu era casatorita de 1 an (eu o cunosteam dinainte sa se casatoreasca) cam in graba si dupa mai multe deceptii sentimentale.
In discutiile noastre, "ca fetele" imi spunea ca isi doreste un copil, dar ca nu cu sotul ei (intre noi fie vorba un barbat atragator, sanatos si tanar), ca nu-i plac persoanele din familia lui(?!!!!).
Intr-o buna zi mi-a marturisit ca s-a reantalnit cu unul din fostii iubiti si ca a pus-o de un "amor".
OK, pana aici toate bune si frumoase, dar apoi a venit si mi-a spus ca a ramas !
Poate va intrebati si voi, cum m-am intrebat si eu (retoric), al cui copil a crescut sotul cu mare drag, crezand ca e al lui ?!!!

In concluzie, parerea mea e: daca exista cea mai mica posibilitate de a ramane insarcinata cu sotul tau, epuizeaz-o pe acesta si apoi, daca nu mai este alternativa, apeleaza la donator, DAR NUMAI CU ACORDUL SOTULUI!

inapopescu spune:

Si eu ma gindeam la asta pt ca am cam eliminat toate variantele.Mi se pare mai normal sa incerci asta inainte de a adopta un copil;te gindesti ca totusi jumate este al tau si intra-devar creste in burtica ta.Dar tre discutat cu sotul;al meu ar fi de acord